91 matches
-
și câinele pisicii, iar pisica șoarecelui, iar șoarecele și-a atârnat porunca de coadă” (mai-iul. 1876, XVI, 326). Din vara aceluiași an funest datează și o scrisoare concepută pentru Carmen Sylva, în care își punea anumite speranțe. Spicuim din acest bruion: „... neclaritatea celor mai elementare noțiuni despre limbă și poezie de care suferă prezentul nostru autohton, astfel încât cu știință și conștiință cu greu ai putea găsi un sprijin, iar în găsirea dreptei cărări ești nevoit să te razimi încă pentru mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lucru, încercând să depășească un sentiment de panică: a luat foc casa, ce trebuie salvat mai întâi? Lungită pe pat, începe totuși cu ce e mai ușor, trierea hârtiilor. Pagini izolate dintr-un jurnal ținut fără asiduitate, reflecții de lectură, bruioane de scrisori niciodată trimise, vise notate imediat după trezire și greu de decriptat, expresii franțuzești de reținut, fraze culese pe stradă, în autobuz sau metrou, la piață, în supermarket. Aveți, vă rog, răbdare câteva minute, e un accident pe linie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lipsită de profituri în interpretare, este cercetarea genezei operelor rebreniene. Aici ediția critică a lui Niculae Gheran, încheiată în 2005 cu volumul 23 de Opere, și volumul Caiete din 1974 au făcut servicii incomensurabile criticii genetice. Arhiva de manuscrise, cu bruioane, variante și materiale auxiliare, e o mină de aur, încă nesecată și neepuizată de către exploratori. Materialul cel mai interesant pare acela din jurul romanului Pădurea spânzuraților. Despre el, Tiberiu Rebreanu a lăsat spre publicare volumul Geneza romanului "Pădurea spânzuraților", publicat postum
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
produce o amplă babilonie narativă, copios ramificată epic, dominată de ideea ciclicității istoriei. În spirit eventual postmodern, prozatorul filtrează documentul brut prin sita alegoriei și instrumentează trecutul ca paravan pentru nevrozele actualității. Scheletul ciclului, structura lui mascată ar fi un bruion de filosofie a istoriei în care, dincolo de operațiile de individualizare a unei epoci sau a alteia, modulările timpurilor prinse în cadru nu fac decât să mascheze succesiunea stereotipă a generațiilor, privită ca eternă reîntoarcere a identicului. SCRIERI: Martorul, Timișoara, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
Shelley. Ivită ca urmare a unui capriciu al unor englezi refugiați, în 1816, pe malul lacului Geneva, cartea, în forma inițială, era o simplă nuvelă, descriind trezirea propriu-zisă a monstrului. Ascultând sfatul lui Percy Bysshe, Mary dezvoltă cu talent acel bruion narativ (de altfel, contribuția poetului englez este mai substanțială decât s-ar putea bănui la o primă impresie). Oricum, ideea savantului devenit, grație științei, demiurg și dând naștere unei creaturi care-i va distruge deopotrivă pe el și pe cei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în expresia lui George Slusser, cu "un exemplu de étrange, de categorie a supranaturalului explicat de secol al XVIII-lea, în care întâmplările stranii sunt, în cele din urmă, reîncadrate în domeniul realității comune" (2002: 70). Câteva dintre episoadele primului bruion se regăsesc în varianta finală, precum incidentul legat de carafa cu apă sau experiența cu oglinda. Faptul că medicul însuși nu știe dacă pacientul tratat de el și bântuit de inamicul invizibil este sau nu bolnav psihic salvează, întrucâtva, deznodământul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
demonstra punctul de vedere, o largă, copleșitoare armatura de argumente. Se știe ce bătălie s-a dus, în istoria literară românească, în jurul acestei dihotomii, Ibrăileanu fiind cel mai dîrz în ideea de a interzice pur și simplu publicarea postumelor, considerate bruioane nefinisate pe care poetul nu le-ar fi publicat niciodată. Perpessicius, marele editor al liricii eminesciene, a fost și el, adeptul acestei dihotomii, dar (în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Gheorghe Grigurcu O carte de interviuri literare poate fi socotită un bruion de roman. Populată de personaje care se mărturisesc, își exprimă opiniile, se contrag în atitudini, eventual se revarsă în reacții de opoziție, conturînd conflicte de variabile intensități și de multe ori narează, își desfășoară firul existenței ca o "poveste", ea
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
couchantes, i. e. crepusculare, în declin), și cum poema este anterioară anului 1913 (când, în luna martie, se tipări în "Viața Romînească"), iar Craii... i se vor fi năzărit în pâclă, "nebuleusement", la 1910, - putem vedea într-însa o ciornă, un bruion. Unul, dacă nu al cărții înseși (față de care tot ce-a scris Mateiu, inclusiv romanu-i ulterior, anume Sub pecetea tainei, nu e decât proiect și/sau preludiu!), al, baremi, personajului în care el va vedea, mereu, un "alt eu-însumi": Pantazi
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
chiriașii din ea, între roman și întîmplările pe care le "găzduiește". Între copii, în toate sensurile, și "aparținătorii" lor. Bagaj... este un șir de inițieri violente în viața brutală a simțurilor, întrerupte cînd și cînd de scurte ritualuri mortuare. Sînt bruioane de iubire paroxistică, inflamată, în revărsări de sînge cald care începe să se închege. Iubiri care anesteziază trupul. Și care mușcă, acru și corupător, sufletul. De fapt, nici măcar iubiri, doar cortegii de femei, forme din ce în ce mai ceroase prin care trece, la
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
neutru, Dictando, se ascund câteva zeci de pagini de, să le zicem așa, stenograme lirice. Evenimente pasabile - relativ la exigențele impuse cu puțin înainte - se desprind, unul câte unul, din background. Finețea detaliului se evaporă din scris și creează, pe suportul bruioanelor biografice, condens. În centrul unui poem perfect citadin, balconul ivește o miniaturală, meticulos îngrijită, grădină cu flori. În spațiile dintre câteva rânduri confesive se inserează, cu scuze, o mostră deloc complezentă - și probabil autentică - de document oficial. Ar fi interesant
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
comentarii mai lungi legate de literatura lui Țepeneag și a grupului oniric, analize și reflecții avizate pe tema suprarealismului, a Noului Roman, ba chiar pagini întregi (în franceză și română) dintr-o cercetare doctorală condusă de Roland Barthes. De asemenea, bruioane ori texte definitive publicate în reviste, traduse din românește, laolaltă cu considerații asupra dificultăților translației. Atelierul scriitorului devine transparent. Dimensiunea meta-prozastică a cărții de față face din ea și un document de istorie literară, secundar față de cel de ordin politic
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții), și cîteva instructive precizări referitoare la istoria scrisului de mînă ca atare. Ele pornesc de la constatarea lui Valéry despre gustul pentru lucrurile de spirit care nu se poate dispensa de curiozitatea pentru originea lor. Bruionul sau ciorna reprezintă cea dintîi formă a unui manuscris. înainte de ele, avem așa-numite documente de pre-redactare, cum ar fi planurile, notițele, schițele etc. După ele, avem ceea ce francezii au botezat épreuves iar noi, pînă deunăzi, spalturi (sau corecturi). O dată cu
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
vorbește de printuri. Acestea nu mai sînt scrise de mînă, ci de mașină sau tipărite. Scriitorii apelează tot mai des la scrisul direct pe mașină și pe calculator. Ceea ce înseamnă că manuscrisul - aflat în limbul dintre proiect și tipar - dispare. Bruionul (sau ciorna), odată cu el. în franceză, termenul s-a folosit prima oară în 1551, o sută de ani după inventarea tiparului, și își are originea în germanul Brod, care înseamnă ebuliție, fierbere sau "lichid". Nașterea bruionului este legată de importanța
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
proiect și tipar - dispare. Bruionul (sau ciorna), odată cu el. în franceză, termenul s-a folosit prima oară în 1551, o sută de ani după inventarea tiparului, și își are originea în germanul Brod, care înseamnă ebuliție, fierbere sau "lichid". Nașterea bruionului este legată de importanța care începe să se acorde, în secolele XIV-XVII, autorului. Manuscrisul devine astfel, în- tr-un lent proces de recondiționare morală, un manuscris de autor. Evul Mediu fusese epoca manuscrisului-copie, întocmit de copiști de profesie, pe care abia
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
autorului. Manuscrisul devine astfel, în- tr-un lent proces de recondiționare morală, un manuscris de autor. Evul Mediu fusese epoca manuscrisului-copie, întocmit de copiști de profesie, pe care abia tiparul îi face inutili. Și nu chiar imediat. Copiile medievale nu erau bruioane, ci forme definitive, "cărți", destinate circulației publice. Pînă către mijlocul secolului al XVIII-lea, manuscrisul de autor e totuși neglijat, singura lui variantă care prezintă interes fiind manuscrisul unor opere inedite sau interzise de la publicare. Secolele al XIX-lea și
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
pionierii notorii ai romanului românesc (există și câțiva anonimi), cu încercări neterminate datate 1848 și 1850. Iată o diagramă a productivității romanului în primii săi ani: 1853 - un roman; 1854 - nici unul; 1855 - două romane terminate, trei foiletoane fragmentare și un bruion rămas în manuscris; 1856 - nimic; 1857 - un roman și un fragment; 1858 - trei romane și un fragment; 1859 - nimic; 1860 - un roman; 1861 - un roman și două foiletoane; 1862 - patru romane și un foileton, primul an bunicel; 1863 - trei foiletoane
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
vorbim de creațiile concrete ori conceptuale, au mizat pe un centru de interes substanțial și nu pe unul formal, fiind distilate și re-întocmite organizări frecvențiale, raporturi de durate, intensități, moduri de atac, direcționări de obiecte și evenimente sonore, adaosuri de bruioane ideatice, în același timp însă nefiind întemeiate noi perspective arhitectonice capabile să susțină galeriile și abatajele ivite din succesivele și obsedantele excavări ale materiei muzicale. Muzica spectrală (sau acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
Paris. Cam la atât se reduce destinul său românesc. Cu o preferință specială pentru amănuntele incitante, Vona ignoră norma acelor minime formalisme pe care se întemeiază un dialog firesc. Ca în falsele biografii borgesiene, viața lui pare alcătuită din câteva bruioane care se întâlnesc absolut întâmplător. Fiecare conține însă măcar câteva nuclee din care s-ar putea naște, rizomatic și recursiv, povești ample. Din aceste istorii, preexistente dar amputate, par a decurge toate detaliile expediate de Vona în câteva rânduri. Iată
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
Blajului de la mijlocul veacului al XIX-lea, demonstrând că epistola, așa cum a fost ea cultivată de scriitorii români aparține și literaturii. Această atitudine critică va fi mai accentuată în corespondența lui Pavel Dan cu Ion Chinezu sau în ciornele și bruioanele unor schițe, publicate de Nicolae Florescu ( în vol. Ultimul capitol) sau în romanele lui Ion Brad, Ștefan Luca și Nicolae Breban. Un merit incontestabil al lucrării este comentarea unor scrieri literare puțin cunoscute, cvasi-inedite despre școlile Blajului: la memorialistică, paginile
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
de glas gata să cheme cîinele cu un rest de iubire pentru cîine. De parcă De parcă dantela zorilor ar însemna ceva putrede ape prin care vîslesc ferestrele viermele urcă pe-acoperiș măsoară luna descifrezi o scriere plină de foșnet de șoareci bruionul copacului crește din copac cum un mugure pe hîrtie sufletul tău de azi șters cu guma. Stîlpii de telegraf Stîlpii de telegraf o iau la goană gîfîie navele trec prin arbori trenurile fluieră din pivnițele inundate. Luna nașterii mele Precum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
Manuscrisul latin, găsit de dl Cândea în opulenta Houghton Library de la Harvard, a mai fost editat chiar de d-sa în 1999, într-o ediție fototipică, greu de utilizat chiar pentru cunoscătorul de latină; sarcina transcrierii acestui manuscris, copiat după bruioanele autorului probabil și purtând intervențiile sale manuscrise, și-a luat-o un mai vechi colaborator al ediției academice, profesorul Dan Slușanschi, la a cărui știință de latină medievală recurgem cu toții când ne împinge nevoia în zonele leonine ale culturii noastre
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
moment cînd prozatorul își schimbase maniera de a scrie și era preocupat numai de Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane, din care dădea la tipar, în reviste, parte după parte. Or, Învățătură de minte te trimitea înapoi înspre perioada bruioanelor și a genezei Cronicii de familie. În fine: am început să recitesc Învățătură de minte și, din prima clipă, am avut confirmarea: textul lui Dumitriu și acela al lui Vinea erau practic identice. Proza semnată de Petru Dumitriu, Învățătură de
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Alceu V. A. Urechia, apoi de către Vasile A. Urechia", neajungînd însă vreodată sub ochii soției sau ai fiicei lui Caragiale, nici ai unor exegeți ca Paul Zarifopol sau Șerban Cioculescu. Precizare importantă: ,textul manuscris al schițelor nu reprezintă originalul sau bruionul autograf al autorului, ci doar copia cu autograful, verificat grafologic, al lui Vasile A. Urechia". Descoperitorul crede totuși că ,textele originale nu au suferit nici o intervenție, stilistică sau ortografică, din partea lui Vasile A. Urechia, salvatorul lor nemijlocit." Din cele patru
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
creionul? Și pe ce scrieți de obicei? Emil Brumaru: Scriu cu creioane cu grafitul moale, îmi place ca vîrful să se înfunde în filă. Mai întîi pe caiete școlărești, de geometrie, cu o foaie albă și cu una cu pătrățele. Bruioanele le descîlcesc foarte greu. Dacă nu transcriu imediat, risc să pierd textul sau să-l transform, la sugestia literelor, cuvintelor, chiar a rîndurilor ce nu le mai înțeleg... totul devine altceva... Am scris cu melancolie și în registre comerciale, groase
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]