194 matches
-
în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci de evreice titlul de sfântă patroană a sacrificiului de sine, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în timp ce jucam polo călare după ce fusesem la biserică, la slujba de duminică dimineața - mâncasem prea mulți cârnați la micul dejun, ha, ha, ha!) - încât vârful patinei mele atinge marginea lacului un pic mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei. Timp de șase săptămâni stau cu piciorul drept vârât în ghips de la gleznă până-n șold. Sufăr de-o treabă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-au fost decât niște căței pe care Dumnezeu i-a părăsit pentru că erau prea proști ca să-i poată dresa? Lasă geamul jos, și mirosul bușește înăuntru, duhoarea fierbinte de pește mort, și, strigând în vânt, zice: — Poate că oamenii sunt doar niște pui de aligator pe care Dumnezeu i-a aruncat în veceu! Capitolul 24 La următoarea bibliotecă, le spun că rămân în mașină; Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lipit de temelia casei, ascuns. Și, dintr-odată, iute cât ai clipi, în timp de respir printre degete, mă podidește și pe mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa mi se strecoară în pantofi pe la șireturi. Țin bucățile poemului în mână; am putere de viață și de moarte. Pur și simplu nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu s-a confirmat; pe drumul către cabinetul medical, Alexandra i-a ars o palmă de-a văzut stele verzi; l-a-ntoarcerea în clasă, le-a poruncit tuturor să mă lase-n pace și mi-a propus să ne bușim ochelarii de tablă; i-am scos limba; nu i-am arătat cotul, fiindcă ar fi fost prea complicat să-mi suflec una dintre mâneci. EPISODUL 4: culmea, tocul ciocatului stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că-i prea mult, că nu se mai poate, că asta trebuie să însemne tristețea deznădejdea nefericirea trădarea, atât cât să vă închideți în baie și să vă bușească plânsul, ca să scriu și eu, dacă nu vă supărați prea tare, toate astea și să duc povestea mai departe?, îmi mai împrumutați niște simțiri speciale ca să par și eu mai șmecher?, îmi spuneți ce veți face mâine, ce-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arate, barem să știi cu cine lupți, da, cre’ că tre’ să fie neapărat un schepsis și în treaba asta, prea uităm mulți lucrurile mișto, lucrurile importante, prea ne dăm de ceasul morții când nu vă mai găsim, prea ne bușește starea asta că trebuie să vă cerem iertare, prea vrem ca soldățeii noștrii să cucerească alte lumi în care să ne simțim mai bine, să fim singuri, fără Bau-Bau prin preajmă sau alte sperietori de oameni mari (noi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în jur și o luau la fugă care încotro. Alții cădeau ca bolovanii: în cap, pe spate, în picioare sau pe burtă, unii nimereau în copaci, alții în tufele de trandafiri, mulți pe caldarâm sau acoperișuri. Ploua cu oameni goi, bușiți de destin pe străzile Brăilei. Dispăreau în canalizări, în subsoluri sau în apele Dunării. Dar plouă, plouă, continuu. Un bătrân gol a fost îngropat în pământ până la ochelari, o adolescentă la vârsta iubirilor sinucigașe a frânt în cădere coroana unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
taie respirația citind versurile tânărului poet. El se află mereu prins într-un vârtej de peripeții bizare, mai rău decât personajele din thrillerele americane: „citind și privind, literele dispar în semen; și se învârt / pe creier tăind părul când se bușește de scoarța / celebrală [sic], ca pe copaci, unde caută păduchii care / le-au luat idei din fire aruncându-și opiniile în aer și / eu le prind căpătând greutate și adâncindu-se când ei sar / pe mine și mă îndeasă: astfel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mă mai sune. A plecat furios, mă anunță secretara. Bine a făcut, răspund malițios. Mă uit la telefon și văd scris: Aveți 7 mesaje necitite. Uită-te că diavolul ăsta mic, nici dacă este singur nu se liniștește. L-aș buși cu mare drag de un perete, dar dacă... războiul, cutremurul, inundațiile, dom' președinte, dom' prim ministru și atîtor alți domni și nedomni le crapă măseaua după mine?! Mare pacoste ești pe capul meu, monstrule! Plimbări liniștite Duminica trecută mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu Sașenka și a observat că omul avea gînduri rele. Gînduri rele pentru Fănică, că pentru cei de teapa zdrahonului erau gînduri bune. Cînd bietul român a realizat că i-a căzut cu tronc rusului, mă rog, ucraineanului, l-a bușit cu toată puterea de care era capabil. Monstrul și-a rupt o coastă și ca atare a semnat sentința pentru Fănică. Vasul se legăna în lung, adică era cînd cu botul în apă și spatele pe un val uriaș, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și se roagă la Sfînta Fecioară Maria. Cămătaru a umblat, a ales și a devenit proprietarul unei bijuterii de avion, oleacă mai mărișor decît un bondar. Pilotul l-a mai învățat una, alta, a confirmat că acest avion nu se bușește nici dacă îi dai drumul dintr-o macara. Cum adică? întreabă Dinu. Planează și n-are nevoie decît de cîțiva metri ca să aterizeze. De aici începe chinul. Dinu face școala de pilot și își pune la bătaie toată bruma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
despre mine ce crezi? Că nu cunoști femeia, adică ești cam prostuț. Costică rămîne mut un timp. Atîta sinceritate l-a dezarmat cumplit. Și cum ar trebui să fiu ca să fiu deștept? Ți-a intrat în casă, prinde-o și bușește-o pe pat. Mai oleacă de zvîrcoliri, mai "nu", mai "nu vreau" și apoi se lasă moale. Dumnezeule, ți s-a întîmplat asta? Aproape s-o pățesc. De atunci mă feresc. Dar la mine ai intrat în casă. Știam de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pistol? întreabă Diana speriată. Cu bile, nu moare, dar o să mă țină minte. Vorba este abia inteligibilă, gîfîită și cuvintele le pronunță cu dificultate. Ce ai la gură? Mi-a rupt maxilarul. Rodion îl apucă de un picior și-l bușește jos pe cel cu clanța ruptă. Acolo, trîntit la pămînt, îl stînge de gît. Dana vede pericolul producerii unei crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nogo (Șanțmare '64), Oprsal, Tigănașu - William, Ochia, Ologu (Gafița '84), Vădrariu (Dinu '80) - Tigoianu, Bogdan Rusu. Antrenor: Imilian Șerbănică Cartonașe galbene: Bozeșan '19, Markovici '90+2 / Oprsal '8, Nogo '59 Arbitri: Teodor Crăciunescu (centru) - Florin Păunescu, Stelian Slabu (asistenți) - Cătălin Buși (rezervă)
Gaz Metan Mediaş s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei României () [Corola-journal/Journalistic/76453_a_77778]
-
rîndul lui distinsului intelectual un elogiu cald. În ce lume trăim Am cules din știrile tv câteva întâmplări care completează, cu linii noi și șocante, portretul nostru colectiv. La Craiova, o mașină a lovit o femeie care s-a pră- bușit la pământ scăpând sacoșele pe care le avea în mână. Doi trecători, un bărbat și o femeie, în loc să-i sară în ajutor, s-au năpustit să-i fure acele sacoșe și chiar să-i smulgă cerceii din urechi. Într-o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
în multe și diferite spații de joc, absolut ingenios construite - pereți-panouri simple, „înrămate” în cadre de lemn, învelite în hîrtie și pictate astfel încît să mergi cu gîndul la o ușă majestuoasă, la un perete somptuos - pot să se pră- bușească, pot să fie manevrați greșit și magia să dispară. Lama de cuțit a vieții și a artei, în egală măsură. Noblețea teatrului lui Silviu Purcărete. Și iscusința cu care aduce împreună nume complet noi, cum este Ionuț Cornilă (Fadinard), alături de
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat-o. O clatin. Mai are ceva încărcătură. O iau și o aduc la mine. Am un aragaz de voiaj. Cu asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
auzit măcar o dată melodia ,Eleanor Rigby" de la The Beatles... Aud deja cum mi se reproșează, ca și atunci când dau de bâlbe istorice minore, că las niște detalii anodine să strice un film altminteri bun. Ba nu, dau replica, când mă bușește râsul la câte o asemenea gafă, mi-e greu să sar înapoi în disponibilitatea pentru dramă (genul către care, toată lumea e de acord, o virează acest film), apoi să refac sutura în doi timpi și trei mișcări. Revenind la tramă
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
Doamne, n-am umplut-o; De fapt, am pus într-însa mai nimic: Vreo poezică, niscai sticle goale, Pesmeți, trăscău, iluzii, angarale, Tranchilizante, ceapă, tiriplic... Viața asta,-n dor de șugubine, M-a scărmănat în chip și fel pre mine, Bușindu-mă adesea-n vreun podmol, însă am fost, la rândul meu, înstare Să-mi readun tendoanele-n picioare Și, oțărât, din smârcuri să mă scol. Viața asta, dreasă-n elegie, Ursită fost-a silnică și mie, Chit că să-i
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
ne îndeplinească imediat o dorință, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD. 21. Transferul de vinovăție. Pentru că, deși nu le-o spunem explicit, reușim întotdeauna să-i facem să se simtă vinovați de faptul că noi am bușit mașină, într-un moment în care ei erau plecați din țară. 22. Logoreea. Pentru că ne ia 20 de minute să le comunicăm o informație care, în mod normal, ar putea fi transmisă în maximum 10 secunde. 23 -1480. Pentru multe
Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18654_a_19979]
-
-și cerea scuze. Zilele treceau la fel, curățenie și acasă. Soțul cu care era în divorț, venise într-o seară, cu gândul s-o bată , nu i-a deschis, prezența mamei ei în apartament i-a dat încredere. După ce a bușit în ușă și s-au alarmat vecinii, bărbatul a plecat bombănind și jurând răzbunare. Într-una din dimineți a trimis-o pe Maria înainte să facă curat, iar ea a mers la piață să facă cumpărături pentru Sonia, voia să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
bănci, pe sub bănci, pe catedră, pe tablă, pe după tablă. Nu! Am extins tărbaca pe coridor și apoi în curtea școlii. Doamne, ce frumoase erau zilele de iunie în anii copilăriei! Să tot alergi, să te îmbrâncești cu ceilalți, să te bușești, să țipi când ești lovit.... Am avut norocul (sau ghinionul?) că nici părintele Băluță nu era în curtea bisericii să ne miluiască dumnealui cu vreun sfânt de strujan. Plecată cu treburi era și coana moașă (soția domnului Arsu), așa că... trai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
m-am legat, s-a făcu rană. Cum pun ceva în gură, cum m-apucă, știi, parc-aș avea un jungher înăuntru. Și au un vin în pașalâcu’ ăsta!... Atât au, vin, muzică și pretenții. De-aia i-am și bușit așa ușor. — Ați încercat cu ceai de izmă? - întrebă Metodiu. — E periculos - răspunse turcul. S-au mai dus câțiva de-ai noștri după mentă și i-au prins habsburgii. Hotarul nu e sigur, se mișcă mereu. Ieri, de pildă, pașalâcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
crezi, bre - spuse turcul coborând glasul - că nu-mi dau seama că imperiul nostru e în declin. Ascultă-mă pe mine, dacă o mai ducem trei sute de ani, e bine. Da’ nu cred. Noi am stat în picioare și-am bușit toată lumea câtă vreme am putut lua aur. Acuma aur nu mai prea este și cărăm acasă ce găsim. Am un consătean care anu’ trecut s-a-ntors acasă cu un sac de grâu, era să deșele bietu’ cal. Să bați până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]