88 matches
-
și pentru vrăjmașii adevărului și pentru cei ce-l vatămă, el aduce rugăciuni în lacrimi, în tot ceasul, ca să se păzească și să se ierte lor (Sfântul Isaac Sirul). Iar awa Agaton zice: Aș fi voit să aflu pe un bubos și să iau trupul lui și să-i dau lui trupul meu (Pateric). Dragostea adevărată, respect, milă gingașă față de făptură, pe de o parte, refuzul lumii, ura neîmblânzită față de lume, pe de alta. Este, după cât se vede, antinomia clară, crucea
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
țară Mucegăiau și munții de-atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se rugau lui Dumnezeu de judecată Unde mai sunt în crânguri satele văruite Numai țăndări de oase lucind prin hududoaie Nu se mai văd pe-afară cei ce mai trăiesc
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
o dată ca să se simtă apoi În vecii vecilor curați sub cer Să meargă pe sub bolțile înalte Ușori ca fulgii și curați și demni Să crească holdele zbierând sub lună Și fii lor să meargă mândri și tari prin vremi Plaiurile buboase să fie plaiuri line Izvoarele să plângă atât de clar sub noi Să fie-un fel de imn cuprinzând lumea Pierzând-o în tării și-n timpuri noi! RITUAL DE JERTFĂ Cum stăteau pietrele sub cer Pe coastele acestei lumi
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
ai muncii” cu bâte, cum voia să adune Ceaușescu de la Pitești și Rm Vâlcea, ca să-i arunce împotriva manifestanților din Timișoara... Guvernul și majoritatea PSD-ALDE sunt constituite în vederea sifonării de miliarde din banul public. Nu opoziția din Parlament, pricăjită și buboasă - o Justiție neîngenuncheată este singura care-i poate stresa în această activitate. P.S. În postările la textul subsemnatului „Atlas și Michelangelo” despre finala AO Federer-Nadal, cineva care semnează Cosmin A. Hârceagă dă o probă de stil GhițăTV afirmând repetat, fără
Marele vis al PSDragnea () [Corola-blog/BlogPost/339223_a_340552]
-
az állatokat és növényeket akik viszonozták ezt. A kenguruk, koalák, bilbyk és wombátok naphosszat játszottak a gyerekékkel. Az eukaliptuszok és a mulgă bokrok bisztositották a hüs arnyékot, a nagy testü, emu a hátán szálitotta öket és a kookaburra amely a bubos bankámoz hasolnó madár reggelente fütyszóval ébresztette öket mint egy ébresztöóra. Nyugodt életük ellenére öket sem kerülték a a bajok. Egy ideje furcsa dolgok történtek. Egy nap eltünt egy gyerek. A törsz tagjai mindenfele keresték de nem akadtak a nyomára. Rövid
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
silă de cei trei pe care îi târa după el în diferite ocazii. Însă nu se putea lipsi de ei, pentru că aveau un rol important în ecuația afacerilor lui. Se grăbi să-l pună la repect: --Mai tacă-ți fleanca, bubosule! Folosește-o la glojdit că de altceva nu ești în stare! Ei, Dane,ți-ai revenit? Nu realizezi că suntem la începutul negocierii și noi nici nu știm ce vrei să cumperi, sau, mă rog, în ce vrei să-ți
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
POIENIȚĂ Când răsare mândra lună O surpriză-am pentru voi! Să veniți, îi lume bună Pregătirile-s în toi! Înțolit la patru ace Graurele-i... dirijor! Contrabas, oare vă place? Bărzăun, într-un picior! Se chinuie-n vocaliză Un broscoi bubos, pe lac! Chitarist, cu mare priză Greierele, n-are trac! Solistă-i... privighetoarea! Soprană... o frunză lată! Libelula-i... spectatoarea Străvezie, decoltată! Șef-decor e... Licurici! Luminează-ntreaga scenă. De-l înțeapă, vreun arici Tot zăvoiul e în... beznă. - De-i
CONCERT ÎN POENIȚĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375807_a_377136]
-
supralicitarea lirismului prin sarcasm, patetism și expresivitate excesivă. Oscilând între poza damnării și tonalitatea elegiacă, poetul rămâne programatic contestatar, fixând în notații dramatice - chiar dacă adesea teatrale - o dureroasă marginalizare: „În fuga lor, toți oamenii Cetății/ Călcau, nepăsători, pe trupul meu bubos,/ Lăsându-mă, sfârșit și rupt, pe jos./ Îngrozitoare, ghearele singurătății/ Rupeau din răni fâșii de carne crudă,/ Și nimeni nu voia să mă audă./ Din timp în timp, doar câte-o-înjurătură/ Îmi săruta urechile râioase - / Răscolitor durerilor din oase.” Versurile din
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
al unui ințiat din preistorie, perpetuat oral ca folclor (fiind vorba în fapt de un arhetip), urmărește simbolul peștelui (evident în relație cu Era Peștilor ca fundal al desfășurării evenimentelor relatate (v. §II.6)): peștele miraculos din basmul “Băiatul cel bubos și ghigorțiul” cules de Ispirescu, cel din legendele Graalului, “Peștele Înțelepciunii” din tradițiile celtice, meseria de pescar a primului apostol, Petru etc. și, în sfârșit, o dată istorică: Petru Rareș se îndeletnicea, înainte de domnie, cu negoțul de pește . Și pe bună
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cât mai mulți, cu atât mai bine, fiecare putea să „prindă” ceva. Își cheltuiau de obicei energia jucându-se - pe grupuri - în jurul cozii până venea mașina, moment în care familia îi chema la datorie. Copilele erau, în general, murdare și buboase, îmbrăcate în maiouri tetra și ciorapi cu chilot. Femeile, răbdătoare prin tradiție, cele amărâte stăteau cel mai mult la coadă, pe locul întâi fiind, evident, casnicele. Bărbații „în putere” erau ceva mai puțini, veneau târziu de la întreprinderile unde lucrau în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu putu să nu observe contrastul izbitor dintre cei doi pretendenți ai ei. De o parte credința; de cealaltă scepticismul. De o parte bunătate; de cealaltă ostilitate. Un tânăr scund, Într-adevăr, dar cu Înfățișare plăcută, Împotriva unui băiat sfrijit, bubos, 4-F, cu cearcăne sub ochi ca un lup flămând. Michael Antoniou nici măcar nu Încercase să o sărute pe Tessie, În timp ce Milton o mânase pe drumuri greșite cu ajutorul unui instrument de suflat. Re-uri bemol și La-uri diez lingând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-au murdărit ochelarii. Stai să-i curăț. Oo, așa e mult mai bine. Ia să ne uităm acum... ― Gura! ― Nu, n-aș spune că Marele Lac Sărat a trecut prin vreo transformare geologică... ― Lasă că a trecut fața ta, bubosule! ― E la fel de plat ca Întotdeauna. Perfect pentru o pistă de ciclism. Dar apoi Milton strigă: ― Fir-ar să fie! amuțindu-ne pe amândoi. Am crezut că se săturase de ciorovăiala noastră. ― Să-l ia dracu’ de judecător! Nu se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unei prăbușiri...!! Se opriră la primul etaj. O clipă Șeful Șantierului cercetă locul, apoi se opinti din bojoci strigând un nume greu de reținut. „Scarabelooo, unde dracu ești? A venit fata...?” De la etajul imediat următor, Își făcu apariția un țigan bubos, cu hainele de pe el rupte, murdare, cu urdori la ochi, cu barba Încâlcită mai mult sleioasă, o dovadă sigură: apa nu era la Îndămânarea lui să-i cunoască magia. Declanșă un mârâit sinistru. „Bine a-ți venit Șefule...Frumoasa vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un metru optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras, capabil de supunere spontană, de revoltă spontană. Și mai ce? Și tu ești în aceeași situație, frate, soră, legat de vreme, îmbătrânire și bani, lucrurile care trec pe lângă noi fără putința de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum, că Vultur-în-Zbor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce face și-l trimite pe grec În pivniță să scoată niște vin. Din curte venea miros de iasomie, miere și scorțișoară, semn că prin preajmă trecuse ori se afla cea mai frumoasă zămislire a firii - Marianti. Moșul cu sufletul bubos bălmăjește ceva și se repede afară. Mă ridic și eu cu mare trudă, Îmi proptesc bastonul peste prag și ies În curte, curios să văd până unde-l duce mârșăvia: stătea ca la biserică, În genunchi și cu fruntea proptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pe clădirea liceului, aflată vizavi, o statuie de bronz; mitralierele clănțănind, în împrejurimi, în zilele rebeliunii legionare, în vreme ce noi, înghesuiți în sufragerie și neștiind ce se întîmpla, ascultam speriați; și duminica în care un pedagog cu cizme roșii și obrazul bubos a făcut o coloană cu elevii trecuți de cincisprezece ani și, încă, "neinițiați". Îi ducea, "cu cântec înainte, marș", la bordelul din "Crucea de piatră", cum i-ar fi dus la baia comunală. 10. Am avut un vis oribil. Se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și cu gura mare și de fiecare dată când îl vedea îi venea să-l strângă de gât, ca să-l împiedice să vorbească. Totuși, nu-și pusese niciodată mintea cu el. Zâmbea, dădea din cap dezaprobator și mergea mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care și le cumpărase, mai ales într-una vișinie și decoltată. Ioniță se împrietenise cu un vizitiu domnesc, poreclit Talpa Iadului ori, mai scurt, Talpă, pentru că slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște pantaloni, chiar la mâna a doua, din pânză venețiană îl făceau să pară un bărbat fatal. Noul său prieten îi arătase viața de noapte din tavernele și hanurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat? Și tot așa, în camera tihnită, sătul și bucuros peste limită, lui Zogru i se umpluse inima de fericire, își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii râzători ai Bubosului îl făceau să se simtă iubit și mulțumit de sine. Acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu, aproape că îl iubește pe Ioniță și, gândindu-se la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii râzători ai Bubosului îl făceau să se simtă iubit și mulțumit de sine. Acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu, aproape că îl iubește pe Ioniță și, gândindu-se la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi un bun subiect pentru Andrei Ionescu, iar gândul lui străbate fulgerător cartierul Colentina, până în apartamentul din blocul C4 în care Andrei Ionescu plăsmuiește povestea unui violator mărunțel, blond și nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
icoana și cutremurat de figura lui Pampu se îndepărtase iute, hotărât să nu mai vină câte zile o avea. Dar, într-o zi de august, bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în locul văduvit de tine, vineri, după căderea nopții. Părintele Teodosie, de la Mănăstirea Snagov A trimis apoi scrisoarea printr-un cărăuș tocmai la curtea vătafului Petru al lui Ioniță, în Coteni. Îl distra gândul că putea să-l sperie pe băiatul Bubosului, care luase inelul din groapa făcută de Iscru. Și apoi voia să vadă cu ochii lui groaza de pe chipul acestuia. Până vineri a plecat spre Târgoviște cu o femeie venită la mănăstire pentru spovedanie. Cum a ajuns în cetate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spășit. Se lăsase frig și bătea un vânt arțăgos peste suprafața apei. Nu se vedea nimeni. I-ar fi plăcut să fie de față Ioniță Bubosu, așa, ca să se simtă umilit. Atunci încă nu știa că sângele lor, de la Ioniță bubosul și trădătorul la Andrei Ionescu, nu dă nici un ban pe lecții ca asta, de care și lui Zogru îi vine să râdă astăzi, când se gândește la sentimentul lui de-atunci, de satisfacție și bucurie ținută bine în chichița sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]