89 matches
-
de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și cu gura mare și de fiecare dată când îl vedea îi venea să-l strângă de gât, ca să-l împiedice să vorbească. Totuși, nu-și pusese niciodată mintea cu el. Zâmbea, dădea din cap dezaprobator și mergea mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care și le cumpărase, mai ales într-una vișinie și decoltată. Ioniță se împrietenise cu un vizitiu domnesc, poreclit Talpa Iadului ori, mai scurt, Talpă, pentru că slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște pantaloni, chiar la mâna a doua, din pânză venețiană îl făceau să pară un bărbat fatal. Noul său prieten îi arătase viața de noapte din tavernele și hanurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat? Și tot așa, în camera tihnită, sătul și bucuros peste limită, lui Zogru i se umpluse inima de fericire, își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii râzători ai Bubosului îl făceau să se simtă iubit și mulțumit de sine. Acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu, aproape că îl iubește pe Ioniță și, gândindu-se la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii râzători ai Bubosului îl făceau să se simtă iubit și mulțumit de sine. Acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu, aproape că îl iubește pe Ioniță și, gândindu-se la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi un bun subiect pentru Andrei Ionescu, iar gândul lui străbate fulgerător cartierul Colentina, până în apartamentul din blocul C4 în care Andrei Ionescu plăsmuiește povestea unui violator mărunțel, blond și nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
icoana și cutremurat de figura lui Pampu se îndepărtase iute, hotărât să nu mai vină câte zile o avea. Dar, într-o zi de august, bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în locul văduvit de tine, vineri, după căderea nopții. Părintele Teodosie, de la Mănăstirea Snagov A trimis apoi scrisoarea printr-un cărăuș tocmai la curtea vătafului Petru al lui Ioniță, în Coteni. Îl distra gândul că putea să-l sperie pe băiatul Bubosului, care luase inelul din groapa făcută de Iscru. Și apoi voia să vadă cu ochii lui groaza de pe chipul acestuia. Până vineri a plecat spre Târgoviște cu o femeie venită la mănăstire pentru spovedanie. Cum a ajuns în cetate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spășit. Se lăsase frig și bătea un vânt arțăgos peste suprafața apei. Nu se vedea nimeni. I-ar fi plăcut să fie de față Ioniță Bubosu, așa, ca să se simtă umilit. Atunci încă nu știa că sângele lor, de la Ioniță bubosul și trădătorul la Andrei Ionescu, nu dă nici un ban pe lecții ca asta, de care și lui Zogru îi vine să râdă astăzi, când se gândește la sentimentul lui de-atunci, de satisfacție și bucurie ținută bine în chichița sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
București, cu zece ani în urmă. Și acolo și erau în continuare. Iancu Ionașcu era logofăt mic, iar copiii lui erau puși în slujbe pe la Divan și în cancelariile domnești. Între aceștia era unul care îi aducea aminte și de Bubos, și de Măcelar, dar care avea ceva și din entuziasmul artistic al Zugravului. Îl chema Gligore și era funcționar la un calem domnesc, unde ținea evidența taxelor pe care le hotărâse însuși domnitorul, Alexandru Moruzi. Gligore însemna cu grijă sumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era ambițios și bucuros să se descurce singur. Zogru nu era prea încântat de viața lui Andrei Ionescu, dar nici nu-l detesta ca om, ci ca bărbat din care era nevoit s-o iubească pe Giulia. Știa că urmașii Bubosului nu erau tocmai răi, chiar le aprecia înclinațiile artistice, se înduioșa în fața ghinioanelor lor și îi ura pentru cruzimi, trădare și nesimțire. Dar care om nu are câte ceva din toate astea? Pe la sfârșitul lui martie, depusese armele și se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atunci când scorpia o jignea, s-o pună la punct astfel. Acum, din pragul ușii, aflată la răscruce de drumuri, ea își închipui încă o dată gestul. Se văzu ridicând piciorul, rotindu-se, pălmuind cu talpa, în plin și cu sete, obrazul bubos și negru al Nuții Cordel. Își imagină negul oribil, plin de păr, de care madam Cordel ar fi dat orice să scape, sărindu-i din barbă și pălăria cocoțată prostește în vârful capului rostogolindu-se după el. O lăsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al unui ințiat din preistorie, perpetuat oral ca folclor (fiind vorba în fapt de un arhetip), urmărește simbolul peștelui (evident în relație cu Era Peștilor ca fundal al desfășurării evenimentelor relatate (v. §II.6)): peștele miraculos din basmul “Băiatul cel bubos și ghigorțiul” cules de Ispirescu, cel din legendele Graalului, “Peștele Înțelepciunii” din tradițiile celtice, meseria de pescar a primului apostol, Petru etc. și, în sfârșit, o dată istorică: Petru Rareș se îndeletnicea, înainte de domnie, cu negoțul de pește . Și pe bună
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
purta niciodată fustă și nu se încălța niciodată decât cu cizme. Înainte s-o posede, cu pantalonul colorat rulat în grabă peste pulpe, cu mâinile agățate de un enorm bol de plastic ce ținea loc de pubelă, și cu fundul bubos în vânt, se simțea obligată să strige ca să-și ia avânt, strigând din ce în ce mai tare, în ritmul sacadat al mișcărilor: "Uite-mă! Uite-mă!..." Țipătul ei isteric se freca de caserole și de obiectele heteroclite îndesate în depozitul manufacturii și în
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
lungul unei bunăvoințe de sfoară”, chiar dacă unele versuri sunt suprarealiste de-a dreptul: „ca două bomboane în pantaloni de velur albăstrui și în ciorapi de mătase / înșurubând pe asfalt îmbrățișări fără rost, apos-veninoase / ca yin și yang chinuind un flipper bubos într-un șantan din fanar”. Și s-a vorbit îndeosebi de ironizarea poeticului dublată de valorificarea lirică a prozaicului, a banalului cotidian, iar acest tablou complet de sonete nu slujește altceva. Fie și numai versurile de deschidere a câtorva poeme
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
în sos remoulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga?". Seria apelativelor "murdare" cu care îl gratulează e ingenioasă și inepuizabilă: "ciupercă otrăvitoare", "gîndac de alimente", "uscătură soioasă", "broască rîioasă", "coropișniță bătrînă", "samurai bubos" ș.a. Kawabata nu se supără, e incult, sărac cu duhul, însă ascultă răbdător poveștile inventate de Antoniu sau lectura din cartea Psalmilor (cadou de Crăciun de la o prostituată). Disperarea și singurătatea îi legase pe acești nefericiți care duc fiecare în
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
Roua ne-o dă cu împrumut. Tu o să-ți speli buricul, eu sufletu-o să-mi curăț Și-o să te rog întruna: coapsele largi îndură-ți Și sînilor pecetea lățește-o-n lacom sfîrc. Și-o să urcăm la ceruri, uimind bubosul tîrg, Spre pomul, lăudatul, neluîndu-ne, nu!, sacul, Ci doar dorința dulce de-a rupe de pe cracul Subțire-un măr cu pompa umflat cîtu-i dovleacul. Și clipa-și va întinde brațele-i durdulii în raze pofticioase, făcînd sub coate plii. Căci
Scrisoare pentru Lolo by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16574_a_17899]
-
și crengile, cum îți pîrguiește în mine roadele. A crede înseamnă a-L lua pe Hristos în tine, a fi gestant în duh, a fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră-și întreaga substanță a umanului, a nu
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
raze Și pe divanu-i (ce noaptea îi e pat) de-a valma-s aruncate Ciorapi, papuci, maieuri și corsete. Eu, Tiresias, batran cu sâni ridați Văzut-am scena, și proroocit-am restul - Și eu îl pândeam pe oaspele așteptat El, tânărul bubos, sosește Conțopist la un mic agent imobiliar, cu o privire îndrăzneață Unul din cei de jos, căruia siguranța îi stă Ca o pălărie de mătase unui milionar Bradford Vremea-i propice, după cum ghicește, Masa e gata, ea-i plictisită și
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
bolnavei cu icoana Mântuitorului. Scenă este falsă, dar descrierea metamorfozării icoanei în urma acestui sacrilegiu atrage atenția prin forță imaginației plastice a autorului: "Vopseaua se umezise și crăpase, deformând întregul desen, creându-i lui Iisus o imagine grotesca, aproape buhăita și buboasa, ca a unui om care suferă de o boală de piele, un fel de acnee rebela din care cauza se scarpină încontinuu, făcând o rană din obrajii săi. Cu toate acestea, aspectul nu era atât de dizgrațios cum ar fi
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
pentru dialogul cu ardeleanul care nu văzuse în viața lui o vie și o descrie în grai local (,Ghia aiei-i pi-un deal pusă / Tot cu țepi pin ea împunsă"), sau pentru celebra Poveste a poamelor, încheiată cu blestemul adresat "bubosului strugur".
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
ta? - Asta nu pot să știu, șopti Pica, însă îl admir, îl... - Îl iubești. Pica lăsă capul cu mai multă greutate pe umăr, în semn de confirmare. Ioanide, indignat în sinea lui, era mai gata să strige: Îl iubești pe bubosul ăla?" Se reținu, spre a n-o jigni pe fată, mulțumindu-se a zice: - Am dreptul să te sfătuiesc, nu să te contrariez. Tu vei decide cum vei socoti de cuviință. Deocamdată, însă, te rog să-mi îndeplinești și mie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ți spun. Și, conform obiceiului său, încercă să schimbe vorba, revenind tardiv la albumul cu schițe: - Domnule, Calea Victoriei a dumitale este eminentă. Te felicit călduros. Trebuie neapărat s-o expui. Drept răspuns, Ioanide, obsedat de ideea lui, zise: - E unul bubos la față, parcă mâncat de vărsat. Mirabeau,Danton, toate marile canalii sunt ciuruite de variolă sau furunculoși, se vede că asta dă creierului o exercitație morbidă. Gaittany râse din toată inima de această enormitate nedreaptă față de oamenii Revoluției franceze, nevoind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
discutau, citea unul nu știu ce, poate învățau. - N-ați auzit cam ce? - N-aud bine, maică. Odată am prins o vorbă "popoaretinere", "mergem cu popoarele tinere", parcă așa ziceau. G. Călinescu - Cine era cel mai cu autoritate printre ei? - Era unul bubos la față, plin la trup și cam gălbicios,foarte politicos și ăla. Glasul lui se auzea mai tare, ca la comenzi. Striga la ei "camarade, nu e bine", de-am crezut că-s militari. Purtau și cizme. L-am și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
loc, fără a da vreo importanță lui Hergot. Unul din ceilalți patru agenți reveni în anticameră. - Nu e nimeni! zise - N-a fost nici un bărbat în casă? Întrebă omul cu mustăți.Erminia nu putu să mintă: - Ba a fost! - Unul bubos la față! - Pătat! corectă Erminia, puțin jignită. - Îmbrăcat cu haină de piele? - Da! - Îl cunoști? (Agentul vorbea mereu familiar, evitând sistematic orice formulă de politeță.) - Nu, zise Erminia, azi l-am văzut întîia dată. - Un anume Gavrilcea? - Nu-i știu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unor andrele. Ar fi fost o fermecătoare imagine a iubirii, dacă sub cocul de abanos, prins în piepteni dulci de baga, pe ceafa delicată, cu zulufi cârlionțați, nu i-ar fi crescut o hidoasă tumoare, cât un cap de nou-născut, buboasă și jupuită, supurând un must gălbui dintre pielițele roze... Mai jos, într-o hală largă ca o gară de cornier și de sticlă, de-a lungul pereților căreia tânărul dizolvat în teroare plutea ca aburul unei respirații fierbinți, se zărea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stăteau doi polițai de la brigada homo, Departamentul pentru Suprimarea Homosexualității: o adunătură numai un pic mai brează decât șantajiștii. La o masă lângă ei, stând de unul singur, era un tânăr Kriminalassistent de la secția din Wedersche Market, a cărui față buboasă mi-o aminteam În principal pentru că el fusese cel care-mi arestase o dată informatorul, pe Neumann, bănuit de furt. Frau Stock Îmi luă rapid comanda de picioare de porc cu varză murată, fără să se Încurce În politețuri. Femeie ageră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]