687 matches
-
care cînd îl vede pe J.T. ...el fiind conașul ăl tînăr, avînd douăzeci de ani împliniți începe să bocească și de la care află că toate, dar toate, plus babele trecute de optzeci de ani fuseseră violate. Una din cele trei bucătărese, ceva mai tineră, Jenica, văduvă cu trei copii plecați mai de mult la București se țicnise de tot. Le făcuse în zori cafele, din rația lor, și o împărțea în gamele, și cînta, veselă semn că se smintise. Așa ziceau
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
țărăncilor transilvane. Ceea ce mai adaugă ceva la nota de feminitate pe care am remarcat-o prima oară, la aerul de slujnică uriașă care-l face să semene cu mătușa Bebe Starojinska care, la rîndul ei, semăna cu mareșalul Ney devenit bucătăreasă. În timp ce ne arată casa, am tot răgazul să studiez amănunțit omul. Mă folosesc de lornieta de buzunar, "the famous blake Hopper", pentru a privi mobila, tablourile, piese rare, toate bogățiile pe care ni le arată și, în același timp, căutătura
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
rugăciunile ca să-l respecte. Apoi ne așezam toți trei, ținându-ne respirația în timp ce ea verifica până în cele mai mici amănunte felul în care ne prezentam, și numai când găsea totul în perfectă ordine suna din clopoțel. Atunci intra Fulvia Flaminea, bucătăreasa, cu veșnica supă cu tăiței din vara aceea îngrozitoare. La început, când eram singuri cu părinții, mâncarea era o sărbătoare. Fulvia Flaminea ne servea cotcodăcind în jurul mesei, cu o vocație a neorânduielii care făcea viața veselă, și la sfârșit se
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
din cer, amintirea aceea a casei noastre din Guacamayal mi-a mers la suflet. Dar fratele meu refuză farfuria fără să guste. - Nu-mi place - spuse. Doamna Forbes întrerupse lecția. - N-ai cum să știi, nici măcar n-ai gustat. Aruncă bucătăresei o privire de avertisment, însă era prea târziu. - Țiparul de mare este peștele cel mai delicios din lume, figlio mio - îi spuse Fulvia Flaminea. Gustă-l și ai să vezi. Doamna Forbes nu se tulbură. Ne povesti, cu metoda sa
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
moarte. Cei doi băieți, Chip și Gary, încearcă să se desprindă, fiecare în felul său, de frustrantul model patern: Chip e boemul filolog, căutându-și identitatea, Gary - tatăl tolerant, căzut pradă depresiilor clinice. Sora lor, mezina Denise, ajunsă o celebră bucătăreasă de gourmet, e voluntară și cumva lipsită de atributele feminității, la fel de workoholic ca și tatăl ei, facând o pasiune, atenție, nu pentru un bărbat însurat (cum o suspecta conservatoarea Enid), ci pentru o femeie măritată. Acțiunea (căci da, despre ea
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
univers - este femeia, este inima de mamă. O mamă bună, face mai mult decât o mie de profesori ori școli alese. Stând să cugetăm mai profound, putem vedea că lumea ar putea trăi dacă n-ar fi femei muncitoare, croitorese, bucătărese, doctorițe, avocate, profesoare, cântărețe, artiste ori poetese .... însă lumea ar înceta de-a mai trăi, dacă n-ar fi mama. Dragostea de mamă trăiește aici și dincolo de moarte. Mama, ne modelează sufletul în cele mai diferite forme. Mama, nu ne
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
Un diversionist a anunțat că se dă Rudotel gratis, fără rețetă, la Zara. 12.48 În timp ce procurorii (care erau pregătiți) își trag peste costume niște maiouri tricolore, Vadim cere un steag, să-i pupe gaura. 12.49 La bucătăria parchetului, bucătăresele vopsesc tricolor o friptură cu cartofi prăjiți, pentru când o să facă tribunul hipoglicemie. Hipoglicemie tricoloră, normal. 12.50 Corespondentul Realitatea TV din WC-ul parchetului face pipi. 12.51 Un procuror răsfoiește niște hîrtii dintr-un dosar apoi întreabă: “Cît
Interogatoriul lui Vadim minut cu minut – Live text by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19843_a_21168]
-
Dovlatov, constă în alternanța proporțională dintre realitate și câtimea de imaginație. Demascarea lui Ciurilin, soldatul care l-a însoțit pe fruntașul Dovlatov în misiunea de a-l duce pe un nebun la spitalul de psihiatrie.(O mușcase „pe tanti Șura, bucătăreasa”). Se-mbătaseră toți trei, acționând fiecare în mod dezordonat. Maiorul lagărului, conducătorul anchetei de demascare, rostește descurajator, dar șugubăț: „Măcar dacă le-ar fi fost rușine de deținut....” În linia realismului de tip clasic, stabilizat în sec. al XIX lea
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
mică abia învăța să meargă iar cea mare se ținea încă de fusta mamei. Femeia își jelise cât își jelise bărbatul, după care, de dragul fetelor, își luase inima în dinți și pornise să caute de lucru. Cum era o bună bucătăreasă, nu trecu mult și își câștigă un loc în bucătăria celui mai înstărit și temut om din zonă, pe numele lui Zarahon. Femeia nu se gândise de două ori înainte de a lucra în casa aceea mare ridicată chiar la gura
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
mică abia învăța să meargă iar cea mare se ținea încă de fusta mamei. Femeia își jelise cât își jelise bărbatul, după care, de dragul fetelor, își luase inima în dinți și pornise să caute de lucru. Cum era o bună bucătăreasă, nu trecu mult și își câștigă un loc în bucătăria celui mai înstărit și temut om din zonă, pe numele lui Zarahon. Femeia nu se gândise de două ori înainte de a lucra în casa aceea mare ridicată chiar la gura
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
eu cu mine? Dar, hai, treci la treabă, își spuse îndrăgostita. Să pregătesc ceva proaspăt pentru... deja pentru cină, a trecut prânzul de mult. Scoase legumele și carnea de pui, umplu cu apă cratița și preocupată își începu activitatea de bucătăreasă. Soțul veni târziu și destul de amețit, de alcool. - Nu am nevoie de mâncarea ta, am mâncat acolo unde mă simt eu bine, nu cu persoana care mi-a devenit dușman. Se răsturnă pe canapeaua din sufragerie, și acolo adormi. Referință
CAPCANA FRAGMENT DIN NUVELĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384230_a_385559]
-
la telefon: — Am venit să rezolv ceva probleme. Ești acasă, ne putem vedea? întrebă Ștefan. — Vino, Ștefan! Pregătesc prânzul. Am să fac ceva special pentru tine. Sunt singură, menajera mea e liberă de obicei sâmbăta și duminica, așa că eu sunt bucătăreasa. Voi face o mâncare ca la mamele noastre acasă! — O, atunci nu se poate refuza. Sosesc! Și sosi. Cu flori. Trandafiri roșii și albi. Îi spuse de cum deschise Delia ușa: — Să nu-mi faci o criză! Le-am adus special
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384233_a_385562]
-
deserturi, și tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simțit oribil, să știi, ca ultimul om m-am simțit. Din nou hohote. El încearcă s-o ia în brațe. - Ia mâna de pe mine. Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect. - Iubito, dar ai înțeles greșit. - Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier. - Ești cea mai deșteaptă femeie pe care-o cunosc. - Mai faci și mișto
Cum se ceartă femeile cu bărbații by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18405_a_19730]
-
hohote. El încearcă s-o ia în brațe. - Ia mâna de pe mine. Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect. - Iubito, dar ai înțeles greșit. - Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier. - Ești cea mai deșteaptă femeie pe care-o cunosc. - Mai faci și mișto de mine, ca un nesimțit... - Doamne ferește! Chiar nu fac. - Cum poți să-mi zici că sunt cea mai deșteaptă femeie pe care-o cunoști? Ne-
Cum se ceartă femeile cu bărbații by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18405_a_19730]
-
când? Nu este tot una dacă pui sarea în supă înainte sau după legume, înainte sau după găină sau, pur și simplu la momentul propice. Orice gospodină știe, dar totodată orice familia gustă supa în felul ei observând imediat dacă bucătăreasa șefă a fost sau nu gospodina casei. În consecință fiecare casă din sat prepară supa într-un fel specific, caracteristic și cu gust aparte care, de regulă, este foarte plăcut rudelor și apropiaților. Este unul din puținele cazuri în care
O SUPĂ BUNĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383769_a_385098]
-
supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare. Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor pe-acoloșa. Can’ o văd așa vrenică, mă pun și io să spăl nește vasă, mai încolo de ia. Spăl io, spăl, can’... văd lângă chivetă nește
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare.Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor pe-acoloșa. Can’ o văd așa vrenică, mă pun și io să spăl nește vasă, mai încolo de ia.Spăl io, spăl, can’... văd lângă chivetă nește
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
optimistă. Până acum n-am înregistrat nici un serios bombardament aerian. Încercări de-ale avioanelor rusești pe deasupra Bucureștiului n-au avut rezultat. Atât că te făcea să te scoli noaptea din pat, spre a coborî la subsol, unde personalul, mai ales bucătăreasa, erau în panică. Totul se liniștea după scurt timp și noi ne urcam iar la etaj, însă eram cam nedormiți pentru a doua zi când trebuie să continuăm lucrul zilnic. Mari artiști germani se perindau la noi pe scena Ateneului
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ajunse acasă începe să se-audă un zgomot asurzitor, bubuituri enorme, erau bombe care cădeau asupra Bucureștilor, bombe americane. Ne coborâm cu toții la subsol, așa cum eram, îmbrăcate încă cu paltoanele și cu notele la subțioară, căcide-abia sosisem. Jos, jale grozavă, bucătăreasa leșină de spaimă, toți eram palizi însă ai mei îți păstraseră calmul. Ca prin minune casa noastră scăpă teafără; la spatele nostru ardea o altă casă mare, iar pe aceeași stradă se aprinsese alta. După 2-3 ceasuri, bombardamentul încetează, dar
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
două compartimente. Unul pentru ofițeri, cu intrarea prin spate, iar celălalt pentru soldați, prin față. În această primă expediție a lui în Medgidia, Fănică voia să găsească o casă cu chirie ieftină pentru el și ai lui, cu tot cu chelneri și bucătărese. Ochise una de lîngă gară, dar dl Tudorică, șeful gării, îi spusese să-și ia gîndul de la ea. Proprietăreasa era o nebună. Casa era nelocuită de mulți ani, totuși n-avea ferestrele sparte și nici ușile forțate. Aici fusese sediul
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
vină rândul. Cei mai mulți dintre ei sunt sărăcăcios îmbrăcați. În bucătărie se simt tot feluri de mirosuri plăcute; într-un vas imens sunt copănele de pui bine rumenite. Ciorba are aspectul “supei la plic”, cu abudență de fidea. Pe plită, o bucătăreasă coace câțiva ardei kappia. Oamenii primesc și desert, piersici de exemplu. Atmosfera este plăcută, angajații fac glume și sunt binedispuși, deși muncesc pentru un salariu minim pe economie. Doamna coordonator de la centru a explicat cum funcționează sistemul: “Există un barem
Povești tulburătoare de la Cantina de ajutor social by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81665_a_82990]
-
Cristian Teodorescu Să dea bîțîiala peste Virginia cînd aude că Florica bucătăreasa se ținea cu un rus - soldat, plutonier, ce-o fi fost el. O văzuse Musica, în centru, la braț cu muscalul. Blonziu, frumușel, nimic de zis, dar nu se expuneau duduile de la stabiliment cu rușii pe stradă și se găsea
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
se ținea cu un rus - soldat, plutonier, ce-o fi fost el. O văzuse Musica, în centru, la braț cu muscalul. Blonziu, frumușel, nimic de zis, dar nu se expuneau duduile de la stabiliment cu rușii pe stradă și se găsea bucătăreasa de la restaurantul gării! Ce era în capul ei? Virginica ce să zică, ea demult îl întrebase pe Fănică de ce-o mai rabdă, și el, că bucătărese bune se găsesc greu! Florica îi luase la rînd pe ceferiști și pe
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
nu se expuneau duduile de la stabiliment cu rușii pe stradă și se găsea bucătăreasa de la restaurantul gării! Ce era în capul ei? Virginica ce să zică, ea demult îl întrebase pe Fănică de ce-o mai rabdă, și el, că bucătărese bune se găsesc greu! Florica îi luase la rînd pe ceferiști și pe chelnerii din toate cîrciumile de-aici. Nici ea nu mai știa cîte chiuretaje făcuse. Cînd au venit rușii tocmai trecuse la frizerii turci ai lui Midat, ăla
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
nu din cauza uniformei se ducea cu el? Dar la gîndul că ar putea nădi Florica și rușii după ceferiștii care veneau după ea la bucătărie, o ia Virginia deoparte. Auzise, Florico, că te-ai logodit cu un rus din ăștia. Bucătăreasa nu zicea niciodată nu cînd o vedea pe Virginia încruntată. Nici ei nu i se părea de laudă că nu refuza pe nimeni, dar cu ăsta, Nicolai îl cheamă, coană Virginica, era altfel. îi cîntase numai ei cu o balalaică
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]