75 matches
-
nimic, un timp. -Când am ajuns în Oraș, de la gară am luat o trăsură până la unchiul Savu, pe care cred că-l știi. Avea o casă, pe Cuza Vodă, cu cârciumă pe colț, iar în spate casa continua cu o bucătărioară, în fața căreia se afla o curte cu flori în jurul fântânii, împrejmuită de un gărduleț mic cu o portiță pe măsură spre stradă. Când să intru în curte, am observat că de portiță se ținea un copilaș care mă privea cu
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
mult cu tine, glumi vecinul ei, Ion Sfârlă.. -Oare crezi tu, Ioane, că eu nu m-am gândit? De asta mi-am făcut eu în astă vară o căsuță mai in spate, o tindă, o cameră, o cămară și-o bucătărioară, mă mut în ea și capul nu mă doare. Vor să mă vază, bine! Nu vor să mă vază, iar bine, fiecare cu aia mă-si. -Adică dacă, admit cazul, eu aș vrea să-ți bat seara în geam, să
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
de făcut sushi Încorporat? — Da, spune, de parcă i-aș fi pus cea mai banală Întrebare posibilă. Are și aparat electric de făcut sushi incorporat! O, Doamne, e pur și simplu spectaculos. Și la fel e și terasa, care are o bucătărioară de vară și grătar pentru barbecue. Iar sufrageria are rafturi David Linley. În timp ce o urmăm pe Fabia pe scări, spre dormitorul principal, efectiv doar expir, Încercînd să nu exclam la absolut tot. — Iată și camera de toaletă... Fabia ne conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
renunțat la căței (aveam doi, mititei, pe care i-am surghiunit la bucătărie, până au murit). Trebuia să fie o personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
goală în patul lui constituie răspunsul instinctiv la invazia oazei de normalitate. Apropiindu-se de apartament, Marlowe simte, precum fiara, că în bârlogul lui s-a petrecut ceva neobișnuit: N-am aprins lumina în odaie. M-am dus direct la bucătărioară și m-am oprit brusc după câțiva pași. Era ceva în neregulă. Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele erau lăsate, iar razele felinarelor de pe stradă se strecurau pe la margini, luminând vag încăperea. Am rămas pe loc și am ascultat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
părăginite de pe geamurile din față, ca să intre mai multă lumină. A zugrăvit interiorul În alb strălucitor. Cu un credit guvernamental pentru investiții În afaceri acordat foștilor militari, a făcut din bar o tejghea de bufet și și-a instalat o bucătărioară. Muncitorii au pus banchete roșii de vinilin, cu mese Între ele, pe peretele Îndepărtat și au retapițat scaunele vechi de la bar cu pielea de zebră a lui Zizmo. Într-o dimineață, o firmă de transport la domiciliu a adus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sufere de spasm muscular din cauza devitaminizării provocate de Luke, ne-am găsit o locuință proprie. Un studio (adică, o singură cameră) într-un bloc dărăpănat în Lower East Side1. Era uluitor de mic și de scump, iar dușul era în bucătărioară, dar cel puțin stăteam în Manhattan. Nu ne propuneam să petrecem prea mult timp pe acasă- aveam doar un acoperiș deasupra capului și o adresă, un prim pas în orașul străin. Din fericire, eu și Jacqui ne-am înțeles foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un apartament pustiu, dar dezamăgirea mea a fost așa de profundă că a trebuit să verific fiecare cameră, pentru orice eventualitate. Nu că aveam prea multe camere de verificat. Era un living din care o parte fusese convertită într-o bucătărioară anexă, o jumătate de baie (adică, un duș fără cadă) și, în spate, dormitorul nostru întunecos cu un ochi de geam care dă spre luminator (nu ne ajunseseră banii pentru o fereastră în toată regula). Dar îl făcusem primitor: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deși eram emoționată, mi-era și puțin teamă. Cu coada ochiului, am văzut ceva mișcându-se lângă fereastră, ceva rapid și întunecos. Am întors capul, dar nu era nimic acolo. M-am ridicat. Nu era nimeni în living, nici în bucătărioară, așa că trebuia să verific în dormitor. În timp ce deschideam ușa, m-au trecut toate apele. Am întins mâna spre întrerupător, aproape paralizată de spaimă că o mână ar putea s-o apuce pe a mea în întuneric. Ce era umbra aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de la intrare, putea să genereze destule unde de șoc încât să răstoarne o trusă de baie de pe marginea unui raft din apartamentul altcuiva. Nu era nici un mister aici. M-am dus să iau o perie să curăț cioburile, dar în bucătărioară m-a întâmpinat un alt miros, ceva dulce, insidios și apăsător. Am inspirat neliniștită. Era un soi de flori proaspăt culese. Îmi era cunoscut mirosul, doar că nu puteam să... și apoi mi-am dat seama. Erau crini, un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
obișnuiam să mă culc alături de ea. O simțeam cum se prăbușește, cum se descompune. Dorul de America. Prea mult Barry Self. Fat Vince mai e și managerul asociat, popular și îndatoritor, al unei săli de biliard din Victoria. Are o bucătărioară unde își gătește haleala lui excelentă. Fat Paul se ocupă de securitate, face jocurile și pune plăcintele la încălzit. Aplecat peste masa numărul unu, cu tacul despicându-i bărbia, se lasă peste mandanea pentru a lovi bilele din os... Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oferi o imagine a sufrageriei: mobilă ieftină, de prost gust, fotografiile unor vedete de film lipite pe pereți, mormane de radiouri Philco lângă canapea - evident, recolta unui jaf dintr-un depozit. Buzz își scoase bastonul de la brâu și trecu prin bucătărioara stropită de grăsime, îndreptându-se spre dormitor. Alte postere lucioase pe pereți - stripperițe în chiloți tanga și cu sfârcurile abia acoperite de niște ciucurei sclipitori. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders, „Va Va Voom Girl”, despre care se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grămada de haine după ce le puse jos. Trei perechi de pantaloni. Trei cămăși de vară. Trei perechi de șosete rulate. Un pulover, o geacă căptușită, un sacou sport. Trei victime. Cealaltă încăpere. Danny ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate pe un raft, deasupra chiuvetei imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ne așezăm colo pe iarbă, să ne hodinim, nu înainte însă... --Și cu cartofii rămași ce facem? --Eu te-am poftit să ne hodinim. Pe ceilalți cartofi îi vom pune mâine în pivniță. Acum fă bine și du-te în bucătărioară și adu coșul cel acoperit cu ștergar... Cu toate întrebările din lume în minte, m-am dus în cămăruța ce ținea loc de cuhne. Pe măsuță se afla un coș. Cu o curiozitate nestăpânită, am ridicat un colț al ștergarului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ai nevoie de ei, iar violența era singurul lucru pe care îl înțelegea mintea masculină. De aceea era ea atât de dură cu Gaskell. Bărbații erau ca niște animale. Trebuia să le arăți cine-i stăpânul. Eva se duse în bucătărioara vasului și lustrui chiuveta de oțel inoxidabil. Henry o să înțeleagă ce tare avea nevoie de ea acum, când n-o mai avea și când trebuia să se ocupe singur de curățenie și să-și gătească singur, iar atunci când o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mele și stă cu noi de când s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa asta e mai mare, așa că are propria lui anexă de două camere și o mică bucătărioară, pe una din lateralele casei. E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sunt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
izbea mirosul pofticios, urca la etaj din două-n două, din trei în trei trepte, se sprijinea-n soneria cu hârâit bătrânicios, când, în fine, deschidea mă-sa ușa, nici nu se mai dezbrăca-descălța, dădea buzna, nespălată din tramvai, în bucătărioara lor plină de miros țipând Dă-mi clătite!!! Aici mama începea sfătoasă să-i spună ce-aveau de mâncare, o ciorbiță buună, mă piș în ciorba ta, ceva de genul ăsta răspundea fetița, mie să-mi dai clătite! În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
făcut. Își stinse țigara și se sculă În picioare, dezmorțindu-și brațele. În puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de cimbru. Jake se duce glonț să ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Era de-ajuns ca Dumnezeu să-și distragă atenția un moment, și universul se făcea bucăți. Pură anarhie de atomi fără sens. Ajunge atât? Am lucrat trei zile, dați cât credeți”. Am avut norocul să găsesc două camere și o bucătărioară Într-o veche clădire de la periferie, care trebuie că fusese o fabrică, având și o aripă pentru birouri. Apartamentele pe care le scoseseră din ele dădeau toate pe un coridor lung: locuiam Între o agenție imobiliară și laboratorul unuia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că este întuneric și mă întorc la casa unde sunt cazat (le presbyter, spun francezii caselor pentru pelerini gestionate de parohii sau episcopii). Camerele sunt mari, înalte, cu ferestre foarte mari, cu paturi simple, parcă-s de campanie și o bucătărioară cu un mobilier vechi, dar nelipsind esențialul pentru a găti sau servi masa. Merg la culcare, mulțumindu-i lui Dumnezeu și tuturor celor ce mi-au ieșit astăzi în cale. Joi, 23 august: Auch-Montesquiou: 32 km Impreună cu cei doi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ieșeam în balcon mă uitam, în treacăt, să văd ce mai era nou în gospodăria paznicului... Improvizație, mă gândeam. La fel ca și viața mamei. Așa cum trebuie că o percepea ea... Ne mutasem toți trei într-o cameră și o bucătărioară pe care ni le închiriase doamna Ștef. Pentru mama, asta se numea improvizație. Pentru mine însă, lucrurile se vedeau pe atunci cu totul altfel. Pentru copii nu există improvizație, totul e definitiv. Doamna Ștef avea o fată, Roxana, cu câțiva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că e decupată din paginile revistei Elle Decor: e incredibil de chic, minimalistă și elegantă. Singurele lucruri care fac notă discordantă sînt hăinuțele lui Amy, care au tendința de a sta Împrăștiate pe podelele din camera de zi și din bucătărioară, dar Lisa, nedezmințindu-se, reușește să le Îndese În cutii de răchită elegante și, odată ce sus-zisele cutii sînt strînse Într-un teanc ordonat lîngă perete, nici prin cap nu ți-ar trece că vreun copil a pus măcar piciorul În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și stă cu noi de cînd s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa asta e mai mare, așa că are propria lui anexă de două camere și o mică bucătărioară, pe una din lateralele casei. E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sînt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu mai știe istoria cum devine faptele și persoanele. Că ești rege, că ești ești secretar general, până la urmă trăsura rămâne aceeași. Dar timpul... Timpul, vă dați seama, maestre Băcănel, cum se așează și trece, tot trece?! Mantinela apăru din bucătărioară. O cămăruță care era, de fapt, și baie (cu un duș derivat direct din conducta de apă caldă), și bucătărie și toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]