3,762 matches
-
treaptă încă și mai înaltă - nu erau scriitori de foarte mare prestigiu, chiar dacă destul de mulți se bucurau de o largă notorietate, adesea îndreptățită. Fie că se numeau Dan Petrașincu, Virgiliu Monda, Ieronim Șerbu, Zaharia Stancu, Mircea Damian, sau că invoc buchetul de figuri feminine în frunte cu Ioana Postelnicu, Cella Serghi și chiar cu totul deosebita Sorana Gurian " ființă pe cât de enigmatică pe atât de obsedată erotic și dezlănțuită senzual în producțiile ei literare -, ca să nu mai vorbesc de mai vârstnicele
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Glyndebourne. Teatrul se află într-un sat englez, în mijlocul unei superbe grădini înflorite. Iar pe scenă, montarea istoricistă a lui Graham Vick plasează acțiunea chiar în epoca lui Debussy, cu ajutorul unor nenumărate crizanteme artificiale roșii și galbene care decorează în buchete enorme larga scară în colimason ce ocupă partea stângă a încăperii. Personajele nu părăsesc niciodată acest interior somptuos. Chiar scenele care, corespunzător libretului, ar trebui să fie jucate lîngă o fîntînă, în pădure, într-o grotă, se desfășoară în același
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
cimitir) - ultimă și determinantă balanță a ființei. Poemul trece de la semnul zodiacal al Balanței (Cumpenei), într-o zi luminoasă de toamnă, la balanța metafizică și imediat fizică ce-ar putea dovedi că trupul incinerat nu e mai greu decât un buchet de trandafiri, fără a putea evalua greutatea sufletului. Cu un singur cuvânt: țărâna, în locului trupului, Lucian Blaga adâncește imens ideea-forță exprimată de versul: Greu e numai sufletul, nu țărâna. Al treilea poem blagian, ,Munca pleoapelor" , are aerul unei demonstrații
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
aiurea, în biografii de scriitori, ca aceea a lui Filimon, "cîntărețul de biserică peltic și gurmand". Culese dintr-un timp deja "răcit", care-l lasă, cu larghețe, să-și croșeteze subtilitățile pe prozator, nu pe diarist, amintirile își pierd din "buchet" cînd cîte-o "ancoră" le trage la zi. Vorbesc de scurte cronici TV, care bruiază reverii diafane de cititor pătimaș, de opinii suferind de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
trasează contururi insinuant precise, de-o sfidătoare naivitate, precum în tablourile lui Rousseau Vameșul: "Toată familia mea benchetuiește la ŤLocal familialť". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, rîde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. într-un colț un țigan își înmoaie vioara în halba cu bere, ca pe miez de pîine. Bunicii mei din flori, mătușile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă ușa, cu fascicolul orbitor de lumină și vocea mult așteptată să spună: e timpul, hai!” (Povestiri despre nimic). Repoetizarea se
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
de suflet ca pe o fîntînă seceta, vîntul buzelor ei să fluiere prin oasele tale ca printr-o orgă uitată în creierul munților, cele o mie de cuțite ale ei înfipte în inima ta să înflorească din tine ca un buchet de garoafe, venele tale să sece, botic mort de iepure în țărână vie - am fluierat doar o singură dată, să se audă de o mie de ori cum stau singur și visez cum stau singur și visez cum singur stau
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
ziarele cele mai populare și mai răspândite din județul Suceava), în captivitatea căruia se află de-o viață. Și în toate stă pe linia ei dreaptă, nicicând nu-i lipsește acel - rubrica de deschidere a ziarului, unde apare zâmbitoare cu buchetul ei roșu în mână, deși de cele mai dese ori subiectele sunt dure, răscolitoare, departe de a ne oferi relaxări efemere”. Sărind peste alte detalii - care acoperă două dintre cele patru pagini și jumătate, cât însumează portretul Doinei Cernica -, reținem
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. În ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlneau practici și obiceiuri de divinație, de aflare a ursitei și a norocului în gospodărie. În dimineața de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casa sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coronița alunecă spre marginea
24 iunie – Drăgaica sau Sânzienele [Corola-blog/BlogPost/93789_a_95081]
-
a răspunsului.) Vă rog, spuneți-mi la ce etaj stă doamna măsa... Că vreau s-o bag în măsa pentru cum l-a crescut. Comana - Note pe genunchi - Satul urcă încet muchea dealului, din mlaca Sarului până-n crucea clopotniței, printre buchetele uriașe ale vișinilor și cireșilor înfloriți și, printre pâlpâirile luminii pe acoperișurile pitite. Povârnișuri molcome și cascade de flori galbene, păpădii - "Pășunea mea tu să fii, cu păpădii..." - Bună-dimineața, spun vesele glasurile copiilor în drum spre școala greoaie, pătrată, butucănoasă
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
gras. fac ceva pe centru noi doi stăm și acum la marginea orașului. în nopțile reci pline de un întuneric compact nici nu știu pe cine să mai am în cap atunci cînd îmi provoc iubirea sau cînd vomez un buchet îngust de flori grele pătate cu sudoare. a venit timpul să mă droghez cu orice numai poezie să nu fie și eu nu mai văd altceva *** Citeam o carte, cu fața către lumina soarelui, plină de forță, ca abdomenul plat
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
literatura unui an de "evadare", jurnalul, într-un fel, al ultimei vacanțe "de tinerețe" dinaintea dureroaselor despărțiri. Recitit astăzi, cînd a fost republicat în eleganta colecție Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas, romanul lui Sebastian își rafinează, precum vinul vechi buchetul, savoarea voluptății odihnite, gustul amărui al leneviei care-a prins patină, într-o lume frînată parcă de grele tristeți. Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
în casă, Un copil plăpând Sau o bătrână A nimănui E tristețea Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a prinselea Sau îmbrățișarea cuiva Îndepărtat și drag. * Palme iubitoare Cu linii strânse în buchete, În torenți, în poteci Neștiute vânătorilor Și păstorilor, Poteci bătute de inorogi Și de alte făpturi Veșnic măiestre. Vâltoare în care se curăță Postav Ca și păstrăvii De lenea lui iulie. Același greiere Desenat de o mie de ori; Un
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
pas. Cântă, sărută Sau pleacă mai departe Cu vântul Și devine de necuprins. Cuminte mă urmează Sângele meu, Ca o hartă, Un instrument înțelept Într-o geografie Atât de schimbătoare. Cu neputință A mă rătăci Prin aceste stepe Cu troițe, Buchete uscate Și înscrisuri tremurătoare.
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu var, mama și tata tot vin unul spre celălalt cu capul ascuns în mari buchete de crini... iar eu, prietenul greierilor sîngerii - închiși în cutia patefonului vechi! - zac sub perfuzii de cîntec: un fel de chițăit vesel prins într-o cursă de șoareci - o rouă sticloasă, nu scîrbă, nu limba băloasă a vreunei pohte bătrîne
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
acasă și să lucreze de unul singur la pian, în loc să se vadă cu ea sau să iasă undeva împreună. Tresări brusc, auzindu-se strigat de o voce necunoscută. Era Orit. Sosise cu o mare întârziere pe care o neutraliza un buchet de crini splendizi. - Puri și frumoși ca musafirul nostru, spuse, îndreptându-se întins spre el și oferindu-i florile. Deci tu ești copilul minune! Era fardată violent, stătea în picioare în fața lui și-și legăna șoldurile. Mirel se lăsă prins
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
de strâmtat, de modificat în vreun fel. De fiecare dată, ne certăm. Eu cu ea pentru că refuză să-mi ia bani, ea cu mine pentru că nu accept să refuze să-mi ia bani. Uneori trec doar să-i las un buchet de flori sau o prăjitură, alteori doar ca s-o salut. Am mai trimis la ea prieteni și pe sora mea. Toți au fost nevoiți să se certe cu doamna Gabi. Refuza să le ia bani, pentru că veneau din partea mea
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
albit de gânduri într-o iarnă cu zăpezi / Aduse în miez de noapte peste munți, de caii verzi // Chem iubirile apuse din nedefinite vise / Să-mi trimită-a lor dorințe prin viu grai, nu vorbe scrise / Pregătesc la fiecare un buchet de mângâieri / Să le însoțească-n noaptea coborâtă în tăceri // Caut în singurătate întâmplări din vremi trecute / Cum am înfruntat „sistemul” să n-ajung la servitute! / Caut să găsesc cuvinte să cutremure pământul / În vreme ce omenirea-și sapă singură mormântul // Ca să
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
parfum de iasomie.// Bolovănișul l-am greblat în gând/ C-o mângâiere dusă la ispită,/ Am pregătit ogorul cultivând/ Frânturi de dor din viața netrăită.// Pe secetă cu lacrimi le-am sădit,/ Sudoarea frunții le-a udat pe toate,/ Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate...” (Trudă) Poezia a devenit o armură trainică împotriva vicisitudinilor vieții: În traistă: un fluer, o pița și vin.../ Eu deapăn fuiorul din raze de lună/ Și trec neatinsă de nicio
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
fiecare fibră a inimii. Poeta își exersează condeiul uneori și în versuri libere fără să se îndepărteze de canoanele fiorului poetic. Expresii originale, într-un stil elevat, concis, nuanțat, iau forme în funcție de propriile trăiri și precepte. Creația sa poetică, „Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate...” (Trudă), desigur va înfrunta vremurile și toate exigențe critice, pentru că e mirifică. Se desfășoară ca un spectacol al inteligenței, luminează, creează o stare de liniștite, de calm, de odihnă stenică
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
a umplut ochii de lacrimi prin evocarea emoționantelor noastre întâlniri când vremurile aflate sub blestemul iadului erau cutremurătoare. Toate luările de cuvânt au putut fi adunate în aceeași măsură pentru mine ca și pentru doamna Cezarina Adamescu, într-un frumos buchet de cuvinte, așa cum scriitorul Ștefan Dumitrescu, de la Tulcea, ni l-a adresat printr-un email: „Există oameni-sărbătoare și cărți care îți vindecă sufletul” La ambele lansări, mulțumind asistenței pentru prezența, le-am vorbit câte ceva despre preocupările mele născute din dragostea
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
depus sicriul scriitorului, misterioasa doamnă pare mai curând o prezență posibilă decât una credibilă: "Am văzut-o și pe celebra necunoscută, acoperită de voaluri negre, care a apărut la rampă doar o clipă spre a depune pe pieptul decedatului un buchet de flori. A fost, de bună seamă, ofranda, de speță categorială, a femeilor, pentru marele lor adorator, pentru cel ce, în cinstea grației lor și-a sublimat pasionala atracție în analitice poeme. Se cuvenea a rămâne anonimă, impersonală, precum o
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o monedă În buzunar... și pe doimea ei zâmbesc picături de rouă și frunzișuri! sunt un șirag de nopți albe, Înșirat de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nemișcare și mișcătoare în densitate - această muzică sondează cu încăpățânare lumea reală, ajungând să ofere imagini sonore ale unor fenomene sau stări neobișnuite. Două tipuri de mișcare muzicală îi sunt caracteristice: cea Ťstaticăť și cea Ťhăcuită, sfărâmatăť. Într-un prim buchet de lucrări ce izvorăsc din statism, sentimente foarte subtile sunt transpuse în muzică cu o încărcătură poetică și cu o precizie uimitoare: apariția, insinuarea în real a unei noi ființe (Apparitions), amenințătoarea apăsare a presiunii - imaginați-vă că faceți scufundări
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață poate cu femeia aceea În fiecare seară poetul îi duce femeii un buchet de cuvinte roșii un buchet de trandafiri carnivori care-i devora sânii și buzele l-aud în fiecare seară pe poet e trecut cred de prima tinerețe i-aud pașii urcând spre apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]