39 matches
-
în sine însuși, pentru a fi el însuși. Sau mai bine zis pentru a evada din eul său necunoscut și de necunoscut până și lui însuși. U. Jugo de la Raza, rătăcind pe malurile Senei, de-a lungul cheiurilor, printre tarabele buchiniștilor, dă peste un roman care, de cum a început să-l citească înainte chiar de-a-l cumpăra, îl cucerește neobișnuit de intens, îl scoate din sine, îl introduce în personajul romanului - roman al unei confesiuni autobiografico-romantice -, îl identifică cu acel altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rituri și protestanți de de diferite denumiri să fie ferment de unitate și de concordie în interiorul patriei voastre și în însuși continentul european (CORV: 281). În contextele în care antecedent este pronumele nedefinit tot, ce este unica opțiune: Pe taraba buchinistului constănțean găsești absolut tot ce te interesează în materie de beletristică sau carte tehnică (Rlib, 6.VIII.2002) Puteți să căutați peste tot, ce vreți dumneavoastră, tot ce vreți, zic, dar mașina nu. (IVLRA: 58). De asemenea, ce este preferat
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
mai degrabă „flegmatici” - dacă acceptăm cele patru mari categorii temperamentale, strict teoretice, iar „fantaștii”, adepții acelei tabula rasa, sunt „sangvinii”, uneori chiar „sangvino-colericii”. (În splendida carte a lui C.G. Jung, Tipurile psihologice - pe care am descoperit-o Încântat la un buchinist pe malurile Senei când, În anii ’82-’83, tot acolo, la Paris, Încercam să „tratez” cazul unui erou, Castor Ionescu, care vrea să-și „educe”, să-și tempereze firea sangvino-colerică Într-una flegmatică -, autorul, preocupat de „misterele” temperamentelor umane (despre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe rue de Seine, zona celebră, intelectuală, universitară și artistică a capitalei, Sorbona, Panteonul, Medicina, le Jardin de Luxembourg, la doi pași de apartamentul mansardat al lui Cioran și de teatrul național francez, Odeonul, de malul Senei și de pitoreștii buchiniști etc. Dar am locuit și pe rive droite, În al VIII-lea, la doi pași numai de Champs-Élisées, celebra arteră unde ani la rând Îmi făceam cumpărăturile la un mare Monoprix, dar pe care nu am iubit-o niciodată pentru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în port ca să trimit sau să primesc corespondență. Ars amatoria La drept vorbind, nici măcar acum și nici aici nu cred că sunt complet liber; încă sunt condiționat negativ de scrierile mele. De curând, Aia a cumpărat Ars amatoria de la un buchinist grec din port și de fiecare dată, când citește câte un fragment din ea, se preface că-mi cere explicații cu privire la practicile iubirii libertine. Pe de altă parte, îmi spune că toate astea sunt firești, că le știe oricine, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nimeni. Seara mânia-mi intră pân’la stea. Și-n timp ce spirturi ustură s-o spele, Ce chelfăneli grozave de motani Se-ncing pe-acoperișurile mele!!! VERBA WOLANd Arta buchinismului și moartea unei librării Ruxandra CESEREANU Îmi închipui, uneori, buchiniști glumeți, bătrâiori și pitorești pe malul Someșului: și îmi închipui nu cum ar fi Clujul dacă ar fi Paris, ci cum ar fi Clujul dacă ar avea gherete, tejghele și tarabe cu opuri vechi, afișe matusalemice și alte chestiuni livrești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
care odinioară cozereau (comiteau causerie, adicăă în acele încăperi îmbâcsite care însă prin străluminare intelectuală, deveneau brusc o agora cu retori și miniânțelepți de ocazie. Tânjesc după anticariatele mirosind a ceară și petrol, de odinioară, și fantasmez după tarabe cu buchiniști (fie chiar nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie la citit (tachinându-măă pe malul Someșului. Că nu există buchiniști, aceasta ține de fantasma mea livrescă, dar când știi că librăria centrală a Clujului va dispărea într-un viitor încâlcit, deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
cu retori și miniânțelepți de ocazie. Tânjesc după anticariatele mirosind a ceară și petrol, de odinioară, și fantasmez după tarabe cu buchiniști (fie chiar nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie la citit (tachinându-măă pe malul Someșului. Că nu există buchiniști, aceasta ține de fantasma mea livrescă, dar când știi că librăria centrală a Clujului va dispărea într-un viitor încâlcit, deja vorbim de neorealism gregar. Așa că acum când am aflat că și librăria Universității - cea care a făcut carieră scriitoricească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Limba japoneză îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe acolo. Au de toate sub umbrarele lor ponosite: gravuri medievale și contemporane, cărți rare, obiecte de artă, curiozități numismatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îți este adus volumul ce te interesează. Începe apoi târguiala și vânzătorii, cărțile, arborii bătrâni, soarele generos, răcoarea apelor portului, mirosurile îmbietoare de la terasele restaurantelor din apropiere și muzica orchestrelor, creează o atmosfera de boemie care concurează pe cea a buchiniștilor de pe malurile Senei. Făcându-mi "rondul" prin zonă, unde deja eram cunoscut ca un cumpărător avizat, care avea avantajul în fața vânzătorilor de a vorbi spaniola, dar și dezavantajul de a se tocmi "la sânge" nu de dragul prețurilor ci de dragul tocmelii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Târgurile de carte sunt pline de ciudați. Pe unii îi îmbată mirosul hârtiei tipărite, îi hipnotizează frumusețea coperților, iar sentimentul că sunt și ei de-acolo, din lumea cărților, îi ține în viață. La cum arată aceștia când mișună prin preajma buchiniștilor pe la lansări și prin biblioteci, nici nu poți să bănuiești alt motiv decât credința tainică, însemnată de viciu, că s-au dedicat unei cauze care va aduce cândva și răsplata. Poate că scriu și ei cărți. Poate că au și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Rodica Bin Vara anului 1949... Diet Kloos, o tînără olandeză studentă la Conservatorul Regal din Haga își petrece la Paris vacanța împreună cu o prietenă. Traseul turistic tradițional le poartă pe cele două călătoare pe malurile Senei unde cumpără de la buchiniști o carte pentru copii, după care se așează la o masă, pe terasa cafenelei „Dupont” din Saint Germain de Près. Diet scapă proaspăt achiziționatul volum pe jos. Un tînăr de la masa vecină se grăbește să-l ridice și să-l
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
continuat îndeletnicirea tatălui lor, după înființarea Tipografiei Buciumului Român în anul 1850. Apoi, la rândul lor, fiii lui Ihil Șaraga, Samoil Șaraga (1857-1906), Elias Șaraga (1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe străzi - așezând o măsuță într-o boltă din dughenile Pașcanu, unde aduna vechi manuscrise, tipărituri și timbre. Librarii Șaraga colindau târgurile și iarmaroacele pentru a vinde cărți de literatură populară, înființând în anul
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
sora sa mai mică, "Île Saint-Louis", care este ocupată de edificii construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți (faimoșii "buchiniști"), podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde precum "Champs-Élysées" precum și numeroase alte clădiri și monumente reprezentative, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanității stabilit de UNESCO. Parisul a fost ocupat de un trib galic până când au ajuns aici romanii
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]