131 matches
-
încercând să facă și ceva conexiuni. Faptul fu iertat de ceilalți, mocăindu-se prin preajmă și ei. Dar, nerezistând peste sfertul academic, plecaseră în corpore, neluați în seamă. * A doua zi Antonel veni la muncă, se așeză la computer și buchisi în legea lui până spre prânz, când Șefu’ îl chemă simulând nemulțumirea pentru nerezolvarea cazului, exteriorizându-și starea prin ceva guturale nepricepute de audiență. Cu voce ridicată îi recomandă să verifice zona pieții, s-o descongestioneze de găinari! Ceilalți reintrară
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1473574347.html [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am lecturat o carte care mi-a plăcut, scriu când m-a impresionat vreun tablou (real sau imortalizat pe o pânză), scriu
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Daniela_gifu_taina_scrisului_17_daniela_gifu_1344345675.html [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
că asta fiindcă am văzut chiar eu ar trebui să danseze vals sau mazurcă cu un brotac sau cu un șoricel. Și-apoi prințesa mai trebuie să fie înțeleaptă, dar asta este o altă poveste, când nu se joacă, ea buchisește. Învață din cărți, ca să știe, în lumea asta mare ce-a fost și ce o să vie. Deși nimeni de asta în gura mare nu prea vorbește orice prințesă citește. Și-apoi cu dascălii cei mai de soi învață din aceleași
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/valeria_iacob_tamas_1412169621.html [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
afla la el în vizită: - Cristi, dragule, să știi că poezia este sufletul unui neam, că trăiește mai mult decât acesta și cei din viitor pot afla mai multe despre neamul cel dispărut citindu-i poeziile, mult mai multe decât buchisind în cărțile de istorie nerozii despre luptele și războaiele unor conducători paranoici, bolnavi de trufie și lăcomie. Ai deci o mare răspundere când scrii, că nu știi pe cine alege destinul să rămână în posteritate, iar pe lângă asta trebuie să
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
citească, ceea ce în vremuri atât de grele nu era puțin lucru. Prin podul unei case căreia îi reparase acoperișul găsise o carte zdrențuită de timp și roasă de șoareci. O luă acasă, o curăță cu respect și grijă și o buchisea seara după cină înainte de a adormi copiii, care îl ascultau cu ochii mari și gurile căscate, deși nu înțelegeau mare lucru. Erau mici dar el îi educa cum știa, căci observase că Ioana nu prea se ocupa de ei cum
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
un stol de păsărele bezmetice, n-are înțelepciunea să nu dea glas elucubrațiilor acestora. Prost e cel care, aflat într-un loc prestigios și citind de pe o foaie, într-o limbă străină, ca un elev de clasa a cincea care buchisește un text la primă citire, are impresia că susține un recital din Shakespeare la Royal Victoria Hall. Prost e cel care refuză să creadă că, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, au avut loc situații inexplicabile când
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață by https://republica.ro/prostul-stie-orice-mai-putin-ce-sa-faca-cu-propria-i-viata [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
care eul creator le cerne în pagină, fie sub forma ‘exercițiilor de transparență' și răbdare, fie sub forma insomniilor, a uitării și oboselii de mai târziu. Luând drept martori și confidenți pe Lucrețiu, Horațiu și Eschil pe care i-a buchisit pe băncile facultății, ori pe vreo enigmatică Lavinia, descinsă și ea din personajele livrești, dar adusă în umbra existenței diurne, poetul scrie «perfect senin un poem senin» al tinereții, «despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinându
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
aduc vreun folos? - Îmi aduc tăicuță, mi-aduc. Tot ce-i scris pe lumea asta are și părți bune și părți rele. De cele bune trebuie să ne folosim, iar de celelalte să ne păzim. Eu de mic am tot buchisit. Și-acum, dacă tot nu sunt la război, ce să fac? Mă mai uit din când În când pe ele. - Apoi de ce nu ești pe front? Că eu am patru feciori de nici nu mai știu pe unde sunt. Dacă
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
din strada Plantelor. Ungureanu n-a fost niciodată însă un fost provincial forțat să se maturizeze la locul de muncă numit Ministerul de Externe. Înainte de a descăleca la București din dulcele-amar târg al Ieșilor, Ungureanu fusese bursier la Freiburg, a buchisit slavona veche la Oxford și s-a ocupat de evreii din Moldova de la sfârșitul Evului Mediu. Mihai-Răzvan Ungureanu era un vârf de lance al tinerei generații de istorici români, cu o foarte timpurie expertiză academică internațională de amplitudine. Dar avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
se lăuda că zărise chipul unei doamne Beatrice și spunea, cui voia să-l asculte, că nu era așa de frumoasă cum o credea un poet florentin cu nasul mare. Alt Urmaș (sau poate același), având ceva știință de carte, buchisea cu delicii poveștile strânse sub numele Decameron, neinteresându-l și neștiind vreodată cum Îl chema pe autor. Târziu, iarăși mai târziu, unul dintre valonii care l-au ucis Într-o tabără militară de pe o Câmpie a Morții pe un voievod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimerise, cine știe cum, la curtea marelui logofăt Radu Năsturel din Fierești, pe vremea când viitorul mare cărturar Udriște se ținea Încă, trăgându-și mucii și bâzâind, de fustele doicii și ale mamei sale, jupâneasa Despina, cu câțiva ani buni Înainte ca, buchisind Împreună cu frații săi Șerban, Cazan și Elina, să Învețe latinește de la un perceptor catolic din Occident și slavonește și grecește de la un călugăr din Rusia sau Ucraina. Marele logofăt, fără să-i dea prea mare importanță, a azvârlit epistola la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soluțiile salvării, ar trebui să enumerăm mersul pe jos, munca fizică, peisajele, mai ales toamna, și... gramatica. Gramatica, îndoiala, scrisul, scepticismul sau ura. Iată, abrutizarea ca extaz, chiar și abrutizarea prin gramatică: „Modalitate eficace de a scăpa de tristețe: să buchisești (?) în dicționarul unei limbi pe care n-o cunoști prea bine, să cauți mai cu seamă cuvinte despre care știi sigur că n-o să le folosești niciodată. Abrutizarea e un antidot pentru toate durerile sufletului” (I, 187). Altundeva, același medicament
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o capacitate rezidentă în ființa socială, asemeni unei "naturi". E ceva cu care toți ne naștem și pentru care e suficientă o minimă încurajare pentru a se realiza. Heliade Rădulescu se teme că școlarii lui, pe care îi învață să buchisească în română, devin scriitori; că e de ajuns să îi pui în posesia propriei lor limbi, ca ei să se simtă în stare să facă opere. Și se adresează părinților: "Așadar, părinți, pe lângă nenumăratele datorii ce aveți la îngrijirea și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
născuți din niște țărani simpli. Și-au făcut cu toții cruce și s-au apucat a zice rugăciunea, așa cum se cuvenea înainte de începerea fiecărei zile de școală. Copiii s-au reașezat cuminți în bănci. Smaranda a fost chemată să învețe a buchisi slovele. Apăsa cu arătătorul fiecare literă din ceaslov, citind-o cu putere. Cuvintele s-au pus a se lega și apoi rosti în propoziții. Din gura ei a început a curge o limbă dulce ca mierea care umplu biserica și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușii: închega apa numai cu două picioare de vacă; ... bătea pământul sau păretele sau vrun lemn” când odorul i se „pălea la cap, la mână sau la picior”, ușurând suferințele copilului; „buchisea tăciunii în sobă cu cleștele ca să se mai potolească dușmanul”; când mamei „nu-i venea la socoteală” căutătura feciorului, „îndată pregătea, cu degetul îmbăiat, puțină tină din colbul adunat pe obsasul încălțării, zicând: «Cum nu se dioache călcâiul sau gura
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Natura. Asta are cea mai bună soluție pentru orice, căci experimentează de când lumea, Într’un laborator cât toată aceasta și fără nici o milă față de „cobai“. Și, dacă n’ai văzut nimic, e doar vina ta, căci ori n’ai putut buchisi răspunsul, ori n’ai fost destul de atent, ori că problema nu merita a fi pusă. Asta se cheamă bionică. Cam așa „vorbeam“ deunăzi o café, amfitrionul nostru și cu mine. Mie mi-a rămas Însă să formulez concluziile, dar tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”22.IV.1982”> Dragă domnule Călin, De cînd mi-ai scris să-ți fac recenzia la cartea lui I[on] R[otaru] n-am mai citit altceva și nici n-am mai scris cuiva, buchisindu-i mereu opul. A ieșit întîi de 6 pagini, apoi au început tăierile, scurtînd-o în cîteva zile pînă la forma aceasta, în care nu mai știu dacă I.R. își va recunoaște cartea. Te rog, dacă ții - și merită din plin
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
noastră nu se reducea la atât. Din când în când ne cădea în mână câte un ziar englezesc, venit prin Rusia pentru București și care, nemaiputând fi trimis la destinație, ajungea la noi. Astfel am cunoscut - prin fratele meu care buchisea singur acele pagini uriașe cu litere mărunte - pe cei mai mulți oameni politici englezi. Și cum încă de câțiva ani, de la București, după ce trebuise să renunțăm la cetățile de nisip, ne constru-[16]isem „o lume a noastră”, cu țări și orașe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
vorba. Cât despre Cameniță... Lazarus tace. Își zice în gând Dar Saul?..., însă nu continuă cu voce tare, gândindu-se că oricum eu nu am habar cine a fost Saul, eram prea mic când am murit și nu apucasem să buchisesc Noul Testament, care, și așa, era o carte interzisă în anii aceia în orășelul Serenite... Numai că eu, iată, de data asta, îi citesc gândurile, am căpătat și eu însușirea aceasta cerească, e semn că încep să devin mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tăia-i-se-va lui scârbavnicul mădular răufăcător...", recită el lecția bine învățată. Deci, "mădularul răufăcător jos"! Întocmai, "mădularul"... Strâmbă judecată, logofete! Păi... e după pravilă, cuvânt cu cuvânt... Pravila-i bună, județul logofătului, ba! Cât face unu' și cu unu', logofete? Ștefan buchisește pe degete: O fecioară, un mădular!... Două fecioare, două mădulare! Două, logofete, două! și Ștefan îi scoate ochii cu două degete rășchirate. Păi... n-are decât unu', i-o întoarce Tăutu sigur pe el. Unde s-a mai pomenit om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e rău, dar trebuie să căutăm, să învățăm de la oricine, de pretutindeni... De aceea, am și trimis câțiva tineri isteți la dăscălie, pe cheltuiala domniei -, să prindă învățătură la Cracovia, sare Tăutu. Da! Să avem cărturarii noștri, înțelepții noștri. Să buchisească slovele din cărțile de înțelepciune, să ne luminăm, să pricepem și noi cum se învârte crugul vremii; că, mereu călcați, loviți, pârjoliți, tot cu sabia cu sabia, am rămas de căruță față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cinul boieriei. Unde s-a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fusul, făcălețul, linguroiul, căci s ar îmbolnăvi copiii și animalele de le lângă casă. Nimănui nu era voie să se dea de pomană peste prag sau peste fereastră, că era semn rău. Când trosnesc prea tare lemnele pe foc, se buchisește cu vătrarul lemnul, să se mai domolească dușmanul. Când pornești la lucru să fie lunea, prima zi a săptămânii, căci astfel îți va merge bine tot timpul. Dacă coboară vreun păianjen în față pe firul de plasă, înseamnă că vor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
e tare dor de voi și-alergând cu sufletu'-napoi vă cer iertare de v-am fost greșit frumoșii mei ce-atâta v-am iubit! ............................................................... În primul an după război am intrat la școală. Începusem să "citesc" pe la 4 ani, buchisind literele majuscule de pe manșetele celor două ziare citite de tata "Opinia publică" și "Lupta Moldovei". De la bunii mei dascăli din Târgușorul Copou am luat multe învățăminte de viață. De la dragii mei colegi și colege, majoritatea copii din familii nevoiașe, în afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vrea să merg din nou la școală, în clasa-ntâia, la "pitici", să mă apropii cu pași mici, să mă așez în banca goală, să scot penarul și abecedarul și-n liniștea aceea mută, să-mi iau viața înapoi tot buchisind la "oi" și "boi"! De mic, fără să mi se ceară, am încercat să contribui și eu cu ceva la "bugetul familiei". Așa că încă din clasa întâia am intrat la propriu și la figurat "în pâine". Aveam un coleg de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]