255 matches
-
narativă a morții. Forțat de vizitatoarea neașteptată, Nori aruncă doar din când în când câte un bruion de poveste. Unde se desparte însă memorialistica orală de ficțiunea textuală, nu putem ști. Și nici deduce, prin calcul. Poate că intercalarea, destul de bucolică și de marcată alegoric, a capitolelor despre Paul și grijulia sa asistentă, Nuți, nu e decât rezultatul unui vast exercițiu imaginativ a cărui gestație coincide cu vacanța rustică pe care Ana-Maria o trăiește în dezordinea casei lui Nori. Poate, dacă
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul sanitar/ și-l întreabă fără noimă:/ - Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?...". Sau trecerea bucolică a unei cete de lăieți, la Coșbuc, ajunge, la Topârceanu, prilej de-a arăta înfruntarea, comică, a două omeniri: "S-a oprit lîng-o poiată/ Un țigan răzleț de ceată, -/ Ochii-i fug după găini.../ Strîns își ține-acum vioara/ Și, cum
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
condamnat la viață, purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând neștirbită vechea deviză a familiei: ”Drept în suferință și bucurie”. Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi arăta recunoștința din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
smulgă o bucățică. Regizorul ironizează falsa elevație, exaltă bucuriile simple, nu din grobianism, ci pentru că ele constituie un răspuns direct, nefățarnic dat hecatombei care a avut loc în fosta Yugoslavie. Simultan, există o spiritualitate care vine pe această linie a bucolicei, pastorală a sensului adînc al vieții, al fericirii atît de dificil de prins. Pe nesimțite, Kusturica ne instalează în povestea de dragoste între Luka și Sabaha, cei doi se ciocnesc providențial la spitalul unde Sabaha lucrează ca asistentă și Luka
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
naivă, însă acest fapt este dublat în film de o artă deosebită a peisajului. Există o frumusețe extraordinară a locurilor pe care regizorul o captează și o lasă să vorbească de la sine, așa cum o face și bătrînul păstor, într-o bucolică de un mare rafinament. Aceasta mi se pare, de altfel, una dintre cele mai subtile mișcări ale regizorului, îmbinarea dintre aceste decupaje lucrate cu un rafinament de estet, cu minuțiozitatea pictorilor flamanzi pentru detaliu și simplitatea rusticizantă a vieții domestice
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
1858 (citit cu consecvență de domnul Benedek și evident și de domnul Brener), care‑și Înștiința cititorii despre logodne, decese, incendii ale pădurilor, crime, despre prețul lemnului, al pielii și al cerealelor. (Ziarul mai publica alături de știri oficiale și poezioare bucolice, articole instructive privind agricultura, ca și un Îndreptar legislativ, ca și relatări de la cursele de cai din Budapesta, apoi despre răscoalele din Grecia și despre loviturile de palat din Serbia.) Tot În acel ziar de pe vremea domniei lui Franz Joseph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
literară precizată este aproape inexistentă: este vorba de orice, dar nu de pastel, căci nimic nu ne-amintește de? veselul Alecsandri sau de Coșbuc, maeștri incontestabili ai contemplației și descrierii unor scene și fenomene din natură, cu pete de culoare bucolice, pitorești, idilice, oleografice, anacreontice ș.a.m.d. Nicolaie Stoie (născut prin părțile Sibiului) este un poet postmodern care a asimilat lecțiile unor Goga, Blaga, Arghezi, Vinea, Gellu Naum, Bacovia, Marin Sorescu și scrie ca atare, în spiritul propriilor obsesii și
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
de la capăt. Poeziile din Pasărea tăiată, în pofida formulei lor simple și directe, sau poate chiar din cauza ei, n-au fost ușor nici de înțeles, nici de acceptat. Ștefan Aug. Doinaș, care mi-a prefațat cartea cu generozitate, le-a considerat bucolice. M.N. Rusu, care semna cronica din „Luceafărul", l-a întrebat de ce pasărea tăiată ar fi bucolică și mistrețul dumnealui nu ar fi, iar asta a creat o zonă de umbră între mine și marele poet care nu a dispărut pînă
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
ei, n-au fost ușor nici de înțeles, nici de acceptat. Ștefan Aug. Doinaș, care mi-a prefațat cartea cu generozitate, le-a considerat bucolice. M.N. Rusu, care semna cronica din „Luceafărul", l-a întrebat de ce pasărea tăiată ar fi bucolică și mistrețul dumnealui nu ar fi, iar asta a creat o zonă de umbră între mine și marele poet care nu a dispărut pînă la moartea lui. Situîndu-se la polul opus, în cronica sa din revista „Familia", Gh. Grigurcu afirma
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
fluture într-un ac/ nu vreau o frunză într-o carte/ și alte povești sunt la fel/ îmi șoptea ea aparte/ Ea alerga - simți, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
mobilier te lasă fără cuvinte. Vizitatorii pot vedea vechile apartamente private ale familiei regale, pe care dictatorul Ceaușescu le folosea pentru vizitele șefilor străini de stat. Priveliștea din jur este superbă, cu păduri de brad, preerie, numai bune pentru plimbări bucolice”, mai scrie publicația. Punctul forte al Peleșului, potrivit Le Figaro, este spectaculozitatea clădirii și a zonei în care este plasată. Punctul slab este faptul că în împrejurimi există puține locuri unde s-ar putea caza turiștii. Care sunt celelalte locații
Le Figaro descrie Castelul Peleș ca fiind "un loc spectaculos" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79524_a_80849]
-
a rămas Ghyka acolo? Orășelul e (și astăzi încă) adorabil. Distanța de o metropolă (capitala americană Washington) este de puțin peste o oră cu automobilul. Aceeași distanță de munte, distanța mai mică încă de Oceanul Atlantic. împrejurimile sunt (si azi încă) bucolice și dulci. Matila Costiescu avea însă cam 70 de ani și faptul acesta a influențat desigur întoarcerea în Europa. S-a retras în Anglia și în Irlanda, unde a trăit mai mult din expediente, uneori la limita supravietuirii. S-a
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
Edward Sava Probabil cel mai important festival muzical din Statele Unite ca tradiție, ca dimensiuni, ca valoare a participanților, este cel ce are loc în fiecare vară la Tanglewood, în bucolica regiune numită Berkshires din vestul statului Massachusetts. Din 1936, Tanglewood a fost, cu excepția anilor de război, reședința de vară a orchestrei simfonice din Boston și a invitaților ei. Pe o suprafață de sute de acri sunt mai multe săli. Cea
Festivaluri în Noua Anglie - Tradiție și schimbări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5920_a_7245]
-
pe 2011 al revistei MEMORIA. REVISTA GÎNDIRI ARESTATE atrage atenția prin articolul „Memoria deportărilor din România”, în paginile căruia e descris episodul mutării într-o singură noapte a anului 1951 a locuitorilor din Banat și Mehedinț i, către o destinație „bucolică”: Bărăganul Brăilei. „În urma unui plan pregătit timp de trei luni de zile, cu o precizie diabolică, au fost scoși din casele lor, pe parcursul nopții de 18/19 iunie, fără nici un anunț prealabil, peste 44 000 de oameni, începînd cu femeile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5124_a_6449]
-
tradiționalist. Nocturnă este și mai complexă, ca orchestrație: „Mai știi în noapte plopul cu luna, galben cuib?". O replică, dintr-un, poate, colocviu sentimental, ascunzând cine știe ce istorie comună căreia decorul, la rândul lui comun, dar purtând trena folosințelor lui, de la bucolice la romantici și mai departe, îi ține hangul, este această întrebare din senin. Rezumând, parcă, o strofă din Arghezi: „Te-ai împăcat, sau suferi de vremea ce-a crescut?/ La ce visezi, când ziua pe lampa ta se curmă/ Și
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
apăsătoare influență germană, la care s-au dovedit sensibili mulți poeți de seamă ai Ardealului, de la Coșbuc la Blaga. Religiosul nu e tot așa de ostentativ ca la Ioan Alexandru. Nici citadinismul, inspirat de Cluj, al unor Gurghianu sau Felea. Bucolica lui vine din pastelurile lui Ion Pillat, iar elegiacul din Eminescu. E un naturist, nu un rural. Dacă ar fi aparținut generațiilor interbelice, ar fi trebuit clasat, nu printre tradiționaliști, ci în capitolul poeziei pure, acolo unde îi este locul
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
bine orchestrat. Dar are ceva care-l face irezistibil: o infinită tandrețe născută din grijă pentru ființă iubita, din traducerea misterelor mărunte ale naturii și din posibilitatea ca, odată și odată, contrariile să se contopească. Simplitatea liniei melodice, atmosfera aproape bucolica răscumpără suferință la mărturisirea căreia am fost părtași. Într-o formulă ludica, dialogul se metamorfozează în confruntare domestică, în reproș amoros și, finalmente, într-un vivace apel la armonie: „Both of uș say there are laws to obey/ But frankly
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
la prânz, îmi mâncai fripți pe cei din urmă troieni ai mei, nu mai avui, măcar în gând, putința de a glumi pe socoteala vreunei depărtate antichități, oricât de clasică ar fi fost ea (260). Primul vers din a doua bucolică vergiliană Formosum pastor Corydon ardebat Alexim definește relațiile dintre tinerii ciobani Scribincea și Huțan, călăuzele la trecerea Tazlăului (283). Pe lângă analogiile propuse prin folosirea acestor citate din marii autori latini, este interesantă și sugestia dintrun pasaj eliminat la redactarea versiunii
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
latențe sociale, o carcasă de la care nu mai e nimic de sperat sub unghiul noutății. Iar ipocrizia lumii de azi e că, în ciuda strategiilor de menajare a bătrînilor (eufemismul „vîrstei a treia” și al „seniorilor” cărora li se amenajează cămine bucolice, în realitate veritabile ospicii destinate pacienților aflați în demență galopantă), repudierea lor e evidentă. Nimeni nu vede în vîrstnici o sursă de virtuți, seniorii fiind senio confectus, adică ființe cu puterile sleite. Iar compasiunea e indiciul sigur al lipsei de
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
a virtuților pozitive”. Așa se face - observă Petru Poantă - că „ceea ce ni se pare astăzi desuet și anacronic, corespundea atunci așteptărilor publicului”. Într-o poezie cum este cea intitulată Pe deal, „evocarea peisajului rural nu mai e doar o feerie bucolică, așa ca în primele idile și balade, ci consecința reveriilor unui citadin nostalgic. Accentul cade pe melancolie”. Tot așa, în poezia În miezul verii, „atmosfera are o neașteptată tușă metafizică”. Lumea lui Coșbuc, o descoperă Petru Poantă acum, ca fiind
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
a constituit după principii de mare severitate, scrupulos respectate. Cîteva încercări, rapid și decis reprimate, de a aborda unele teme tradiționale (fie și în variante intens personalizate), se mai găsesc doar în volumul de debut - tablouri medievale stilizate (Pastorală), natură bucolică (Pastel), aluzii la o iubire neîmpărtășită (Lied). Odată cu volumul următor, se va restrînge la tematica sa de elecție, la obsesia condiției umane, construindu-și meditațiile filozofice într-un limbaj epurat, esențial, de un dramatism în continuă creștere. Philippide devine poet
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
Nici nourii, în crugul abătut, Nu-și fac declicul spre zăpezi de-a gata, Căci Moș Crăciun nu vine ca-n trecut: Când sub cojoc nu-l bănuiam pe Tata. . . . . . . . . . . Doar blugii, azi, mi-i trag peste țurloi (Ițarii, calzi, bucolica și-o-ncheie!) Redă-mi, o, Doamne, satul, înapoi, Din ghearele acestor vremi yankee!
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
fidel conținutul tematic și momentele textului folcloric, ceea ce nu se va întâmpla în proza de concepție modernă a scriitorului albanez, mult complicată cu alte motive psihanalizabile și de altă natură, cu semnificații ramificate. Tabloul care deschide pantomima e de coloratură bucolică, potrivit ritualului străvechi al pețitului, nu fără note de umor, contrar finalului tragic. Nuvela lui Kadare debutează in medias res, cu tulburarea produsă în comunitate de știrea că Doruntina a fost adusă acasă de fratele mort, Kostandin, iar mama și
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
fereastră micuță cu gratii se-adăpostea îndărătul unei verzi perdele străvezii. Sclipirea mătăsii da privirii curioase frumusețea deplin-a grădinii de-afară. De-a lungul unui perete, patul cu tăblii vopsite în culoarea aguridei îți arăta din medalioane aurite poze bucolice, odrăslite în culori de curcubeu, prelungind mii de tonuri în ochi și în minte. Pe lângă peretele din fața crivatului, o ladă-nflorată cu lalele și maci îi ținea tovărășie acestuia, ascunzând sub capacu-i încrustat cu scene diurne adevărate simboluri ale vieții
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
aceasta s-ar cuveni să-i deschidem ușile amândouă pentru a-l primi între noi. dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii și sunt originale. Din punct de vedere clasic - prin urmare esențialmente academic - «Eneida» și «Bucolicele» lui Vergiliu sunt monumente; «Odiseea», tradusă (...), reprezintă o sforțare intelectuală de necrezut, în fine, «Divina Comedie» este cea mai perfectă versiune a acestei celebre poeme”. Participând la prima ședință a Academiei, la intrarea sub cupolă este primit cu aplauze și
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]