256 matches
-
varianta modernă)mi-am prins tocul (truc banal!)în grilajul unui canal,iar tu, prințul visurilor mele,(expresie de basm sau de „manele”!)ai scos pantoful ... XXVI. BUCOLICĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016. BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Sfântul Augustin, Confesiuni, traducere de Gh. I. Șerban, Editura Humanitas, București, 1998; Tacitus, Annale, traducere de Gheorghe Guțu, București, 1995; Tacitus, Istorii, traducere de Gheorghe Ceaușescu, București, 1998; Vergilius, Eneida, traducere în versuri de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1994; Vergilius, Bucolice și Georgice, traducere de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1997; Texte literare - suport (traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4. Cicero, Pro Archia poeta, VI, 11; În Catilinam, I, 1-6; 5. Vergilius, Bucolica a IV-a; Georgica, II, 136-176; Aeneis, II, 1-56; 6. Horatius, Carmina, I, 9; II, 14; III, 30; Ars poetica, vv. 1-37; 7. Titus Livius, Ab Urbe condita, XXI, 1-10, 8. Ovidius, Tristia, III, 10; 9. Tacitus, Annales, I, 1-10
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Sfântul Augustin, Confesiuni, traducere de Gh. I. Șerban, Editura Humanitas, București, 1998; Tacitus, Annale, traducere de Gheorghe Guțu, București, 1995; Tacitus, Istorii, traducere de Gheorghe Ceaușescu, București, 1998; Vergilius, Eneida, traducere în versuri de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1994; Vergilius, Bucolice și Georgice, traducere de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1997; Texte literare - suport (traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4. Cicero, Pro Archia poeta, VI, 11; În Catilinam, I, 1-6; 5. Vergilius, Bucolica a IV-a; Georgica, II, 136-176; Aeneis, II, 1-56; 6. Horatius, Carmina, I, 9; II, 14; III, 30; Ars poetica, vv. 1-37; 7. Titus Livius, Ab Urbe condita, XXI, 1-10, 8. Ovidius, Tristia, III, 10; 9. Tacitus, Annales, I, 1-10
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
acestea, existența unor scene subtile sau viguroase precum cele care demonstrează senilitatea lui Dinu Murguleț sau uciderea de către țărani a lui Scatiu transformă romanul într-o scriere literară memorabilă. „Precipitarea, ritmul gâfâit din al doilea roman al ciclului contrapunctează energic bucolica desfășurare din "Viața la țară". Lumea satului rămâne doar un element de fundal”, completează Ioan Adam. Romanul "Tănase Scatiu" a fost tradus în limbile maghiară ("Tănase Scatiu", în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
ciocârliei" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele "Chemarea stelelor" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și "Ritmuri" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965). De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi "Vioara albă" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), "Bucolica" (1966) și "Lăutarii" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor '60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
însemnătate pentru limbajul vocal. Deși au un caracter ocazional omagial, ele ne oferă aspecte multilaterale ale concepției sale componistice. Din vremea petrecută la Weimar și Köthen datează „Cantata vânătorească” și „Cantata primăverii”, în care zugrăvește natura. Aceeași tendință de descripție bucolică o găsim și în cantatele omagiale „Împăcarea lui Aeolus” și „Curgeți, valuri zglobii”. Denumite de către Bach „"dramma per musica"„, în unele cantate, precum „Alegerea lui Hercule” și „Întrecerea dintre Phoebus și Pan” (1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Bibliotecii Municipale din Reims. În acest manuscris din Reims, Orfeu este văzut ca un bărbat înaintat în vârstă, conform rolului său de precursor al tuturor muzicienilor. Ca instrument al elocinței lui Orfeu poate figura uneori și flautul, care fermeca natura bucolică din Eclogele" lui Calpurnius . În reprezentările gotice se găsesc și interpretări curioase ale mitului, datorate poate tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles al „Epitre d‘Othéa
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
în poezie, român și teatru, au supraviețuit, până aproape de 1540, anumite genuri, forme și teme, tipice pentru cultura medievală, cu toate că în unele cazuri erau puternic influențate de umanism. Un scriitor din această perioadă este Bernardim Ribeiro. Autor al unor poezii bucolice și al unui român, care au fost tipărite postum, în 1554, Bernardim a cultivat genul virgilian și italian al eglogei, gen cunoscut în Portugalia datorită lui Sá de Miranda. În general, ca limbaj, teme, prezentare a personajelor și evocare, adesea
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
s-ar fi dat exemple rele. Alternativa la romanele “îndoielnice” și la romanele picarești era mai bună, respectiv poveștile romantice elevate; a venit astfel ca posibil răspuns o producție de “romanțe” scrise după modelul lui Heliodor, cu incursiuni în lumea bucolică. "Honoré d’Urfés L’Astrée" (1607/ 27) a devenit cea mai cunoscută operă de acest gen. Criticilor care afirmau că astfel de romane nu au nimic de-a face cu viața reală li se răspundea cu procedeul artistic al "romanelor
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primăvară,/Al învierii prin înjunghiere / În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa/asasinare, păgân-sălbatică, din partea unei omeniri coborâte, pe linia Revelației antroposoficosteiner-iene, până la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN (“reptiliene cuibare”): “Până la un anumit moment al evoluției Pământului, existau doar FIINȚE CU
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice. Se poate vorbi despre un sentiment bacovian al ființei: din orizont iluzia/ pădurii de gheață/ și croncănit de ciori atârnând (bucolică). Ca și la Bacovia, anotimpurile produc depresii, zdruncină echilibrul fragil: furnici neobosite/ invadează ochii/ aripile atârnă sângerânde/ depresia/ muscă sâcâitoare/ durere surdă de cap/ stă după colț la pândă (depresia). Miniaturi remarcabile transpun cititorul în starea de grație a marii
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
sunete, culori... invită la meditație, acompaniind sentimentele. O altă influență este Ludovico Ariosto, de la care împrumută tema nebuniei dragostei. În Italia Garcilaso și-a întărit orientarea clasicistă, deja învățat de la umaniștii castiliani de la Curte, și îi redescoperă pe Virgiliu cu „"Bucolicele"” sale, pe Ovidiu cu „"Metamorfozele"” sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
anecdotice, dar nu în maniera sentimental-anecdotică a lui Gerome (în secolul al XIX-lea), ci realist sagace și usturător morale. Realismul lor le conferea o actualitate în contemporaneitatea sa, abordând, totuși, temele uzitate la modă, cum ar fi mitologia, scene bucolice, religioase și portretistică. Stilul aparte al lucrărilor sale a generat rapid o nouă percepție a operei de artă, tehnică și emoțiile exprimate în vizualul său dând naștere unor comentarii și discuții aprinse. Hogarth a reușit, astfel, să deturneze comentariile tipice
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeților noi" ("poetae novi"). Opera "De rerum natura" a lui Lucrețiu îi servește ca model, fără a accepta că Lucrețiu nega imortalitatea sufletului. Succesul primei culegeri în versuri, "Bucolice", precum și bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la țară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la țară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia. Bucolicele (de fapt: "Eclogae vel bucolica"), prima operă aparținând cu siguranță lui Vergilius, sunt compuse din 10 cărți și reflectă certe influențe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. și 39 î.Hr. sub influența evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr.
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la țară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia. Bucolicele (de fapt: "Eclogae vel bucolica"), prima operă aparținând cu siguranță lui Vergilius, sunt compuse din 10 cărți și reflectă certe influențe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. și 39 î.Hr. sub influența evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr. când, după campania din nordul
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1, opus 127 (1973); • Partita nr. 2, opus 128 (1973). MUZICĂ CONCERTANTĂ • Poem pentru pian și
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1, opus 127 (1973); • Partita nr. 2, opus 128 (1973). MUZICĂ CONCERTANTĂ • Poem pentru pian și orchestră, opus 1 (1923
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și pian, opus 97 (1961), prelude, lied; Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc pentru clarinet și pian, capriccio pentru pian. MUZICĂ INSTRUMENTALĂ PENTRU PIAN • Suite lyrique pour le piano, opus 7 (1927), Paris, 1928; Sonatine pour le piano, opus 12 (1929), Paris, 1930; idem în Piese pentru pian
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Caius Valerius Catullus (c. 87- c. 54 î.e.n.) și Titus Lucretius Carus (c. 99 - c. 55 î.Hr.), autorul celebrului poem filozofic "De rerum natura". Acesta este un poem cosmogonic și sociogonic conceput în maniera lui Epicur. Publius Vergilius Maro scrie Bucolicele, numite ulterior Ecloge (care au ca model idilele rustice ale lui Teocrit), Georgicele (care amintesc de "Munci și zile" ale lui Hesiod), dar opera sa cea mai valoroasă este Eneida. În Eneida, Vergiliu prin eroul său, Aeneas, evocă momente importante
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
(n. 29 septembrie 1703, Paris - d. 30 mai 1770, Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului "rococo", portretist remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
1705-1765), Charles Natoire (1700-1777), Jean Restout (1692-1768) și Pierre-Charles Trémolière (1703-1739), participă la lucrările de decorare a palatului prințului de Soubise. Pictează multe scene mitologice, un peisaj și primele sale scene pastorale: "Păstorul curtenitor" și "Păstorul fidel". La această tematică bucolică va reveni în repetate rânduri, făcând din ea un stil aparte, în care excelează. Pe 3 august 1739 primește vizita contelui Carl Gustav Tessin, ambasadorul Suediei în Franța. Acesta vine însoțit de pictorul Gustav Lundberg (1695-1786), care - în 1742 - va
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
în scopul cărora s-a construit o arenă specială "Odeum", cu o capacitate de 10.000 de spectatori. Muzică este prezentată în teatrul latin prin intervențiile instrumentale care acompaniau declamația, sau prin însăși cântarea vocală cu text. Se relatează că "Bucolicele" lui Vergiliu și "Heroidele" lui Ovidiu au fost declamate pe fond muzical. Diferite întruniri familiale erau ocazii în care se cântă vocal sau la instrumente. Acestea au favorizat dezvoltarea unor genuri muzicale cu o bogată și variată tematica: "cântece de
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]