134 matches
-
ți se conturează în minte, muzicalitatea versurilor te obsedează, asamblarea imaginii vizuale, poetice, cu muzica versurilor dă acea surprinzătoare forță de sugestie care îi caracterizează versul. Aș încheia cuvântul meu cu poezia Epigraf pentru o carte osândită: Tu, cititor, tăcut bucolic, Naiv și sobru om de munci,, Acestă carte s-o arunci, Cu tot desfrâu-i melancholic. De nu știi slova și vorbirea De la dibaciul mag Satan, Arunc-o! vei citi-o-n van Sau îmi vei crede slută firea. Dar
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1412621169.html [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
Sibiu, la Galeriile de Artă Brukenthal, unde în 1847 o întâlnește, ca studentă, pe viitoarea sa soție, Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim. Portretul ei, pictat în acel an, e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania, exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului, cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții. Originalul este pierdut în Anglia, din fericire, o copie a fost comandată de către nepotul lui Theodor, Arthur Soterius von Sachsenheim, înainte de a duce pictura originală fiilor lui Theodor în Anglia în 1905
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
s Eminescu afirm : Trecut i viitor e n sufletul meu că Biblia. De-atunci, n l untrul meu s-a declan at de-a a i a a ss p durea, ntr-un s mbure de ghind , i infinitul pururi vulcanul bucolic. Cine se contope te cu Eminescu i ia a asemenea, ca reflectarea cerului nstelat ntr-un strop de devine un sensibil d ruitor, conferindu-i sufletului s u o a a ăă rou . (S rmanul Dionis) realizeaz starea de magie a
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
treptat apariția, ca o alienare ce s-a automultiplicat, ca o alteritate ce s-a voit practicată metodic pînă la pierderea oricărei identități. Întreagă, această evanescentă familie literară numără peste douăzeci de nume. Cei mai cunoscuți sunt: Alberto Caeiro, poetul bucolic, păgînul natural, considerat nu numai maestrul celorlalți, dar și al lui Pessoa ortonimul. Alberto Caeiro este deținătorul echilibrului perfect, poezia în stare frustă și ingenuu elementară, refuz al filozofiei și al artisticului. Álvaro de Campos, inginerul din Glasgow, poetul modern
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
factură păgînă, după cum mărturisește în aceeași scrisoare, și-i apare, încă neînchegat, portretul celui care le făcuse. Se naște astfel Ricardo Reis. Peste un an și jumătate, din dorința de a-i juca o festă lui Sá-Carneiro inventează un poet bucolic și sofisticat. Timp de cîteva zile se străduiește să-i născocească personalitatea, dar nu reușește. În ziua în care se hotărîse să renunțe, spune poetul, adică pe 8 martie 1914, începe să scrie treizeci și ceva de poeme, pe nerăsuflate
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
din zonă, marchează desprinderea polemică de modalitățile lirice ale epocii. S-a manifestat ca un poet egal cu sine, cultivând modele, teme, aspirații ce nu au trădat niciodată sensul armonios al existenței. Dominantele tematice ale liricii lui sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic, J. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
din Mihai Eminescu și G. Coșbuc se regăsesc în textele acestui poet, îndatorat la începuturile sale și lui D. Bolintineanu sau lui Al. Depărățeanu. Idilele câmpenești, mai suave ori mai senzuale, dar oricum naive și edulcorate, pastelurile, respirând un aer bucolic, îl apropie de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale o tensiune către adâncimile celeste, o chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
și domnișoara Overman, dacă ar fi fost încă în viață, ar fi găsit-o frapantă, poate chiar atrăgătoare de citit și, fără îndoială, „interesantă“, cu condiția să-i fi acordat aceeași atenție neștirbită cu care-și trata vechii ei ciobănași bucolici, Browning și Wordsworth. Ce a găsit el, ce anume funcționa pentru el, e foarte greu de descris. Cred că e util să încep prin a vă arăta că Seymour iubea clasicul haiku japonez, din trei versuri a câte șaptesprezece silabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spațiile largi, tușa moale și blajină trădând o sensibilitate reținută, comunică obiectelor din naturile sale o stare de echilibru robust bazat pe respectul materiei, a cărei consistență o obsedează. Situându-se undeva între arta naivă și cea elaborată, ea înlocuiește bucolicul cu o viziune robustă, exacerbând formele, dimensiunile și culorile și reușind să transmită o senzație de calm și echilibru, de detașare de frământările cotidiene.” (Gheorghe Bălăceanu, „Să ne cunoaștem artiștii în viață”) K Kiss Anna 1915 ? Pictor „La noi ca
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
citită drept verticalitate. Acestea sunt simboluri ale supraviețuirii Într-un univers dominat de sterilitate, tabuuri, false valori. Ceea ce frapează În peripețiile lui Bulă este duritatea, aparența de cinism, lipsa de perdea, vulgaritatea adeseori. Dar vremea lui Păcală și a peisajului bucolic care Îi constituia decorul a trecut, șiretenia nu mai e suficientă pentru a face față noilor Încercări. Cu Bulă ne situăm Într-o lume care, sub lozinca Înfrățirii muncitorilor cu țăranii, i-a exterminat pe țărani, transformându-i În muncitori
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un aliat, dar și o capcană pentru musafirii care încearcă să-și rezolve problemele de natură psihologică ori legală. Peisajul dictează, într-un fel subtil, ritmul și intensitatea narațiunii - ceea ce face din The Lady in the Lake romanul cel mai bucolic (un bucolism puternic irigat de nevroză) al lui Raymond Chandler. Titlul cărții trimite, bineînțeles, la ciclul legendelor arthuriene. În una dintre variantele medievale, misterioasa Doamnă a Lacului îi înmânează lui Arthur sabia Excalibur și tot ea avea să-l conducă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aceleași cerințe ideologice. Publică Ioana Postelnicu (Jurnal de șantier. Bumbești-Livezeni, 27/1948), Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ben Corlaciu. Și teatrul din F. este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
la ?ar?. Urm�nd modelele antice, cunoscute prin intermediul unor texte latine tehnice sau poetice de-ale lui Columella, Virgiliu sau Pliniu cel Ț�n?r, dou? tipuri de edificii se construiesc la �nceputul secolului al XVI-lea: vila suburban?, complement bucolic al palatului urban ?i vila rustic?, centru de gestionare al unui domeniu agricol. Vila Madame, construit? �n apropiere de Romă, �nce-p�nd din 1518, dup? un proiect de Rafael, inspirat de o vil? de-a lui Pliniu, măi integreaz? ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de sine, copleșită de imboldul transcrierii unui cert preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată de sârguință și conștientă de necesitatea rigorii. Prospețimea viziunii, dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
memorabilă de la Vaslui, așa cum fac autorii contemporani: „au întâlnit rezistența țăranilor moldoveni care deși se aflau în luna ianuarie, cu mânecile suflecate băteau cu nădejde în oastea învălmășită a lui Solyman Pașa ca în mijlocul 204 verii (aici autorul devine patetic, bucolic și mioritic! - n.a.), când își îmblăteau snopii de grâu (se cultiva foarte puțin grâu în acea vreme! - n.a.), grăbiți de apropierea unei furtuni neașteptate, astfel și cei din lunca Vasluiuluiă.loveau cu nădejde” . Dintr-un cu totul alt motiv și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și, fragmentar, din Dante (Infernul, cânturile I și II). În comedia Sapho (1915), iluzia vieții antice e convingătoare, dar modelul comediei burgheze de salon oferă, inadecvat, majoritatea soluțiilor dramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
Năvodar de stele, este ilustrativă pentru principala obsesie a liricii lui S.: satul ancestral. E o poezie a teluricului, solidarizând asprimea și duritatea lutului și stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
se integrează suplu, cu naturalețe: „Stau în fața ta/ Mai curată decât crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea instrumentelor textuale, în sensul unei aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre decât înger. Totuși poeta nu renunță la imaginile elaborate, nici la bucolicul artificial, în care „Ierburile pe dealuri devin lapte/ În vocile suave ca niște îngeri albi”, sau la „confuziile” suprarealiste. Accentele teribiliste nu dispar nici ele cu totul, fiind învederate în declarații tranșante, care pot scandaliza dacă sunt luate în serios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
Anotimp (1985), și constituită din Poeme creștine (1999), Sacra Coralia (2002), Poeme antisatanice (2002) și Mersul pe fulger (2003) dispune ordonarea substanței poetice în funcție de sinteza între perspectiva filosofică metafizică și fervoarea mistică a credinciosului. Adecvat însă mai degrabă registrului clasic, bucolic, decât redării prin vers a subtilităților conceptuale, stilul nu reușește întotdeauna să evite alăturările metaforice sterile ori scientismul ostentativ. Privite în ansamblu, scrierile lui S.-P. poartă marca unui efort artistic și ideatic destinat să le confere altitudine. Dar când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
spațiile largi, tușa moale și blajină trădând o sensibilitate reținută, comunică obiectelor din naturile sale o stare de echilibru robust bazat pe respectul materiei, a cărei consistență o obsedează. Situându-se undeva între arta naivă și cea elaborată, ea înlocuiește bucolicul cu o viziune robustă, exacerbând formele, dimensiunile și culorile și reușind să transmită o senzație de calm și echilibru, de detașare de frământările cotidiene.” (Gheorghe Bălăceanu, „Să ne cunoaștem artiștii în viață”) Kiss Anna 1915 - ? Pictor „La noi ca și
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu matrice al românismului etc.) - idealizarea modelului uman rustic - țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poziția unei mentalități primitive care aruncă o privire pură asupra lumii, având ca efect senzația de prospețime. Prezentă în câteva poeme, metafora jocului și implicit gratuitatea conduc spre estetismul arghezian, spre o lume paradisiacă, idilică, de unde și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret), lirica sociogonică (Cântare omului), lirica existențială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Metodele pedagogice se bazează pe o responsabilizare a tinerilor de tipul autoadministrării, de multe ori preferată autoritarismului. În felul acesta, la École des Roches, "casele", clădirile din internat împrăștiate în mijlocul parcului de 60 de hectare și al terenurilor cultivate, botezate bucolic "Colina", "Movila", "Ferigile" sau "Nisipurile" sunt autoadministrate de un colectiv de elevi, cu supravegherea directă a adulților. La fel se întâmplă în Elveția, în Rosey. Acești tineri vor avea diferite responsabilități de exercitat, dintre care cea mai importantă va fi
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
staule dulci de-amintire / Vițeii ne cheamă cu muuu, / Copacii-și procură jobene / Și mor eleganți” etc. autorizând, ce-i drept, analogia, și, mai ales, cu Francis Jammes (poezia micilor viețuitoare, inofensive și umile, contemplate cu atenție binevoitoare, în cadru bucolic etc.). Pe de altă parte, se pot percepe și ecouri din M. Blecher, dar și din poezia „dinamitardă” a „generației războiului”, îndulcite însă, acestea din urmă, prin fixarea în derizoriu și parodie. Ca și, fără îndoială, „trimiteri” la Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
2003; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Leonid Dimov, Pledoarie pentru un nou poet, VR, 1969, 12; Leonid Dimov, Un cavaler rătăcitor, ARG, 1970, 8; Nicolae Manolescu, „Mă numesc Julien Ospitalierul...”, RL, 1974, 11; Lucian Raicu, Poezia unui bucolic, RL, 1974, 20; Mihail Petroveanu, „Detectivul Arthur” de Emil Brumaru, VR, 1971, 7; Raicu, Critica, 337-344; Al. Andriescu, „Cântece naive”, CRC, 1977, 7; Valeriu Cristea, „Spre o delicatețe infinită”, RL, 1977, 13; Simion, Scriitori , I, 322-327; Iorgulescu, Scriitori, 38-39; Poantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]