81 matches
-
Ne-am căsătorit toamna, în luna octombrie. O cununie discretă, ferită de priviri curioase, doar noi și câteva cunoștințe apropiate, fără mult tam-tam sau cheltuieli majore. Mai greu a fost cu transferul ei în Vale. La început Adina, ca o bucureșteancă sadea, a insistat enorm să ne mutăm în capitală. Argumentul ei cel mai puternic, că nu se compară Bucureștiul cu nici un oraș din provincie, aproape m-a convins să-mi las serviciul de la mină. Dar, până la urmă, i-am explicat
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
adulam, iar relația noastră evolua - în bine, firește ! - de la o zi la alta. Se obișnuise până și cu serviciul ei de asistentă medicală la secția de psihiatrie, cu colegii sau colegele de serviciu. Dacă la început era privită ca o bucureșteancă - chipurile ! - cu năsucul cârn cam pe sus, în ultimul timp a început să fie îndrăgită de toți colegii și medicii din secție. Nopțile noastre de iubire deveneau din ce în ce mai dese și - nu peste foarte mult timp - am primit de la ea vestea
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Chiar și pe peronul gării din Vatra Dornei încă te-am așteptat. Nu știu de ce n-ai venit! Pentru mine, satul bunicii mele este paradisul de pe pământ. Mă crezi cumva o fată înfumurată? Aș putea să fiu, desigur, doar sunt bucureșteancă. Părinții mei sunt profesori universitari: tatăl meu e profesor, iar mama conferențiar. Deci poate aș fi avut unele motive să fiu mândră, poate chiar îngâmfată, să urmăresc prietenii doar în compania odraslelor de familii sus-puse. Și totuși, nu e deloc
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
minunate în care au trăit generațiile trecute, satele acelea de munte liniștite, pline de poezie. Simt că se întâmplă asta cu mine, deși părinții mei s-au aclimatizat cu viața din București de mai bine de treizeci de ani. Sunt bucureșteancă get-beget, și totuși cunosc foarte bine viața de la țară. Mai mult, îmi și place. Când eram copil am fost lăsată în grija bunicii până am împlinit șase ani. Chiar credeam atunci că bunica îmi era mamă. Mă țineam de ea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
a prezentat.Ca și accentul ei puțin american. - Soțul meu a fost portorican. A murit acum câțva ani de cancer de piele.Am locuit împreună cu el la San Francisco,pe o insulă care aparține orașului mai exact. Eu sunt româncă,bucureșteancă get-beget. După ce am rămas văduvă,am revenit în țară și mi-am deschis clinica pe care o vezi. - Nu te-a tentat să rămâi acolo ? - Nu,sunt legată de România,aici am prieteni,rude,tata încă trăiește. America nu e
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
pensionara reruralizată. Sora ei mai mare, Profira Leonte, căsătorită cu un maistru, Drăgan, și ajunsă, prin transferul acestuia, învățătoare în București, va muri de aceeași maladie neiertătoare chiar în vara cu pricina. Abia cu ocazia înmormântării ei, familia înțelege de ce bucureșteanca își tergiversase sine die stabilirea în provincie. Nonagenarul, fost șef de echipă în ceapeul cu pământ mănos al satului de câmpie, își pierduse în împrejurări tragice cei doi fii care ar fi putut să-i perpetueze numele și visele de
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
Sibiu prin anii 20. Rămâne doar metafora. Nu două ci trei fete vesele încă crude după ureche, saltă zglobiu pe străzile Sibiului. Două săsoaice din satele învecinate în frumoasa ținută de sărbătoare care atingea vârful pantofului însoțite de o țanțoșe bucureșteancă, evoluata verișoară, cu păr breton și rochiță trei sferturi. Parcaseră docarul care le-a adus în piața mare unde și alți consăteni își aveau atelajele și se plimbau acum prin cetate admirând cu exclamații volubile tot ce vedeau în jur
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
momentul unei clipe de odihnă și au ales pentru ea o mescioară stradală a unei cofetării. Cred că tinerele săsoaice, surori, își permiteau pentru prima oară în viață luxul unei cofetării din centrul centrului lumii, care era pentru ele Sibiul. Bucureșteanca, sigură pe ea, cheamă energic fata care trebăluia printre mese și comandă ferm „punci danez”. O jumătate de secol mai târziu această atitudine s-ar fi tradus „cu pumni-n masă”. Fătuca, intimidată de ton, s-a dus la patroană
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
nu era mai brează dar poate era mai „politică”. Vine, docilă, la țâncii care băteau cu pumni-n masă și: - Mă scuzați, lipsește momentan. Dar dacă mi-ați sugera cum doriți acest punci cred că-l vom putea prepara special. Bucureșteanca nu s-a lăsat intimidată. Și dialogul a continuat astfel: - Aveți cu siguranță înghețată. Este doar vară. - Bineînțeles. Cum doriți să fie servită? - Trei globulețe într-o cupă. - Avem mai multe sortimente, de care doriți? - Cele trei globulețe să fie
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
specialității a devenit tasată siciliană. Șmecherașii postbelici comandau „Furfurol cu afafaglasă” ignorând că furfurolul este o importantă hidrocarbură mult diferită de înghețată. Nu mai cereți astăzi așa ceva deoarece toate produsele autohtone nu mai au valoare. Păcat! Întâmplarea este autentică iar bucureșteanca era mama mea. Referință Bibliografică: Tasată siciliană / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1210, Anul IV, 24 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
un nou rost în viață. A dus-o la București, printr-o cunoștință, unde a devenit taxatoare de tramvai. A eșuat în căsnicie și s-a dedicat nepoatelor de la cele două surori din satul natal, pe care le-a făcut bucureștence cuviincioase, după morala oamenilor satului. Spre bătrânețe, fosta măicuță de la M-rea Agapia a redeveni maica Antonia de la M-rea Pasărea, acolo unde acum își săvârșește odihna întru Domnul. Referință Bibliografică: VISUL PREVESTITOR AL MĂICUȚEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOȘTENITE
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
căsătorit toamna, în luna octombrie. Am avut o cununie discretă, ferită de priviri curioase, doar noi și câteva cunoștințe apropiate, fără mult tam-tam sau cheltuieli mari. Mai greu a fost cu transferul ei în Vale. La început, Mădălina, ca o bucureșteancă sadea, a insistat enorm să ne mutăm în capitală. Argumentul ei cel mai puternic era că nu se putea compara Bucureștiul cu nici un oraș din provincie, aproape m-a convins să-mi las serviciul de la mină. Dar, până la urmă, i-
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
conștientizat că aveau carențe în educație, bine poziționate pe o robustețe senzorială... Cine să-i fi deprins cu viața culturală?! Tatăl, mereu pe drumuri?! Marieta, care, în afara deplasărilor colective ca învățătoare, nu ieșise niciodată de pe raza cartierului său, de când devenise bucureșteancă?! Le ajungea programul de la TV și casetele video de care le făcea rost însuși preotul. Totuși, Mira își reaminti cum odată îl văzuse pe unchiu-său așteptând în fața Teatrului Bulandra, altădată, la Operă, când urmăriseră Lacul lebedelor. Nu pomenise de asta
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
obstinație, le tot derulează visătorul anticar Mitică Grumăzescu în vitrina sa din Lăpușneanu? Dar cu voia dumneavoastră și propriile-mi Uși ieșene celebre? Ce sînt toate astea, decît dătătoare de puteri și speranțe, "iluzii formatoare", în expresia sagacei Andreea Deciu, bucureșteanca locuind, un timp (universitar), la Pittsburgh, în vreme ce la librăria din aceeași Cale a Victoriei se află prima ei carte, Nostalgiile identității. Un mic (usturoiat și ardeiat la maximum) ne servește Dan Petrescu, în recentele lui Deconstrucții populare: "Veșnicii Simion, Breban
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a apărut ca Supliment al Masteratului de socio-antropologie istorică. 25. Cu contribuții importante în direcția istoriei familiei și a femeilor (numele lor figurează în aceste pagini). Aceste „grupuri” comunică între ele. Am avut plăcerea să constat că trei dintre contribuițiile „bucureștencelor” (Violeta Barbu, De bono conjugati, Șarlota Solcan, Femeile... și Șarlota Solcan, Familia...) sunt recenzate la Cluj-Napoca, în „Caiete de antropologie istorică” (V, 2006, nr. 1-2 [8-9], pp. 409-411; 411-414; 414-416). 26. Hervé Martin, Mentalités médiévales, p. 416. 27. Ibidem, pp.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că se numeau „gazde”, le admiră pe cele din Hotin pentru priceperea lor, găsindu-le pe ieșence mai ales prin cârciumi, unde ofereau „celor ce le ies în cale frumusețea lor și plăcerile trupești”359, extaziindu-se, în fine, în fața bucureștencelor, care umblau cu capul descoperit și cu pletele în vânt: privitorului „la drept vorbind, i se împrăștie mintea ca părul răvășit. Dar majoritatea acestora sunt niște sărmane cu moravuri ușoare”360. Călătorilor străini româncele nu le-au făcut o impresie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
B. țara Românească, vol. VII, pp. 280-281, doc. nr. 235 (Șarolta Solcan, op. cit., p. 67). 160. D.R.H. B. țara Românească, vol. XXII, Editura Academiei R.S. România, București, 1969, pp. 106, 228-229. Dimpotrivă, atunci când zestrea nu era atinsă, pretențiile văduvelor erau amendate. O bucureșteancă, Ilinca, văduvă, vrea să răscumpere de la Costandin cavaful o prăvălie pe care acesta o achiziționase de la soțul Ilincăi, acum mort. Confirmând anaforaua veliților boieri (care constatau că cererea Ilincăi, înglodată în dificultăți financiare, „este fără de cale”), Vodă Alexandru Ipsilanti socotește
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scriitor străin fictiv Kiribiri, text care, în realitate, îi aparținea. T. e autor - de cele mai multe ori în colaborare cu Alexandru Bilciurescu - de romane de consum, frivol-erotice și satirice: Triunghiul adulterului, Doamna Casanova (1932), Fecioare la licitație (1933), Rumba dragostei (1934), Bucureștence (1936), Paraziții tacâmului (1938), Grădina zoologică (1940), Viața la microscop (1942). Nu lipsite de interes sunt încercările consacrate lui Sadoveanu, de factură biografică și bibliografică, având mai ales meritul priorității: Mihail Sadoveanu. Biografia și o schiță asupra operei (1930), Mihail
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
Biografia și o schiță asupra operei, București, 1930; Doamna Casanova (în colaborare cu Alexandru Bilciurescu), București, 1932; Triunghiul adulterului, București, 1932; Fecioare la licitație (în colaborare cu Alexandru Bilciurescu), București, 1933; Rumba dragostei (în colaborare cu Alexandru Bilciurescu), București, 1934; Bucureștence, București, 1936; Paraziții tacâmului (în colaborare cu Alexandru Bilciurescu), București, 1938; Grădina zoologică, cu ilustrații de Dem. Demetrescu, București, 1939; Mihail Sadoveanu. Biobibliografie, București, 1940; Viața la microscop, București, 1942; Abecedarul celor mici, București, 1945. Ediții, antologii: Șoimii României, București
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
paiațe, București, 1945. Repere bibliografice: C. Panaitescu, „Doamna Casanova”, FCL, 1932, 564; Teodor Scarlat, „Doamna Casanova”, RVS, 1933, 1-2; Al. Robot, „Fecioare la licitație”, RP, 1933, 4 785; Paul Daniel, „Fecioare la licitație”, „Epoca”, 1934, 1 489; C. Dan Pantazescu, „Bucureștence”, ȚA, 1936, 1 110; Erasm [Petru Manoliu], „Rumba dragostei”, „Credința”, 1936, 356; Stelian Constantin-Stelian, „Șoimii României”, „Atheneum”, 1937, 1; Horia Liman, „Paraziții tacâmului”, „Azi”, 1937, 30; G. Călinescu, „Paraziții tacâmului”, ALA, 1938, 914; Predescu, Encicl., 857. E. O.
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
nasoală. Plouă și acum mărunt, sâcâitor, ca într-o dimineață când, plecând din Mangalia cu un grup de colegi de facultate, ploaia ne-a silit să ne sechestrăm, cu vreo trei ore înainte de plecarea trenului, într-un compartiment cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă noi dârdâiam în pulovere, hanorace și cu încălzitorul la îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar putea să fie orice gen de film, unchiu-meu chiar începuse să-mi amintească de bătrânii din Muppets Show, cei doi care asistă de la galerie la spectacol, găsind în toate cusurul). M-am mutat aici într-o primăvară, nostalgic după bucureștencele uluitor de proaspete pentru casele dărăpănate din care ieșeau, de pe străzile familiare ale trecutului meu, Bărăției, Baia de Fier, Sfânta Vineri... În viața diurnă, ocupând un loc solitar mai la spatele autobuzului de firmă, îmi găseam greu cuvintele și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la întreprinderea unde lucra el, iar tocmai el a trebuit să plece din casă dacă ea n-a fost în stare de bărbatu-său și-a lăsat-o pe ea aici să-și facă de cap, cocoană la bloc și bucureșteancă, ce mai, o țărancă de doi lei, care se mai dă și mare că cine mai e ca ea, că dă să mănânce la tot cartieru’ din ce fură din cantina aia... Aia e, Mirelo, să nu-ți fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci care mergea fără șine, da mai bine să nu te fi suit, că da tot în gropi, de-ți ieșea sufletu din tine. Știe ea cum e cu tramvaiu, știe, e bucureșteancă get-beget, da ăștia noi, d-acu, care a umplut Bucureștiu, ăștia nu știe. S-a umplut Bucureștiu de țărani, și ei, bucureștenii vechi, nu mai are loc : țărani care stă la bloc și strânge bani de mașină, ca nespălata de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sper ca ulterior să mi se liniștească și gândurile, care în ajun o cam luaseră razna la un moment dat... Marți, 25 august 2009. Încă de la ora 7 acționez ca o gazdă responsabilă pentru musafirii dragi, Felicia din Galați și bucureșteanca Liliana cu al său fiu, Luca, venit special pentru eveniment. Pe parcurs apar și alți musafiri... După ora 10 plec la Casa Armatei, solicitat să iau parte la un interviu cu mai mulți veterani de război. Cer permisiunea de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]