391 matches
-
aicea, asemenea obicei bizar să fie văzut drept un rafinament aristocratic. Ca să n-o mai lungim, femeia noastră confundase un bideu cu o fântână arteziană și nu putem să nu ne imaginăm o scenă colosală cu dumneaei pășind timidă în budă cu aerul pe care îl avea Armstrong în timpul aselenizării. Probabil o fi studiat atent fiecare obiect din baie până când a depistat acel corp suspect, căruia nu i se putea da vreo interpretare rezonabilă. O fi apăsat pe niscai butoane, așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
așteptându-se la cele mai îngrozitoare consecințe, asumându-și niște riscuri enorme, ajungând la concluzia că bideul, acel obiect trivial, pur utilitar, are în baia francezilor o funcție ornamentală. Probabil și faptul că, în țara de origine a exploratoarei noastre, budele erau inevitabil asociate cu jegul a jucat un rol în această interpretare deformată și deplasată. E o scenă care ar merita un scurtmetraj. Sigur că analogia e o formă slabă de raționament, dar nu pot să mă gândesc la uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pagube care nu te pot lăsa indiferent. Ei trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la expoziție, întreb? Nu e nici un muncitor competent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o simplă necesitate fiziologică e extrem de relevant. Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții. Și asta nu doar în cazul în care am fost diagnosticați cu pântecăraie sau cine știe ce alte rafinamente. Unii oameni au chiar mici biblioteci lângă budă, care devine în acest fel o veritabilă instituție culturală. Nu pot să nu-mi amintesc în acest context că, în timpul liceului, chiulind în WC-ul școlii, am purtat discuții mult mai intelectuale decât se întâmpla să am cu unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-i plac nesimțiții. Ăia care vor TV în fiecare cameră de exemplu. Sau fandositele cărora un duș pe zi nu le ajunge. Și fac risipă. Și-o calcă pe coadă. El, repede, „Du-te, făăăă, la mă-ta acasă aveai budă din doi araci și-aicea vrei jacuzzi, fă, crizato?“. Tanti Magdalena are un stil extrem de coroziv. Adică ți-o zice domnule! Nu rămâne datoare. Păi, cum? Un scriitor spunea că între război și turism doar obiectele pe care invadatorii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Eeeee, și-acum încep aventurile cu parcările! Oprim într-o parcare, frumos de tot, soare p-acolo. Mâncăm ceva, îmi fac o cafeluță, mă întind că, să conduci atâtea ore, îți dai seama... Când descoperim că nu e apă la budă. Ce, pizda mă-sii, aceeași treabă, să mai umblu pe la ventile, eram io marele instalator, să caut pe-acolo. Face ce face fi-miu, întâmplarea a făcut că a dat cu mâna, haț a început să curgă apa! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai multe inscripții, mai multe poezioare obscene decât în cele femeiești, asta ne poate da o idee despre originea artei. Nu există femei-filosof și nici prea multe femei-scriitor. Asta însemnă. O întrebare se naște totuși: ce a căutat individul în budele pentru femei? O mașina a firmei Bengoss. Cu dublu „s“. Nu e glumă. Uite și un maxi-taxi de Sinaia. Un afiș pe care scrie „transport”. Pe spate. Scria. Un alt afiș a acoperit prima parte a cuvântului. Acum, scrie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
CC-ul în toate timpurile, ziua în amiaza mare, așa, ca să vadă toată lumea că tovarășul vrea să schimbe două vorbe cu fetișcana ce se ocupă de tabără, deci nu are nimic de ascuns, nu vrea să te proptească într-o budă și apoi să se uite la tine ca la o lepădătură, acesta se plimbă ca orice bărbat normal, cu o femeie care e fericită să asculte ce vrea să-i spună, poate conta de acum că va înțelege tot, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde, malacul s-a proptit În dreapta mea, iar din partea opusă cineva a Început să tragă de pulpana hainei, lung și insistent, ca de mânerul unei bude. — Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l fărâme. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o s-o scoți la capăt, spune domnul Președinte. Era bine dacă-l puteam agăța și pe Potaie, dar n-a fost să fie, îi atîrnă prea greu tinichelele alea pe umăr și pe deasupra e pus sub supraveghere strictă, nici la budă nu mai merge fără escortă. — Copoiaș, coconaș, ce bine ne-ai fi prins matale, încep să te urăsc așa de la distanță, se plesnește Monte Cristo cu palma peste frunte, încet, încet simt și eu ce simțiți dumneavoastră, dom’ Președinte, recunoaște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
m-a orbit în viață a fost dragostea, o spune și acum, zice Roja. O să vă explic și de ce: în timp ce el era orbit de dragostea nemărginită pentru parașuta aia comunistă care-l dădea în gît și cînd se așeza pe budă, Stalin, Churchill și Roosevelt își împărțeau prada războiului și el habar n-avea. A aflat-o abia cînd era deja la pîrnaie și brusc i-au venit tot felul de idei năstrușnice. Ne-au băgat pe toți la apă, trezește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Alături are un geamantan mare cu închizători cu cheiță, și pe umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el ușa, asigurîndu-se că e bine închisă. — Nici pe budă nu mai poți sta fără să fii deranjat, se aude înfundat vocea lu Picioruș de Ghips din celălalt capăt al încăperii. — Recunosc că a fost ideea mea, spune Broscoiul oprindu-se în dreptul unui pisoar plin cu chiștoace. Asta contează mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ghișeului de bilete, privind dintr-un capăt în altul al holului. Nu îmi mai pot permite să pierd nici o secundă. Unde e Milițică? adăugă nerăbdător. — La toaletă, zise Părințelul, are pîntecăraie, de cîteva zile încoace îi vine să meargă la budă din jumate în jumate de oră. — Să fie sănătos, zise Roja, n-avem timp să așteptăm pînă se șterge el la cur. Să trecem la subiect. Mi-am adus aminte de cîteva detalii importante. — Vezi numai să nu dai gata
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți de ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi iar să vorbești în dodii, să știi că eu n-am de gînd să ascult, zise Curistul. — Ar fi trebuit să rămîi pe budă, zise Roja. Acolo puteai cel puțin să tragi liniștit vînturi de cîte ori ai fi simțit nevoia. — Așadar mai e ceva? întrebă Părințelul. Ceva despre care ar trebui să știm și noi? Nici vorbă, zise Roja trăgînd cu ochiul în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-am mai deșertat mațele. Îmi recapăt stăpânirea de sine, după bunul meu obicei, contraatacând indignat: — Am o diaree îngrozitoare! Chiar nu-i pasă nimănui de treaba asta? și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lumea! Pe care diminețile îl găseam dormind dus pe colacul closetului, cu nădragii de pijama trași până la genunchi și bărbia bălăbănindu-i-se în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit, vor spune „OK, Jack, fie cum vrei tu!“ și îi vor face cadou bietului om vreo cinci-șase căcăreze. — Iisuse Hristoase! geme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce-mi pasă mie ce i se-ntâmplă ei! se rățoi Maimuța pe un ton de țărancă meschină. Ea e curva! Iar tu n-ai vrut decât s-o fuți pe ea! Nici nu m-ai așteptat măcar să ies de la budă! Și pe urmă i-ai dat pilulele mele! — Și ia zi, asta ce vrea să-nsemne? Ce vrei să insinuezi? Știi, una din chestiile care nu prea te caracterizează, Maimuțo, e talentul de-a fi rațională. Ai talentul de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apă peste el, ca să fie treaba sigură. Sigură în ce sens? Tăntălăule, te pomenești că-ți trebuie un săpun cu care să speli săpunul! Mă duc în vârful picioarelor spre closet, mă uit lung la el: „Ehei, băiete, iată o budă cu adevărat goișe. Marfă autentică. În care tatăl prietenei mele își sloboade rahatul lui neevreiesc. Ce zici, ai? De-a dreptul impresionant“. Ești obsedat? Ba fermecat! Pe urmă trebuie să mă hotărăsc dacă să mă așez sau nu pe colac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Tii, am șaptesprezece ani și mă frec cur în cur cu vrăjmașul! Ce cale lungă am străbătut din septembrie încoace! La râul Babilonului, acolo am șezut și-am plâns, când ne-am adus aminte de Sion! Ă-hă, așa-i. Pe budă mă simt dintr-o dată năpădit de regrete și îndoieli, mă cuprinde un dor nebun de casă... Când tata o să plece cu mașina să cumpere „cidru adevărat de mere“, din târgul de pe marginea șoselei, la Union, eu n-o să fiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din zonele pustii ale Balcanilor, fără să aibă de unde lua hrană, și trebuia să facă și economie la combustibil. — Vom ajunge la Belgrad la timp? — Nu se poate spune sigur. Din experiența mea, dacă-i zăpadă de partea aceasta a Budei, va fi de două ori mai multă la Belgrad. E cu totul altceva Înainte de Dunăre. Poate să ningă la München, iar la Buda să fie ca vara. Noapte bună, Herr Doktor. Pe frigul acesta, o să aveți parte de pacienți. Conductorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai de pocher, că sticla ai cumpărat-o de la un student arab... Cît pe ce să te cred, să aplanez totul. Dar le-am spus ălora, ca chestie, să știe. Să leșine toți, nu alta. Îți dai seama în ce budă eram? Femeia a făcut o criză de nervi, soțul n-a vrut s-o creadă că nu s-a culcat cu tine..., a făcut scandal... Da?! Lăsa impresia că nu-l prea doare cînd soția lui e privită cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urma, n-a mai urcat direct Copoul... Golește cutia cu mucuri de țigară direct pe geam. - Teoria ei de bază, rezultată din numeroase observații de teren și schițe ascunse undeva bine, numai ea știe unde, e aceea că toaletele publice, budele sunt în continuare locurile de întâlnire, cuiburile agenților secreți care, după 1989, numai s-au dat la fund, așteptând să se reactiveze. „Cum să ne imaginăm că au dispărut peste noapte?” zicea. - Cum? - Au ales locuri frecventate, unde nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Normal, zicea Andrei, a fost în audiență la Voicu și la alții, dar n-o ascultă nimeni, n-o crede nimeni... - Toți sunt niște kaghebiști... - Cum ai remarcat, toți sunt manipulați sau controlați. De fapt, toate inscripțiile și graffitele din bude sunt forme de comunicare între agenți, dar camuflate așa, să nu le dea oamenii atenție. - Aha, deci dacă mă duc să mă ușurez și, negăsind hârtie igienică, mă caut de batistă sau folosesc sumarul de la vreo carte... și dacă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
avem exemple celebre... Nu pot s-o contrazic. - Ei, să nu mai lungesc gargara, ea e pregătită să dea totul în vileag, are manuscrisul gata, a notat în fiecare zi, poate să demaște rețeaua asta complexă care se dezvoltă în bude, ea a și descifrat sistemul lor de simboluri, dar se teme pentru viața ei. E în pericol, ar putea oricând, fără să-și dea nimeni seama, să dispară... Se teme să nu fie răpită, sugrumată, pusă pe undeva-n punguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în gât realizarea... - O să le duc un praz verde, cu urările cuvenite. - N-aș putea sta la tine, măcar pentru vreo săptămână? Aici s-a oprit apa și trebuie să merg pe la crâșmele din vale să mă spăl și la budă. - N-am cum... Carina... - Face crize? - Da, crede c-o înșel. - Și? - Încă nu. La poartă dau nas în nas cu directorul. Avea dreptate Lilia, arată ca un maimuțoi jenat de costum. Dar, dacă ne gândim că între cimpanzei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]