45 matches
-
ocupa de salutul de pe urmă. Odată ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau cu grabă bucuria zilei minunate. Indiferenți către ceremonie, o uitau repede și porneau ca o ceată molcomă spre primăvară. Automobilele așteptau lenoase. Nici un bufnet de motor, nici o claxonare nu turbura liniștea. Afară din biserică asistenții se opreau în curtea verde în grupuri domoale, care vorbeau de soare, de căldură, de muzică. Ieșind printre cei din urmă, Mini apucă pe Nory de mînă: - Cine e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi recunoscător. Și mai bine, nu dădu peste Margotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe Șam Sharp. — Doamne! Numai la tine nu m-aș fi gândit! spuse ea. — Știu, e-ngrozitor de devreme, dar... — Intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
blondă, mai rău decât faptul că i-a distrus hainele și freza, slăbănoaga noastră s-a și îndrăgostit de el. 4 În holul îmbrăcat în catifea albastră ceva se rostogolește duduind pe scări din umbra primei galerii. Cu fiecare treaptă bufnetele sunt tot mai puternice, până când devin bubuiturile unui obiect întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului, bila de bowling a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sorei Justițiare trece pe lângă Cora Reynolds, care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul Whittier care bea cafea solubilă în scaunul lui cu rotile, apoi pe lângă Lady Zdreanță și soțul ei de diamant, și-apoi bila grea, întunecată, trece cu un bufnet prin ușile duble, dispărând în amfiteatru. — Packer, îi spune Lady Zdreanță diamantului, e cineva închis aici împreună cu noi. Cu o voce joasă, aproape o șoaptă, Lady Zdreanță întreabă diamantul: Tu ești? Gemulețele pătrate de sticlă care trebuie sparte doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acolo nu plouase. Absența ploii care mă torturase toate noaptea părea să spună că lupta se terminase cu adevărat. Italia mă așteptase în siguranță, într-un loc uscat. Eram la jumătatea celui de-al doilea palier când am auzit jos bufnetul ascensorului care sosea, apoi țăcănitul înăbușit al unor pantofi de damă în holul de la intrare. Am coborât în fugă și am văzut-o ieșind. — Italia! Am ajuns-o în timp ce se întorcea, nici n-am privit-o măcar, am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nesigură, parcă știrbită de o bănuială. Mă îndrept spre ușă asemeni unui fluture de noapte cu aripi grele ca de plută, rămas până în zori prizonier într-o cameră. — Când te întorci? Am auzit un zgomot, o izbitură bruscă și un bufnet în piept, ca atunci când cazi din pat în timpul somnului. Poate nu s-a întâmplat nimic, căderea a fost doar interioară, un rest de gând. Nu, a căzut probabil ceva dincolo. Era un zgomot violent, dar înăbușit de perete, un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înghițit o pastilă contra "răului de mare". Preventiv, căci, până acum, slavă Domnului, n-am simptome de greață. S-ar putea să nici nu sufăr de "rău de mare". Totul e, deocamdată, o problemă psihică. De-afară, se aud mereu bufnete grele, contrastând cu liniștea totală de pe coridor. Parcă n-ar fi nimeni în celelalte cabine. Și trebuie să recunosc că această liniște mă predispune și mai mult la fantezii prăpăstioase. După cum, trebuie să recunosc că o călătorie pe mare, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa, cei doi salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de sus ale ghetoului lucrătorilor, la "șerpărie". - Mai gîndește-te, îi șoptește, impresionată, femeia. Mai gândește- te și destăinuiește-mi și mie dacă părinții dumitale au fost foarte fericiți că te au. Ușa de la menajeria cu ceramiști se trântește și, o dată cu bufnetul, ei, tânărul e propulsat în noua sa viață. Se scoală cu noaptea în cap, pregătește, fasonează, arde munți întregi de argile. 164 DANIEL BĂNULESCU Cu decizia-n mână, se plimbă înfiorat pe Calea Victoriei și, în fața unei vitrine, își adună curajul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-o lăsaseși singură. —Soră vitregă. —Poftim? Fiona s-a oprit din perorație, nedumerită de întrerupere. —Jessica e sora mea vitregă, nu sora mea bună. Mâna Fionei a zburat în aer înainte ca femeia să-și dea seama ce face. Bufnetul palmei care-a aterizat pe obrazul puștiul a plutit între ei preț de câteva secunde. Apoi femeia a rămas cu ochii larg deschiși, în timp ce băiatul și-a lipit palma de obraz cu o expresie sfidătoare în priviri. —Bou imatur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăcut posibil, numărând în gând secundele de tăcere: o oaie... două oi... trei oi... patru oi... ci... Bum. Ian dispăru într-un salt roșcat de energie năvalnică, iar eu, șocat, m-am făcut ghem. Un alt bum. Un trosnet. Un bufnet. Un bum. Un alt trosnet. Instinctele mi se treziră și îmi răspândiră în tot trupul un val de substanțe chimice, amorțindu-mi vârfurile degetelor, buzele și urechile. Stomacul mi se strânse și toate firele de păr de pe corp mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte și ud leoarcă, auzeam doar succesiunile de bipuri ale numerelor de telefon apelate și-un ton electronic de apelare - țrr-țrr, țrr-țrr - peste hârâitul furios al motorului și bufnetul valurilor. — Funcționează, strigă doctorul, fluturând din mână în vreme ce vântul și tangajul îi răscolea părul vâlvoi. Se strădui să-și împingă ochelarii mai sus pe nas și flutură iar din mână spre mine. Funcționează. Cărțile de telefon și aparatele de apelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
juca pe stâncile din fundul peșterii. - Stai, zise din nou celălalt. - Nu stau! răcni cel de lângă mine. Hai Încoa’, măi Buze, măi! Îl umplem bine de sânge că nu se supără nimeni! Vii? În loc de răspuns, se auzi un fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment. Și se crede cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și spontantaneu: "Ce? Dacă-ți pierdeai virginitatea (și scoate un șir de onomatopee, sugerînd bufnetele) cu un picior de scaun, te îndrăgosteai de scaun?" Urît mai arată viața între Bebe Sex și Titi Sacru, între vipuri goale și vipuri în sutană, între reclame și manele! Și cum ne hărțuiește limba politicheză*, cu subdialecte cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci, Iordana? Analizezi fundul de ochi al vacii? Hai de-aici". Întorc repede foaia să nu mai văd ce-am scris. Să nu mai aud bufnetul toporului și mugetul teribil. Pînă la catastrofa termală din vara lui '79, cu nopți murdare de frică, de îndoieli, de amărăciune, de vină, dragostea noastră a mai înregistrat scăderi de temperatură. Din cauza lui Iordan urăsc excesele alimentare, deși, acuma, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reconcilierile din Telegramele caragialiene: Apoi se sărutară cu toții cu dulceață și efuziune, de parcă nu s-ar fi păruit de-a valma de când ani și ani de zile. Iar Mihnea pălit de-o toană de amintire, nu-și putu reține un bufnet de râs. Asta e o adevărată compoziție voluntară, lămurește el pe Vulpache, care s-a întors la dânsul nedumerit... Compoziție... !? ...da, voluntară, așa e denumită în Dreptul Roman. Compositio voluntaris, explică el doct și se repezi să caute printre cărțile vrășulite
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]