241 matches
-
un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin Pavel. Ce faci?! vrea să-l oprească Pavel, încercînd să-i ia farfuria. Dacă fetița stă și la noapte... Dă-o naibii de pipiță, bufnește Ovidiu o mai fi și bolnavă... De-acu' tot aia-i rîde Pavel. Aici ce-aveți? se aude vocea arhitectului, urmată de lovitura vîrfului de baston în ușa de vis-à-vis. Poftim?! tresare Sultana. A, da, aici e-o magazie, ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o iotă. La urma urmei, de câte ori nu m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată. Dacă el spune că-n ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
văzut la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și pe scara blocului, nici nu m-a lăsat să văd dacă Filip plângea, dacă îl strângea pe Matei cel de jos de mână sau căldura pe care o simțeam venea din altă parte, de unde Dumnezeu putea să vină?, treptele bufneau sub pașii lor, Filip și Matei, iar apoi, nu știu, poate noaptea de afară, poate felinare, poate cald sau poate frig, a dispărut și șoimul, m-a rugat Matei să mă întorc și am dispărut amândoi înghițiți de ceață. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vrăjit, acaparat) de aripile furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit într-un plâns vecin cu isteria. La cât era de pornit, nu m-ar fi mirat să-l aud spunând că un războinic ca el nu cunoaște dezonoarea lacrimilor. În fine, chiar dacă nu avea nici un sens, eu totuși i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni conștient că puștoaica se va bate cu el, parte în parte, dar nu va renunța niciodată. Glasul Sandei îl făcu să tresară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
foarte bine, bietul naiv, cum căzuse în plasă! Zâmbi măgulită: uite că uneori sunt suficiente și armele minții. În pragul ceainării întrebă: Oare mai am dreptul să-mi fac vreo iluzie? El o privi pentru o clipă, aproape că-l bufnea râsul, se chinuia să-și mențină pe chip mimica adecvată. Absolut toate drepturile. Mai aveți încă o viață înainte. Sfârșitul nu vine niciodată atunci când credem noi. Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi în urmă pierdută între tine și bufnitura care îți mai bufnește odată în ureche, pe care apoi o procesezi în plex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi în urmă pierdută între tine și bufnitura care îți mai bufnește odată în ureche, pe care apoi o procesezi în plex într-un fel de cădere în prăpastie, dar am mâini puternice și mă întorc pe un fel de vârf de munte și strâng din buze ca și cum aș deveni bărbat. Păianjenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care apoi o procesezi în plex într-un fel de cădere în prăpastie, dar am mâini puternice și mă întorc pe un fel de vârf de munte și strâng din buze ca și cum aș deveni bărbat. Păianjenul a ieșit pe ușă bufnind tare ieri, după ce a înjurat, te bag în pizda mă-tii, și pe Prințesa Miau, știi ce-am pățit azi, îmi zice cealaltă Prietenă a mea, cea care mă ajută și care e mai sus. Cu cine vorbești tu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac), sugea picioarele unui munte de crabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și pe ta-su' care-i mai haladit decât toată drăcărimea la un loc. Mânca-ți-aș, îmi place, e ca-n Eminescu: greieri, fluturi, Luna mai lipsește, dar nici nu apucă să termine Ghiborț fraza, că Luna și ateriză bufnind, cuprinzând cu uriașa sa cocoașă tot cimitirul și jumătate din stația de betoane a Cartierului Hipodrom. Morții ieșeau de sub ea aplatizați și plecau șchiopătând spre gropi. Câteva zmeie din coală albastră, praștii și parașute din batiste, căzură din canioane spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam că vara era pe trecute. Vara s-a terminat acum ceva timp și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
așa rămînem: în neștire. }ară a lui gutză, țară de troglodiți, de florinparizeri și pop-corn al gîndirii. De sorinelpustii și pustiu peste tot. Modelele noastre sînt gigiibecalii, oanezăvorane și irinelcolumbofili. Ne scapără invidia cînd o vedem pe monica-vedetă, în loc să ne bufnească plînsul. Că, din rîs, nici nu prea ne mai putem opri. Deși nu prea știu dacă nu cumva nu e rîsul nostru. Chiar și pe puținele noastre valori ne cășună: că sînt prea "gonflate", că sînt cabotini, că debordează de
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
poate Elena! - De ce? Eu vreau! - Elena, știu că tu mai confunzi lucrurile din când în când, dar tati este acum șeful deținuților, nu al României... Înainte de înmormântare, soțul intră în cameră pentru a-și vedea soacra pentru ultima dată și bufnește în plâns. Soția: -De ce naiba plângi, n-ai plăcut-o pe mama niciodată! Soțul: -Știu, da’ mi s-a părut că mișcă! Un soldat aflat în Irak primește o scrisoare de despărțire de la iubita sa de acasă. În scrisoare erau
BANCUL ZILEI: EBA vrea să devină preşedinte () [Corola-journal/Journalistic/67286_a_68611]
-
cuvintelor, să pot face orice numai «din cuvinte». Am probat-o la înmormântarea tatălui, scriindu- i ca un nebun necrologul. Tăieturi, reveniri, ștersături și puhoi de lacrimi. Patetic. Când, după prima frază, ditamai preotul a izbucnit în plâns, m-a bufnit râsul în biserică. Mi-am dat seama cât e de prost. Îl fac praf niște cuvinte. Mă făceam că asist la slujbă, dar, de fapt, experimentam acolo. Cuvintele scrise păreau puternice și descurcărețe, iar popa n-a fost în stare
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
vede rostul unui al doilea referendum. Primarul Capitalei a mai spus că președintele Traian Băsescu "a mai avut grijă să tulbure și el apa cu piciorul așa puțin ca să facă valuri". El a conchis: Am citit întrebările și m-a bufnit râsul. Răspunsul este nu". Ne jucăm cu referendumuri din astea, el fiind și Scorpion, eu cam cunosc genul ăsta de acțiune, el este mult mai bătrân decât mine, cu vreo 3 zile, e dorința asta de a încerca să impună
Oprescu, despre referendumul lui Băsescu: M-a bufnit râsul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36982_a_38307]
-
bine că a rezultat părerea oamenilor, acum vor explica ceilalți care este gândirea, care este principiul și dacă lumea va fi de acord... Altfel nu facem altceva decât să stăm în consultări și consultări. Am citit întrebările și m-a bufnit râsul, răspunsul este nu la ambele întrebări".
Oprescu, despre referendumul lui Băsescu: M-a bufnit râsul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36982_a_38307]
-
oglinzi: ,Am observat că Sșorana }opaț mă fixa cu ochii ei de teatru. După o pauză mi-a spus: ŤTrebuie să ai o viață foarte adîncăť. Tonul de teatru - deși mă simțeam puțintel măgulită - m-a readus la Ťrealitateť. Am bufnit în rîs și i-am spus că astea nu sînt adîncimi, că astea sînt dezastre." Dezastrele, consemnate într-o carte singură și totală, ,dovada peremptorie a ratării ei ratate", le urmărește Liana Cozea în paginile despre Universitate, teatre și cărți
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
Rodica Grigore "O, spânzurat ridicul, a mea-i durerea-ți toată Simt și-azi cum se înalță, în minte când te văd, Spre gât un val de fiere bufnind ca un prăpăd Al vechii suferințe de tine tulburată... În fața ta, biet diavol plin de-amintiri fierbinți, Simțit-am orice pliscuri și orice fel de gheare, Doi corbi câinoși, pantere lipsite de-ndurare, Ce-odinioară carnea râvneau să-mi rupă
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Andrei Moisoiu (Google) Traian Băsescu a declarat, miercuri, la B1 TV, că nu i-adat nicio șansă Elenei Udrea să câștige șefia PDL. M-a sunat și mi-a zis că s-a hotărât să candideze. M-a bufnit râsul, nu-i dădeam nicio șansă. Apoi m-am gând că bine să facă concurență în partid. E bine, se mai duce în organizații, se mai erodează. Elenă Udrea e politcianul cu cea mai mare șansă de creștere, din partid
Traian Băsescu: Nu-i dădeam nicio șansă Elenei Udrea să câștige în PDL by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/38515_a_39840]
-
Doar cu mine, uneori. Buna dispoziție și veselia nu-s lucruri rele. Îți fac bine la ten. - Îmi permiteți, să rămân puțin, să mă plimb? - Dacă îmi dai voie, să te însoțesc. - Dar copiii ... - Sunt ai mei! Alma aproape că bufni în râs. - Știu, nu asta am vrut să spun.. - Știu, ce ai dorit, să îmi transmiți. Ce va zice lumea? - Nu mă interesează părerile celorlalți. Doar, dacă le cer. Se îndepărtau de poiană și se afundau mai mult în răcoarea
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
opri pe sclifosită și-i spusei frumos: -Măi, doamnă dragă, vedeți, la asta spunem noi „ouă” la celelalte, la care vă gândiți dumneavoastră , noi le spunem „c..aie” sau „ boașe”. Ați înțeles? Dar nu apucă să mai răspundă că o bufni plânsul. Gălbenușul și albușul oului, scăpate din părul năclăit din frunte, o luară la vale pe fața cucoanei, cu tot cu farduri, și acum arăta ca dracu. Ăștia din tramvai începură și mai rău să râdă iar eu mă coborâi la stația
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
întorceau pline de curiozitate spre el, de parcă ar fi fost îmbrăcat în ținută de carnaval. Purta tunică neagră, mulată pe trup, precum aceea a uniformelor militărești mai vechi, pantaloni deschiși la culoare, strânși pe picior, cizme cu pinteni, două fete bufniseră în râs trecând prin dreptul său. Măcar dacă librăria ar fi fost deschisă, să fi intrat, să se fi ascuns printre rafturi, căci neisprăviții lui de colegi întârziau, fusese un naiv să creadă că se vor mulțumi cu o singură
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
către mare. Focul amintea de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]