43 matches
-
din întâmplare, în afara voinței lui și fără s-o știe; liric, epic, dramatic, după cum este cazul; putând să parcurgă întreaga gamă poetică, să meargă de sus în jos, de la ideile cele mai elevate până la cele mai vulgare, de la cele mai bufone până la cele mai grave, de la cele mai exterioare la cele mai abstracte, fără a ieși vreodată din limitele unei scene vorbite; într-un cuvânt, așa cum ar face un om căruia o zână i-ar fi dăruit sufletul lui Corneille și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Înșiruirea din subtitlu, precum și contabilizarea riguroasă " În 14 versuri, 32 noțiuni simboliste, dintre care 9 pur vizuale, iar 23 propriu-zise coloriste și dintre acestea 21 simple și 2 compuse"89 sunt conjugate cu strategia mimării elogioase, de reproducere cu seriozitate bufonă a procedeelor formulei lirice macedonskiene, pentru ca în final să producă o fisură în coerența acesteia, prin introducerea unui indice demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în finalul pieselor, nici nu cunoaște un grad deosebit de complicare, situația rămânând identică cu cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului modern legate de tradiția acestui motiv sunt relevante: suspendarea interdicțiilor, profanarea sacră și sacralizarea bufonă a profanului, provocarea ca joc sau jocul ca provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în schițele lui Caragiale. În Metamorfoza măștilor comice, Vera Călin 42 observă că un anumit comic al inversiunii al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dată, am împrumutat tonul articolului nostru de la "Charivari" sau mai bine de la "Tintamarre". Este întîia și cea de pe urmă oară că o facem; scuza noastră este că nu am putut urma altfel, de vreme ce aveam a da seama despre o comedie bufonă, ale cărei personajiuri de căpetenie erau d-nii Pantazi și Holban. [5 aprilie 1878] TENDENȚE DE CUCERIRE Situația persistă a rămânea nehotărâtă, cu toate acestea noi credem că limba cumpenei înclină spre război. Într-adevăr, daca Rusia ar face concesiunile cerute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici cine a scris-o” și „romanul cu cheie [...] culegând [...] lucrurile scabroase cu privire la oamenii zilei” sunt respinse net. În schimb - se spune mai departe - „trebuie să prezentăm [...] literatura sufletului național”, cea care „există”, dincolo de negările unora, ca și de „exagerările bufone” ale altora. Se îmbunătățește prezentarea grafică, precum și structura revistei, cresc ponderea și calitatea părții metaartistice. Astfel, Ion Sân-Giorgiu, care îl secondează pe marele istoric, iscălește studii pe teme generale și sinteze critice (Literatura și viața, Literatură și public, Teatrul și
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Lucian Vasiliu și-a creat un univers propriu, populat cu personaje enigmatice și cu o mitologie stranie, în care se recunoaște o lume împărțită dilematic între nostalgia spiritualității absolute și tentația experienței purificatoare." Radu G. Țeposu, Tribuna României, 1984 "Imaginația bufonă, parodică, se apropie, în Fiul Omului, de temele mari ale poeziei și, consecință firească, limbajul se modifică. O mutație importantă și, cred, necesară în poezie, căci ironia care nu descoperă metafizica riscă să devină un clișeu al gândirii." Eugen Simion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
artei, păstrându-i totodată savoarea spontană dată de Muza țării. Alecsandri este un poet de o extraordinară bogăție a creației. A scris poezii lirice, legende epice, printre care Dumbrava Roșie, care este cea mai întinsă, comedii într-o notă aproape bufonă, vodeviluri. Spre sfârșitul vieții a dat câteva drame sau tragedii în versuri: Ovidiu, Fântâna Blanduziei, Despot Vodă. Poeziile sale lirice sunt fie în genul popular, fie într-o notă de artă. Ele respiră întotdeauna un sentiment foarte profund. Cele mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o prospețime și o sinceritate fără seamăn; puține sunt marcate de tristețe, căci muza lui Alecsandri este mai degrabă și mai adesea veselă. În operele de teatru, Alecsandri ia în râs defectele vechii societăți românești. El prezintă pe scenă personaje bufone și grotești, femei care vor să pozeze în doamne, greci și evrei, "lipitorile" satelor. Prin ironiile sale spirituale, a contribuit mult la a-i face pe români să renunțe la moravurile vechi și să-și se îndrepte gândul spre viitor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În schimb, poemele din Suflete la second-hand și, iată, cele din Centura de castitate se caracterizează printr-o mare sobrietate și ceremonie. Mult mai rară este acum teatralizarea eului, iar parabola bufonă apare cu intermitențe (vezi, de pildă, Gânduri). Lucrul e explicabil prin schimbarea mizei acestui volum, altfel alcătuit decât cele precedente. Cum bine observa într-o cronică Paul Cernat, Centura de castitate este povestea unei apoteoze, anume construită astfel de către autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Sinodul a recomandat reprezentarea misterelor sfinte. Se pun totuși condiții foarte stricte în reprezentarea acestei arte religioase pentru a se face o diferență netă între arta religioasă și arta profană: se interzice apariția în scenele religioase a personajelor anecdotice sau bufone, să se reprezinte imaginea donatorilor, să se picteze personajele religioase în haine contemporane, se interzice nudul. Papa Pius al II-lea dă ordin ca personajele din Judecata de Apoi a lui Michelangelo, din Capela Sixtină, să fie îmbrăcate. Această dorință
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mult imaginația cinematografică erau viziunile enigmatice de vise care se transformă, printr-un miracol de inocență, în realitate credibilă și concretă, animalele care au sentimente și care vorbesc, aventurile sexuale ce par furate hazardului și însoțite întotdeauna de o grație bufonă și copilărească. Cum să mai scriu, în aceste condiții așa cum mi-a cerut-o Jonny Costantino, simpaticul critic italian cunoscut la festivalul din Capalbio , despre Cinematograful italian recent, când este atât de evident că cineaști precum Pasolini, Fellini, Antonioni, Visconti
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aflau în fruntea învățământului ieșean. Mic, negricios, cu părul creț, profesorul avea o față atât de mobilă încât școlarii mai impertinenți se simțeau îndemnați să se strâmbe la dânsa. Domnul Papastopol îi trata cu o ironie care, la insistența mai bufonă a unei belele de elev, se transforma în reacție jignită. Chiar și așa, profesorul se mulțumea să-i adreseze nesimțitului doar o poreclă: „mascalțone”. Din asta, respectivul își făcea însă un titlu de glorie. Când preda, lui Mauriciu Papastopol îi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esență eternă a "lucrului în sine", un cățel de usturoi, o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și... 20 de bani bacșiș...") și compunând portrete bufone de burghezi, cu confuzia constantă între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral: "Ismail este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate. Înainte vreme creștea și în Grădina Botanică, iar mai târziu, grație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Buhuhù la zodie; Câine ori Săgetător! Facultatea de a defini memorabil este puțin comună: Plecăciune joasă, La față păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună. În ciclul Isarlîk, Ion Barbu profesează "balcanismul", luîndu-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui Anton Pann, cu gândul că astfel tradiționalismul era corectat printr-o observare mai pozitivă a fondului etnic real. Imaginea lui Nastratin Hogea văzut ca un argonaut slinos pe un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau morale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simulare cu efect de real și ca elogiu complementar al aptitudinii sale de a stăpâni artificiul, ca tehnică eficace a motivării. Avem astfel, după el, o metaforă inițiatică care aduce omagiu adevărului textului. Recitarea, "prezentată cu o demnitate solemnă și bufonă", face ca realul să parvină doar sub forma de discurs, înscris sub formă de repertoriu, joc de "rescriere a rescrierilor"273. Dacă urmărim și avem toate motivele să le urmărim, analizele lui Claude Roy asupra acestei "extreme curtoazii narative", teatrul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să uit/ sau tot ce-am vrut să nu uit». Tratatul de oboseală inventariază situații limită, întâmplări absurde, închipuiri grotești, gesturi disperate între care există o osmoză perfectă și față de care ființa are o atitudine când conciliantă, când provocatoare și bufonă. Dincolo de cele câteva lucruri în care crede («Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele.»), poetul manifestă «o mare încredere/ în arta cu care se strică toate în jur». Poate că din această secătuire a ființei, din această biciuire și asaltarea a ei
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]