58 matches
-
zicerii’’ este în mod direct și fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
teme existențiale, de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?; sau Care este puterea supremă ce animă universul și creează viața? nu ating nivelul poemelor de vârf. Limbajul filozofant din al doilea text sfârșește în frivolitate, în bufonadă și calambur: Puterea de a fi, / dar mai ales puterea / Puterea de a nu fi, / dar mai ales puterea / de a nu fi fost fiind (...) Când nu mai ești, e ca și cum / nici n-ai fi fost. / A fi, e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conflictul sau personajele rămîn mult în urmă după ce a căzut cortina, iar mesajul transpare dincolo de ele, un mesaj universal. Așa se întîmplă în teatrul celor vechi, la un Shakespeare sau la un Cehov. Dincolo de Hamlet este ironia sau o lume bufonadă pe care o recunoști în orice alt timp istoric; dincolo de Vanea este depersonalizarea, solitudinea sau căutarea nesfîrșită a sinelui într-o lume uitată. Doi foști actori, ajunși la pensie se întîlnesc în fiecare luni în apartamentul unuia dintre ei pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de săbii, unde cel puțin episodul inspirat de proza lui Brăescu este memorabil), un același suflu, de esență tragică, profund existențială, străbate toate filmele sale, dându-le o notă aparte, un statut specific, contestatar, intrigând chiar prin amestecul sui-generis de bufonadă, simbol, gravitate, asprime, patetism, configurator de lumi crepusculare, aflate la granița umanului și a grotescului, dar brăzdate, în același timp, de revoltă și premonitoare lumini. O astfel de lumină este, iată, Punct... și de la capăt, un tulburător film inspirat din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
propria existență. Rolul la care aspiră este mai mare decât forța lor și asta îi face să fie tragicomici. Neîmpliniți si neputincioși, nu pot să-și acopere partiturile. De aici burlescul, ridicolul. Gaev Valer Dellakeza e un bufon pe care bufonada îl plictisește. Într-o secvență inspirată pentru erou, el agață în vârful tocului globul pământesc dar nu stie ce să facă cu el. Neuitatul interpret al Unchiului Vania, Dellakeza îsi reafirmă prin această creație remarcabilă vocația pentru partiturile cehoviene. Firs
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Eu mor", după care a cerut o cupă de șampanie și s-a stins. Maestrul de ceremonii în spectacolul Iui Alexa Visarion, este Timpul, monstrul cu două capete unul al damnării și altul al salvării. În acest univers unde tronează bufonada și plictiseala, moartea e o șansă spre regenerare, spre o altă viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru o clipă vremelnicia. Preocupat de teatrul dinlăuntrul personajelor, dinlăuntrul nostru, Alexa Visarion căutând livada din el
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest edict în contra grafomanilor acestei specii și a tipăriturilor aferente suferind de "cloroză congenitală". Autorul Istoriei... nu pregetă să dea totodată și rețeta cărților reușite pe adresa copiilor și adolescenților: sentiment, melodramă, aventură ("Singur pe lume", "Pinocchio", "Dumbrava minunată"), umor, bufonade, fantezie, feeric, fabulos, legendar (Creangă, Eminescu, Ispirescu). Oare această rețetă nu convine și cărților pentru maturi? Noi, cei mai vârstnici, nu citim oare cu aceeași emoție și uimire a copilului, "Făt Frumos din lacrimă" sau "Tinerețe fără bătrânețe și viață
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-un peisaj suprarealist" (sunt permise toate licențele), cu scopul declarat de a substitui invaziei livrești o "poezie la zero grade kelvin/ unde Dumnezeu/ este cristalul unui gând mort", predilecția pentru butaforie și bufonadă se răscumpără integral în volumul Planeta O (Editura Junimea, Iași, 2002). Un volum care, împrumutând din forma jurnalului intim, preia și unele dintre convențiile diaristice, pentru a configura imaginea unui dedans care îl eclipsează total pe dehors, într-o tentativă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
relații familiale, ci să demonstreze un joc de-a sentimentele, la capătul căruia se află anumite scopuri morale" [Corbu, p.103]. Reprezentarea moravurilor societății contemporane, a nedreptăților și aberațiilor ordinii sociale se combină la Labiche cu elemente de farsă și bufonada, care îi conferă o teatralitate strălucitoare. Opereta lui Jacques Offenbach este un gen nou de divertisment. Offenbach ritmează viața pariziana. Printre marele succese se numără La Vie parisienne, La Grande Duchesse de Gérolstein, La Petite Maryuise. Bufoneria La Belle Hélène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dacă ceva e rostit serios și totodată în glumă, adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de a fi scris o bufonadă tragică sau o tragedie bufă, dar în care bufoneria sau grotescul și tragicul să fie nu doar amestecate sau juxtapuse, ci topite și contopite. Și după ce i-am atras atenția că așa ceva nu înseamnă decât cel mai dezlănțuit romantism, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Herța” din care menționăm titlurile: Ion Gherman - Tratatul de bază cu Ucraina ce nu poate fi ignorat de negociatori, Anton Uncu - NATO cu orice preț, Politica faptului împlinit, Moștenirea otrăvită, Sacrificiu istoric, Pretenții teritoriale. Maria Bucur - Dar Bucovina, Valeriu Graur - Bufonada cu Insula Șerpilor. Viorel Petrichi - Între NATO și Molotov. Eleodor Focșăneanu - Problema Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Radu Pătărlăgeanu (Tuttlingen) Sfânt pământ românesc. Hristu Cândroveanu - Conștiința noastră de sine. Radu Theodoru - Utopie, Gelu Voican Voiculescu - Scrisoare deschisă către ministrul
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
relații familiale, ci să demonstreze un joc de-a sentimentele, la capătul căruia se află anumite scopuri morale" [Corbu, p.103]. Reprezentarea moravurilor societății contemporane, a nedreptăților și aberațiilor ordinii sociale se combină la Labiche cu elemente de farsă și bufonada, care îi conferă o teatralitate strălucitoare. Opereta lui Jacques Offenbach este un gen nou de divertisment. Offenbach ritmează viața pariziana. Printre marele succese se numără La Vie parisienne, La Grande Duchesse de Gérolstein, La Petite Maryuise. Bufoneria La Belle Hélène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe chiloții tanga de la poetele lui. Nu prea văd ce versuri ar avea loc pe un șnur de tanga. Dar este foarte bine să facă un poet cât de mult, să își pledeze cauza. E nevoie de un pic de bufonadă, de „prostituare“ în sensul bun, trebuie și noi să ne mai flexibilizăm. Eu însumi, în reacționarismul meu, de multe ori îmi spun că ideile mari au nevoie totuși de o anumită frăgezire ca să apară în lume, trebuie să le bați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
sau mai noi, ar fi fost răscumpărate de puternicul său sentiment religios, din a cărui perspectivă „micimile cotidiene“ nu mai contau, iată o teză care nu convinge. Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care le făcea într-o adunare publică, pe când citea un text elogios închinat lui A. Toma. Dar Ov. S. Crohmălniceanu este îngăduitor din spirit de echi tate. El însuși a fost nevoit să recurgă la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
plăcută pe lumină de seară, stăteam la taclale, sorbeam din tării și ne simțeam extrem de bine cu toții, tocmai datorită acestui neprevăzut, acestei improvizări care ne reunise însă într-un emoționant și temeinic consens... Ticki strălucea, Mircic îi ținea isonul făcând bufonade și până și proaspăta lui consoartă - femeie tare a dracului și foarte dame des halles - reușea prin sentințele ei ridicol de categorice să impună reuniunii o atmosferă de Bunbury, în care de altfel și juca. Râdeam cu toții de ne prăpădeam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
semnificativă, ziceam noi - de a elabora, în cadrul sistemului său de gândire, un tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc pe Caragiale, aceasta s-a datorat faptului că tinerii mei prieteni m-au convins că, sub comicul, sub bufonadele, sub grotescul maestrului pus pe moft și bășcălie, palpita o secretă vână de tragic.” Milan Kundera definea această inadecvare, acest refuz al comediei și implicit al râsului ca pe „un dezacord estetic : dezacordul visceral cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Herța” din care menționăm titlurile: Ion Gherman - Tratatul de bază cu Ucraina ce nu poate fi ignorat de negociatori, Anton Uncu - NATO cu orice preț, Politica faptului Împlinit, Moștenirea otrăvită, Sacrificiu istoric, Pretenții teritoriale. Maria Bucur - Dar Bucovina, Valeriu Graur - Bufonada cu Insula Șerpilor. Viorel Petrichi - Între NATO și Molotov. Eleodor Focșăneanu - Problema Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Radu Pătărlăgeanu (Tuttlingen) Sfânt pământ românesc. Hristu Cândroveanu Conștiința noastră de sine. Radu Theodoru - Utopie, Gelu Voican Voiculescu - Scrisoare deschisă către ministrul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cum că După cum ești mare și vrednic de muncă, Când te tocmești cere să-ți dea plată bună. Un prim ton umoristic vine din ușurința cu totul mecanică cu care se versifică chestiuni curente, cu o repeziciune aforistică de natura bufonadei: Sarea când e umedoasă arată ploaie sau nor, Iar când este uscăcioasă va fi timp dogoritor. Când nu arde focul bine și luminarea frumos Să fiți siguri că ne vine de undeva un nor gros. Orice copil ar râde azi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
PAUL BUJOR Socialistul Anton C. Balcalbașa (1865-1899) s-a risipit în "mofturi" ubu-ești, într-un spirit de enormitate, cu care înțelegea să mistifice pe burghezi. Popularitatea i-a făcut-o Moș Teacă, imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în limitele unei simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și cu veseliile ei. Antimilitarist sever este și Paul Bujor, osândind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
superlativă cacofonie.] Apoi «un fulger fără tunet», «o formă fără melodie», «o putere cântătoare», tot vorbe în vânt, fără nici un înțeles. 88 bucureștii de altădată În fine, un «vai mie!» era necesar, pentru a completa timbrul 49 sinagogic al acestei bufonade. [A doua zi o trimisei prin poștă la Convorbirile literare.] Am câștigat rămășagul. Era de-ajuns o fantasmagorie evreo-nemțească, un Gablitz în cap, un Ellias în coadă și un înșiră-te mărgărite la mijloc, dar nici o idee, nici o simțire, nici o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Stancu, Daniel Iancu, Petre Păpușă, Gabriel Constantinescu, Lucian Pânzaru, Aureliu Batca, Cătălin Cucu, Dan Petru, Lică Dănilă), înarmați cu puști de lemn (sic!) avansează hotărîți să-și doboare adversarele. Cele nouă gratii, ce și-au asumat și ele întreg ridicolul bufonadei atroce, sînt înfățișate de un grup de actrițe (Ana-Maria Ciucanu, Tamara Constantinescu, Veronica Păpușă, Magda Vernescu, Carmen Miron, Ella Leuștean, Corina Constantinide, Carmen Duru, Tamara Manea) rînd pe rînd, bocitoare și gospodine, inculpate sau casnice, cu toatele "proscrise". Echivocul este constant
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]