112 matches
-
de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul, ciopârțit cu barbarie la ceafă, fusese îndreptat de una dintre asistente dar rămăsese tot dezordonat și în părți îi ieșeau șuvițe rebele care-i dădeau un aer foarte copilăresc. Mângâia cu mâini nervoase cățelușul de pluș adus de Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trio de capete, și pe rând, când mâna unuia, când a celuilalt, o bătea ușurel pe umăr pe Georgie. Parcă erau doi părinți alături de copilul lor. Georgie dădea dovadă de o vioiciune neobișnuită, parcă puțin amețită. I-am studiat fața buhăită și mișcările nesigure. Ceva se stinsese în ea. Poate aura de independență pe care o îndrăgisem atât de mult și care o făcuse pe ea posibilă pentru scopurile mele josnice. Contrar părerii pe care o susținea ea, eu nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o invadaseră. Spera să se întâmple o catastrofă, un omor, sau să ia foc Papucul. Când străbătuse camera, cu sticla în mână, își zărise imaginea reflectată în arcul aurit al oglinzii mari de peste consola căminului. Fața îi era roșie și buhăită, ochii încercuiți de riduri decolorate, părul îi atârna în lațe. Își spuse: „E cu putință să nu mai fiu frumoasă?“. Ochii i se umpluseră de lacrimi: — Ei, mergem acasă? întrebă Hector. — Nu putem pleca lăsând hoarda asta aici, răspunse Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată până acum n-am văzut-o în halul ăsta!“. George zâmbi, își încreți nasul ca Zet, își arătă dinții pătrați și distanțați, și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu se mai mișcă din loc. Hannelore vorbește între timp la telefon cu balamucul. Dar în partea cealaltă a sălii o grămadă de oameni fug și se îngrămădesc unii în alții, pentru că Herrmann se poticnește printre mese. E mare și buhăit și beat criță. (Grete s-a așezat din nou. Machiajul i s-a scurs pe față, e total dată peste cap.) Dați-vă deoparte, strigă el, trebuie să merg la mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a expresiei simple, directe, nu o dată brutale, respectiv a acțiunii orientate (și) în afară. Caracterul ei turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare (care poate fi considerată axul unui program liric). Demitizare a naturii: stelele sunt „buhăite și murdare”, luna - „obeză și colerică”, patroană” a unui „bordel selenar”, cerul se supune unei „aritmetici sentimentale”, iar marea nu mai e bună decât ca recipient pentru „elanurile și urina” poetului. Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
de când îl are în grijă pe marchizul Donatien Alphonse François de Sade (care de fapt era conte), sosit în 1803, de fapt transferat din infernul de la Bicetre: Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumineze mintea. I-am oferit micul dejun și am încercat din nou să-i vorbesc și să-i explic cele ce am scris mai sus, numai că ea ținea morțiș la ideea ei: voia să plece acasă. Ochii încercănați, fața buhăită și lâncezeala enervantă a tuturor mișcărilor ei mă făceau să mă întreb dacă nu-i într-adevăr bolnavă, și dacă n-ar trebui să chem un doctor. Pe urmă, mai curând exasperat decât compătimitor, m-am întrebat dacă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
socialism științific avea câte ceva din toate. În plus, inversase raportul dintre cunoștințe și convingeri. Prietenul meu Radu mi-a cerut să fiu de față la discuția de principiu pe care voia s-o poarte înaintea examenului cu profesorul miop și buhăit. „După cum probabil știți - i-a zis Radu când am rămas numai noi trei în cancelarie -, am făcut pușcărie din motive politice. Deși am fost închis opt ani, păstrez aceleași convingeri, ca în ziua în care am fost arestat. Deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înțeles cât mai complet își pierduseră parcă brusc rațiunea. Tot ce gândise până atunci profesorul legat de prima și cea mai durabilă dezamăgire din copilărie și chiar din prima jumătate a vieții i se părea exagerat și cu dinadins. Bătrână, buhăită și îngălată, Rodica își merita cu prisosință porecla de odinioară și lui Rășcanu i s-a făcut milă. „Bieții oameni - și-a spus academicianul prefăcându-se c-a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar acum râuri de transpirație șiroiau din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră intram În pământ de rușine când nu-i știam aoristele, fiindcă se roșea de rușinea mea el mai Întâi, tocmai el, mătăhălosul și burduhănosul, buhăitul curvar și bețiv de uliță, pe care l-am văzut cu ochii mei consternați pe strada Brezoianu, beat mort și cu două servitoare depravate fugite de la stăpân ținute pe după gât. și cu toate astea n a lipsit și n-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu fidelitatea cam trimestrială. Pe unul dintre infideli l-am zărit odată, într-o dimineață, când (însoțit oare de cine?) asistam la raliul de pe Calea Feleacului (participa și o persoană regală). Pe tinerelul drăguț și filfizon, cu fața nedormită, buhăită și unsuroasă, cu cearcăne negre-albăstrii sub ochii împăienjeniți - care părăsise deja de câtăva vreme pe cucoana din strada Poetaș -, l-am privit, în mulțimea de gură-cască de pe marginea șoselei, ce aștepta să mai treacă vreun concurent, ca pe imaginea perdiției
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu privirile scufundate într-o vitrină a magazinului „Regele pălăriilor“ - „Kalap Király“ (pe vremea aceea, pălăria, inclusiv jobenul, constituia un strict necesar al oricărei înveșmântări corecte), când am simțit deodată pe cineva în spatele meu. Era un domn înalt, pal, cam buhăit și mătăhălos, cu cărnuri moi - cam de vârsta lui Wilde, la Paris, după dezastru, când fostul pușcăriaș circula sub numele de Sebastian Melmoth - îmbrăcat în negru, dar, ca și cetățeanul din rue des Beaux Arts, cu ținuta ușor detracată: parcă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele buhăite și se mișcă greoi. Abia îi aud șoptindu-se, ei, care de obicei vorbesc tare și etalează o poftă de viață aproape impudică. Altfel spus, am în față câteva exemplare ale „turismului specializat”, în acest caz direcția bahică, de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după ce le-ai dobândit pe cele de mai sus e nevoie, nu-i așa, de vile cu piscină și jeep-uri nichelate. Cum să te arăți în lume doar cu burtoiul revărsat peste curea și cu eterna nădușeală pe obrajii buhăiți? Una e când îți extragi trupul rubicond din merțan și alta să ieși din spatele unui ghișeu unde ai rupt bilete pentru tramvai (nu fac metafore, unii din miliardarii români chiar au urmat acest traseu!) Așadar, le înțeleg lăcomia, prostia, nemernicia
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
el a redobândit firescul prozei, al înseși existenței diurne: cu numai ,doi lei", poți să privești prin lunetă luna și să pătrunzi ,în țările misterului". Ceea ce ,credeau" unii și ,povesteau toți poeții",nu-i adevărat": stelele sunt de fapt,rotunde, buhăite și murdare", luna e ,obeză și colerică", o bătrână ,libidinoasă" cu ,hemoragii banale", iar norii au ,ridicole elanuri medievale". Din fostele imagini poetice a dispărut exact poezia; a rămas în urmă o lume ,de panopticum", înfricoșătoare, dar reală, clară și
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
UFO-RESARCH a scris un articol despre întâlnirea de gradul trei din localitate, întâlnire confirmată de o mulțime de martori. Articolul a făcut vogă printre cititorii de gen, mai ales că era însoțit de o fotografie a lui Pandelică. Figura sa buhăită și privirea tâmpă au fost extrem de convingătoare. Era, indubitabil, a unui extraterestru care încerca să se infiltreze mimetic printre oameni. EȘECUL MISIUNII Pe ulița mare a satului trecea alene Lirică Gumaru zis Fitil. Precum știm abilitatea celor din rural de
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
perfecționare în alte orașe, unde să-și practice meseria. Părinții s-au grăbit să se folosească de acest prilej, expediindu-l pe Natl mult departe de Persida. Disperat, tînărul decade, apucîndu-se de băut și de jucat cărți, umblînd năuc și buhăit. Mara nu e mai puțin aprigă, socotind, cu indignare,ca gîndurile maritale ale Persidei cu un "păgîn" sînt jignitoare. Preferă că fiica ei să revină la mănăstire, (deși primejdia renegării credinței vine și de acolo) decît s-o știe gîndindu-se
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
interiorul” ei... Oh dar la dracu’ îmi sare muștarul! Sunt un om prea cumsecade de fapt! Flăcăul! Ștreangul! Brazzaville! Ghilotina! Moștenirea! Ducă-se naibii toată curiozitatea asta! Mă uit la Clémence, o studiez bine... Nici un dram de frumusețe măcar... e buhăită, zbârcită, gălbejită... O să i-o spun: funestă Titine ai ajuns ca o scorpie umflată și bolnăvicioasă! Mișcă de-aici! Tu, cu puștiul tău cu tot! caramba! Merită amândoi o brutalitate! Au venit să vadă un mort viitor, un spânzurat de
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
aflat asta. - Am eu destule pe cap, ba chiar cu nemiluita. Vă poate spune asta oricine de-aici din curte. - Nu-i mai tot amesteca pe alții, Matild! Cadristul hârâie, își aprinde o țigară, la flacăra chibritului îi vedem fața buhăită, are ochii pungiți, mâna îi tremură vizibil. - Nu știu, zău, ce-ar zice alde Kis, Szántó și surorile Béldy, dacă ar ști că te ții întruna de denunțuri. - Dar, tovarășe Székely, eu în interesul comunității... - Acum eu vorbesc. Bagă la
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
l-a adus de la ospiciul din Bicętre, o simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
actor pe o scenă goală, în fața unei săli care se golește”, a mai spus CTP marți seară la România TV. „Chiar dacă Dan Diaconescu nu a intrat în Parlament, poate fi mulțumit. Parlamentul arată ca o noapte la OTV. Acest Parlament buhăit, monstruos, este un parlament OTV. Parlamentarii și-au făcut niște locuri de stat în Parlament”, a completat jurnalistul. Cristian Tudor Popescu a spus despre democrat liberalii care au intrat în Parlament că singura lor șansă de a face opoziție este
CTP: „Băsescu alimentează ura împotriva lui prin amânarea numirii premierului” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40451_a_41776]
-
auzite, culoarul se umplu de călători care-și trăgeau valizele din compartimentele de dormit, se urcară și câțiva hamali, își ofereau serviciile, bărbați în haine uzate, cu șepci pe cap și, din cauza nehotărârii bunicului, un bărbat gras cu un obraz buhăit și asudat a îndrăznit: a apucat cu mâini mușchiuloase cufărul împletit și cele două valize șnuruite, pe care bunicul le așezase în ordine ca să fie luate, le-a cărat pe culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]