234 matches
-
o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol. Într-o piruetă neexecutată corect Îmi pierd echilibrul și mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un timp, Întredeschid pleoapele agale, buimăcit. Probabil am leșinat, caci resimt o durere Între coaste și-mi pare că am obrazul lovit. Mă ridic Încet, râzând pe sub greață. Mă simt foarte bine. Mă simt victorios. Aș vrea să dureze cât mai mult sentimentul nou, de maximă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la toate ambițiile tinereții, căutam mereu să-mi umplu timpul cu ceva, iar timpul rămînea mereu gol - Îmi contemplam cu voluptate propriul declin. Firește că la urmă sufereau, cînd, după cîteva săptămîni, le anunțam că trebuie să ne despărțim. Păreau buimăcite, nu Înțelegeau de ce trebuie, de vreme ce ne simțeam atît de bine și eram atît de fericiți Împreună; de vreme ce ele Își găsiseră În sfîrșit Sensul. Pentru a le consola cît de cît, Încercam să adaug motivelor mele un anumit coeficient de mister
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o dată? [TEALE] De ce ești atît de sigur că e bărbat? [ANDERSON] Haide măi Bill. De obicei așa e. [TEALE] Cred că doamna noastră cea misterioasă are de-a face cu asta mai mult decît ne imaginăm noi. ANDERSON pare vizibil buimăcit. [ANDERSON] Ce te face să spui asta? [TEALE] În esență două lucruri. Unu, a dispărut de pe fața pămîntului și asta Înseamnă că cineva o acoperă, probabil cineva care știe multe despre ancheta asta și doi Ce morții măsii... Ce morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
piesă și, pentru ca drama să se încheie, trebuie să mai avem un schimb de replici. Aceasta poate părea o modalitate cam rece de a te saluta dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi, fie și numai pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă macină incertitudinea; și totuși cu speranța că, atunci când vom fi singuri și ne vom privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră. Ce liniște! Și, în atmosfera de spital, cît mi-am dorit-o!" Am dorit liniștea căminului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dintre elevii mei de demult ajuns inginer sau profesor. Până joi seară, pe la 10 și ceva, când „traseist” a fost rostit la televizor de proaspătul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe cineva care să se culce cu el din tandrețe, dorință sau abnegație. Începea așadar să se comporte ca oricare alt bărbat, care pe deasupra mai era și Înspăimîntător de urît și ridicol de pretențios. Se Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în minte, cu glas, tare, să aștern pe hîrtie aceste cuvinte, care nu pot fi legate nicicum de armata română. Eu, Mihai Mihail, nu-mi pot îngădui așa ceva, șeful Serviciului nu poate să gîndească acest lucru!" Leonard Bîlbîie era complet buimăcit. Nu știa ce să creadă, ce să mai creadă. Mihail îl chemase în biroul lui ca să-l sperie, să-l zdrobească, poate chiar să-l dea afară numai pentru că și-a făcut datoria? Doar el îl trimisese la Basarab Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel mai potrivit să punem lucrurile la punct. Bărbatul se așeză pe scaun, vădit plictisit. Nu vă mai bateți capul. Mergeți și vă vedeți de treabă. Doamna Noia ne părăsește. Și-a dat demisia. Nuța Cordel se uită la el buimăcită. Nu înțeleg. Directorul își pierdu răbdarea. Ce nu pricepi? Vrea să plece. Cordel clipi des, aiurită. Nu putea accepta că îndelungata așteptare, plină de planuri și măsuri severe, fusese în zadar. Domnule director, așa ceva nici nu intră în discuție. Femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum ar arăta amorul acum, la vârsta asta, ce-ar însemna să-i simtă palma cum i se plimbă pe coapsă... să fie undeva și să se audă foșnetul pielii înfiorate, atât, atât, să fie foarte multă liniște. Strânse pleoapele buimăcită. Cochetați cu ideea de vârstă, doamnă, îi spuse Dimitrie. Și nu-i cazul, deocamdată nu-i cazul. Bineînțeles că nu era cazul, asta știa și ea foarte bine, bietul naiv, cum căzuse în plasă! Zâmbi măgulită: uite că uneori sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
La ora fixată se prezintă cu reale emoții și intră în camera 8. Așteptați puțin, sună o voce rece ca un vînt siberian. Sînteți domnul Ariceanu, se bucură naiv profesorul. V-am rugat să așteptați, repetă fostul student. Mihoc, puțin buimăcit, iese afară, așteaptă 15 minute și intră din nou. V-am rugat să așteptați, tună cerberul. Am cursuri și ... dacă se poate... Asta este problema dumneavoastră. Am zis să așteptați. Mihoc iese din nou și simte că sufletul său este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului. În acea zi "organele" fuseseră la înălțime, reușind să opereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a întâmplat, mă întrebi? Sincer, sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
surâs sinistru dinții foarte albi. — Lasă prostiile, spuse În sfârșit. Alatriste făcu un pas către el și italianul Îi privi spada din mână. De jos, incapabili să Înțeleagă ce se Întâmpla, ochii tânărului rănit se mutau de la unul la altul, buimăciți. — E ceva În neregulă, preciză căpitanul. Foarte În neregulă. Așa c-o să-i omorâm altădată. Celălalt continua să-l privească țintă. Zâmbetul i se intensifică plin de neîncredere și deodată dispăru de tot. Clătină din cap. — Domnia ta ești nebun, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bruneți. Furioasă, nu mai știu pe ce motiv, mulțimea albă îi îmbrâncise afară pe negrotei din tramvai. Mă nimerisem în busculadă, printre vociferări. Fusesem împins afară pe refugiu împreună cu ceilalți de altă culoare, expulzați cu forța. Rămăsesem acolo, între țiganii buimăciți, privind în urmă tramvaiul care se ducea încă mai răsunând de glasurile albilor certăreți. Țiganii tăceau, încă aiuriți. Și, la un moment dat, aflîndu-mă încă printre ei, mă gândeam ce-o să zică ei în cele din urmă; ...ce vorbă, ce
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
-și unul altuia lacrimile mistice, după ce mai întâi îi podidise roua nerușinată a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care i-o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a găsit "buimăcit și dezorientat", între altele și pentru că avea să continue opera de editor a unuia care s-a "format la severa școală filologică germană". Contând pe marile daruri de editor ale lui Zarifopol, cel care acceptase continuarea ediției a crezut, inițial
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
hoit, a mii, sute de mii de căldări de sânge vărsate în razele soarelui ecuatorial, când cu misiunea ONU eșuată. Niciodată Omicron nu mi se păruse atât de vorbăreț și de confuz. Africa atacă logica. Și dacă ești, și-așa, buimăcit de ce ai văzut, sintaxa o ia razna,... numai interjecții și adjective... Și cică, dacă eu nu văzusem ce văzuse el, în Rwanda, măcar să fi auzit, - și scoase din unul din buzunarele lui de campanie un aparat, mic-mic, precis că japonez
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
tăceri trufașe ca platfussul și-un numărător de pupile/ ce-și amintește de soarele mezozoic în care plutea/ homunculii se respectă între ei ca hainele false ale statuilor/ care se fărîmițează laolaltă cu trupul/ iar fețele lor grase ca asfaltul buimăcite bituminate/ își răspund se ancorează reciproc se alungesc în pungi cruciforme/ e poate vremea să ari cîțiva nori și să-i bați în cuie să nu fugă/ cu toată recolta lor de brațe extensibile de picioare permutabile/ de ombilicuri fumigene
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN FRAGMENT Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CAP. 1 Târziu, în noapte, fusese trezită de un zgomot de neînțeles. Se ridică din pat buimăcită, întrebându-se ce se întâmplă. Încercă să se liniștească zicându-și că poate pisica a dărâmat vreun ghiveci de flori. Căscă și se întinse. Aruncă ochii spre ceasul de pe noptieră. Numai ora două? Mi s-a părut că am dormit
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384728_a_386057]
-
pe elenă U, jurnale roz, pe bleen cronicar, traducacao competentacao, si pe guta - șef. într-un cuvânt: LA MULȚI ANI! și să nu uiți să plantezi un copac! NICOLAE ȘI DOINITZA: Zis-a Șefa către mine: Mâine este Sfanțul Nedo ! Buimăcit, mă uit în desk, Ca să vaz, citind mai an, Ce urâre să pot face! Negăsind ce sfânt e Nedo, Fac și eu cum se cuvine, Și zic: Nedo, la mulți ani! Să-ți trăiască frantzuzoiaca, Să ai mulți copii în
Cântarea Nedormiei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19070_a_20395]