214 matches
-
să simtă plăcerea și bucuria mâncării și băuturii. Se culca odată cu găinile și se scula înainte de-a auzi bufnitura cerbului în ușă. Călărea un căluț huțul cu pielea mătăsoasă de căprioară spălat în fiecare zi mai la vale de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se sub apăsarea pulpelor ei, călărind pe deșelate, aplecată pe coama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe malul înalt, ca de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe malul înalt, ca de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la zero pentru tine, Bărzăune! Apoi se aplecă și-i șopti la ureche: Dar ți-o coc eu ție, motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să-l vitregească de-o bucurie atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
li se înfățișă ochilor o priveliște cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă omenească, se desprindea un șuvoi de apă care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
numai pe glume și pe șotii și care în timpul unui scurt popas a imitat pe fiecare în parte și la vorbe și la gesturi, încît se tăvăleau cu toții de rîs. Cînd ajunseră la Piatra Domniței însă, mai bine zis lîngă bulboana cu păstrăvi de la poalele ei, lucrurile luară o întorsătură nu prea dorită, din cauza lui Nuțu. Bărzăunul se apucase și-i povestise pe drum cum au mîncat păstrăvi fripți pe piatră, cu ocazia expediției trecute și atunci Nuțu se rugă atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și dădu din cap înspăimîntat. Se deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
inelul lui Solomon. A fost al unui prinț arab.“ Te încrunți. Iar s-a-ncurcat povestea. 42. dar și aici Casa din Intrarea Vâlculului nu era ca toate casele. Nu era vorba de camerele înalte, de scara răsucită ca o bulboană, în sfârșit, de aerul de palat în paragină, pe care Dumnezeu știe cum o fi reușit Lea, de una singură, să-l țină numai pentru ea și pentru noi în vremurile alea. Nu. Erau firidele și ușile care duceau în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se deschide puțin înainte de asfințitul soarelui o fereastră de lumină, ca un hublou. Și pe măsură ce soarele se retrage lent și opac sub pământ, cadrul ferestrei se dilată și lumina dinlăuntrul ei se revarsă în afară, pe la colțuri mai ales, în bulboane cristaline. Apoi, o să dispară ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe în ascunzișul de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vreme doar la asfințit, și anume, când se dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se revărsa peste câmp și deopotrivă peste cer, și cobora ca un fluviu de lavă albă până la picioarele lui. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
profesorul și directorul - au ieșit cu un „bună ziua” zdrobit Între dinți... Până la cabinetul directorului nu au schimbat nici un cuvânt. Abia când s-a Închis ușa În spatele lor, au răsuflat odată, ca și cum ar fi reușit să iasă la suprafață dintr-o bulboană... ― Uite prin ce trebuie să trecem dacă nu am dat de pământ cu acel Neica Nimeni de când a apărut În clinică, ca un pui de sturz părăsit, dar... Dar ai cărui ochi fugeau În toate părțile și era prezent unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să se retragă odată cu întețirea ninsorilor, slăvitul rege a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poetului, sunt Dumnezeu, piatră, fulger, ochi, cenușă, lut, oglinzi, strigăt, șiragul sau succesiunea de litere generatoare de text. Ca de pildă cel al sfârșitului, al întoarcerii omului în pulbere și apă, terifiant tablou al stihiilor ce somatizează carnea caducă:"O bulboană mi-e gura prin care /îmi curge mâlul creierului până rămâne/o albie goală/ pe fundul ei ochii ca niște pești scoși /din apă se îneacă privindu-Te". Cărțile poeților, în râvna lor de comuniune cu trupul și memoria lui
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
Ceea ce nu-l pune, nici o clipă, la zid. Au, toți, sau aproape toți cei care răspund la un invizibil chestionar sentimental, netezimea pietrelor lucrate de ape. Melancolia fără frustrări, și amintirea fără ranchiună, o împăcare ce, de n-ar închide bulboane de tristețe, ar semăna îndeaproape cu bucuria. De a fi cel care ești, și de-a fi trecut printr-un loc care leagă, și limpezește. O sută zece sînt cei care, cu voie sau fără voie (fiindcă fragmente din, bunăoară
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
vane-nchpuiri ziua surâzătoare de azi. Voioșia ta e deja gajul a ce va să fie Și dintr-o clătinare de umeri Pui la pământ cetăți ale neștiuteie zile de mâine. Te scoli de jos și-naintezi pe puntea Scurtă, deasupra bulboanei în clocot: Profilul ți se gravează Pe un fundal de perlă. Șovăi la capătul scândurii ce dârdâie, Apoi râzi, și ca smulsă de-un vânt Te-azvârli în brațele Divinei prietene ce te prinde. Ne uităm după tine, noi din
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
să renunț. N-aș putea să vă mulțumesc îndeajuns pentru faptul că vă oferiți să-mi publicați volumul de versuri. Am pierdut de mult legătura directă cu evenimentele literare, însă nădăjduiesc că tot se mai citește și acum, cu toată bulboana vremurilor. Așa că gândul de a-mi tipări volumul n-ar fi de lepădat, mai cu seamă că va figura pe copertă emblema Editurii „Tradiția”. Trebuie să vă spun că o parte dintre poeziile mele alese pentru publicare sunt, în manuscris
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind polifonie ridicată încet prin turle și ziduri răsturnate crește în urciorul cîntecului de bucurie cînd tu apari armate sîngeroase vin din parfumul tău de femeie și zgomotul tocurilor tale de
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
scrâșnită-n masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
salcie mă pătrunde Și adieri de vânt pe unde. Mă strânge gheața, mă sufocă, Din ger căldura mă dezghiocă. În vaduri grele apa-mi scapă, Viețuitoarele adapă. Ud câmpuri, lanuri și grădini, Dar și ciulinii plini de spini, Iar în bulboanele curate Înoată pești pe săturate, Sau puști din sate când se scaldă, Ca broaștele în apă caldă. Noaptea comete oglindesc, Tușe-n spectacolul ceresc. Dar cea mai mare fericire Și poate marea împlinire, O simt când luna stă să cadă
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]