93 matches
-
toate comentariile, foarte numeroase, unele extrem de favorabile, se referă doar la spectacolele cu piesele sale, și nu la textele tipărite. Autorul are contribuția sa la procesul de modernizare a dramaturgiei autohtone prin adaptarea modelului comediei de salon și al teatrului bulevardier francez și prin abordarea unor realități imediate ale timpului. La această activitate se adaugă și numeroasele traduceri, localizări și adaptări după piese ori scrieri literare celebre sau doar la modă, aproape toate servind, în epocă, la puneri în scenă: Lysistrata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
punct, inteligența scriitorului se întâlnește cu fidelitatea membrului de partid, textul ce rezultă fiind unul paradigmatic pentru maniera în care oficialitatea înțelege să recicleze specia comediei în comunism. Spiritul democrației populare reclamă detașarea de modelul perimat și reacționar al comediei bulevardiere. Nimic din jocul de artificii gratuit al companiilor de teatru particulare nu mai poate fi recuperat în lumea nouă. Artificialitatea este adversarul realismului angajat pe care PMR îl impune, ca formulă estetică. După cum nu mai puțin toxică, la nivelul moștenirii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în absurd. Orice ideologie este o mască ce ascunde și justifică crima. Marxismul nu poate rezolva răul dimpotrivă, l-a agravat.... Oamenii de știință americani au depășit ateismul. Există o conștiință care ne dirijează... Teatrul politic este egal cu teatrul bulevardier. El reflectă, mai palid, o ideologie anume, fiind, în consecință, tautologic... Niciodată nu voi fi capabil să fac altceva decât literatură..." Cozeria fiind citită de pe un text dactilografiat, va fi fost (ori va fi) undeva, cândva, publicată. Mărturisesc: aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de natură a reliefa judicios sensurile textelor. Observațiile privind Patima roșie, bunăoară, punctează faptul că, sub aparența de „anecdotă dramatizată”, piesa „îndemna la lungi meditații” într-o vreme când se montau aproape numai spectacole de divertisment, că autorul opunea teatrului bulevardier un teatru de idei, urcând pe scenă „o lume bolnavă, dezaxată, conștientă de această dezaxare, dornică să se smulgă din propria ei piele, să-și caute o altă condiție umană, dar stăruind totuși - otrăvită - să-și afle rezolvarea în cadrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
care și-a desfășurat activitatea era stimulativ, iar piesele sale cele mai bune au fost alăturate unora similare aparținând lui Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, V. I. Popa, Mihail Sebastian, Camil Petrescu. Teatrul i-a fost clasificat în două mari perioade: bulevardier până în 1948, alcătuit din evocări și reconstituiri istorice după înstăpânirea realismului socialist. Tehnician al scriiturii dramatice, Ș. a vădit preocuparea de a ilustra un teatru „de idei” novator, nu și revoluționar. Din opera lui, neîndoielnic inegală, câteva piese se rețin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
piesa rămâne o satiră forțată, impecabil construită, net superioară, de pildă, textului lui Tudor Șoimaru din Afaceriștii, care ilustra în epocă aproximativ aceeași tematică. Patriotica română a fost însă un fel de ultimă „sechelă” a iscusinței dobândite în maniera interbelică bulevardieră, fiindcă în 1948 dramaturgul își marcase schimbarea cu Rapsodia țiganilor, o reconstituire în registrul unui neoromantism de factură naiv-pitorească a atmosferei unei curți boierești din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, precum și a cvasilegendarei întâlniri dintre Franz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
drum pentru o publicistică turistică. Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă, pe coordonatele realismului socialist. Limitele talentului dramaturgic sunt vădite și, deși recurge la un instrumentar adecvat, bine cunoscut și bine rodat de la Victor Eftimiu, Tudor Mușatescu, A. de Herz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
școlii în secolul XXI. 13.2. Eșecul științei pozitive a curriculumuluitc "13.2. Eșecul științei pozitive a curriculumului" Tocmai când se pregătea să intre triumfător în „cetatea științelor pozitive”, curriculumul modern s-a împiedicat și a căzut, ca în comediile bulevardiere ale lui Goldoni. Lucrarea lui George Beauchamp Curriculum Theory (1961) părea o adevărată „odă a curriculumului științific”. Beauchamp celebra asimilarea spectaculoasă a diferitelor rezultate ale cercetărilor psihologice, sociologice și antropologice în curricula formale (written curricula) și aprecia că, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
până în ’89 să ai caracter însemna să reciți poezele cu nea Nicu, să nu scrii lucruri care ți-ar face mâna să putrezeasă, azi o dovadă de caracter ar fi să nu lucrezi la agenții de publicitate sau în ziare bulevardiere. Să nu colaborezi cu barbarii ăștia. Vorbeam cu o tipă de la arhitectură, care face un doctorat pe tema caselor noilor îmbogățiți. Casele din Pipera, Provița, Cornu. Case din astea de un bun-gust strigător la cer. Și proiecte le mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Într-un centru artistic viu al tineretului anilor ’60. Era pentru mine prima ocazie de a ieși În străinătate și, În plus, cu un spectacol de-al meu. Șeful... era o piesă jucată cu succes de Beligan, În stil tipic bulevardier, și evident că am vrut să explodăm convenția comico-lirică a realismului convențional. Am Înlocuit-o cu o caligrafie formală, abstractă, pe care o botezasem prozodejda, cuvânt ale cărui sonorități rusofile speram să-i convingă pe cenzorii uteciști că totul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
domenii; apoi autorii ruși descoperiți de vicontele de Vogüé, Tolstoi, Dostoievski și Gorki, cu operele lor construite pe mari probleme morale; și, În sfârșit, era să uit, Pour lire au bain și Pour lire au couvent, broșurile picante ale libertinului bulevardier Catulle Mendșs, cum și La Bible amusante a călu gărului iconoclast Léo Taxil. Atâția scriitori și alții Încă la care mă gândesc și azi cu plăcere, iar pe unii Îi iubesc, nu fiindcă toți ar avea azi aceeași strălucire sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
roșu și când pe verde, ca să le piardă la urmă pe toate. Uimit din prima zi de acest menaj În trei, de o compoziție atât de bizară că nici c-ar fi putut-o scorni fantezia vreunui autor de farse bulevardiere, lucrurile mi se lămuriră, vorba vine, cu rând și după pofta curiozității mele de către Însuși fostul procu ror, cumnat cu eroul cel tânăr și locuind cu un etaj mai jos. — Nu Înțeleg! i-am răspuns. — Cum nu Înțelegi? — Dar dumneata
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după 16 ani, faptul divers sau pozele unor manechine cvasi-goale, amante sau nu ale unor fotbaliști miliardari, se lăfăie pe prima pagină a unor ziare care se vor „a patra putere În stat”, cum o fac În Apus doar foile bulevardiere...Ă Libertatea! Stăpână a capitalei, a marilor orașe ale provinciei, stăpână, În sfârșit, a României și, după cum o spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie a deformării. Ce conferă unitate textului ? Din punctul meu de vedere, există două teme esențiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mă întristeze. Un om care a început extraordinar și pe carel apreciam, dar care a eșuat lamentabil, înainte de vreme. Pe de altă parte, posturile noastre TV au tratat regretabila scenă filmată de jurnaliștii de la Libertatea în stilul lor caracteristic - adică bulevardier -, în care ne arătăm scandalizați, dar ne frecăm palmele de plăcere că ni sa oferit pe tavă o asemenea deli catesă. Televiziunile care au dat în buclă filmulețul cu pricina șiau ridicat ele însele poalele în cap. Ele îl arătau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ceva deosebit, o lovitură cu leuca, un dat pe seamă sau, și mai bine, cei care programaseră din umbră toată tărășenia, au lăsat-o baltă, ca să se concentreze asupra campaniei electorale. Dacă-i așa, ca într-un teatru de păpuși, bulevardier, să mergem pe sfori și să aflăm, nu atât cine le trage, ci de unde sunt legate, de care parte a șefului sindical și, n-o să vă vină să credeți, sforile sunt legate numai de limbă, ceea ce a făcut ca cei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
apărării și pe cel de externe, fără acordul Parlamentului, se dă în stambă, aplicând politica băgatului în seamă, însă eu m-am simțit atât de mic, de neajutorat, de lipsit de importanță, încât întâi mi-am amintit de un cântec bulevardier care se cânta prin Micul Paris: „Furiosul comandant / Sabia-și ascute ...”, și obrazul mă oprește a spune mai departe, decât că avem alte priorități și alte necazuri. Nu-mi place deloc că președintele Țării mele joacă rolul iepurașului care agita
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de ani mai înainte. Prefigurare a Doamnei Clara din Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila, eroina continuă șirul unor personaje tradiționale ale teatrului românesc, precum Vidra din Răzvan și Vidra de B. P. Hasdeu sau Carmina din Despot-Vodă de V. Alecsandri. Bulevardieră este Crimă sau virtute (1901). Ultima piesă, Mustrare de cuget (1913), e o reușită idilă în mediu rustic, B.-D. realizând aici un tablou de un pitoresc robust, susținut de un dialog vivace, cu replici iuți. SCRIERI: Radu cel Frumos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
nordică, o parafrază fadă după Ibsen, subintitulată O nouă Hedda Gabler, a fost scrisă în 1917, dar publicată abia în 1929, sub pseudonimul Modestinus. Condiția artistului, lupta pentru o carieră universitară se împletesc cu motivul triunghiului pasional, preluat din teatrul bulevardier. Scenele tari, tipologia sumară, protagoniștii inadecvat conturați obnubilează teza piesei - emanciparea femeii. Fragmentul publicat din Ispita tratează, cu mijloacele melodramei, un malentendu. SCRIERI: Dochia, București, 1916; ed. București, 1927; ed. București, 1929; Meșterul Manole, București, 1916; Dragoste nordică, București, 1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
și/sau căsătorii. Câteva dintre versiunile lui după piese de autori celebri sau la modă au fost folosite în reprezentațiile Teatrului Național din Iași sau ale celor de diletanți, dar cele mai multe au fost doar tipărite. Pe lângă numeroasele traduceri din comediografii bulevardieri francezi (O. Feuillet, E. Scribe, A. D’Ennery, Melesville, E. Labiche, H. Murger ș.a.), a tălmăcit și din marele repertoriu - Shakespeare, Molière, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas-fiul. Mai utile și mai bine primite au fost lucrările referitoare la istoria vechii capitale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
patriarhală a unei așezări unde dramele erau aplatizate de presiunea protestantismului evanghelic. Constituirea acestui grup - descrisă pe larg în primul capitol al cărții - nu e cu adevărat convingătoare. Ea amintește prea mult de soluțiile tip deus ex machina din teatrul bulevardier. Elementul deconcertant nu e întâlnirea personajelor în tren, ci instantaneea lor decizie de a deveni păzitorii și martorii suferinței soldatului rănit, închis în tăcerea propriei tragedii. Prea mult creștinism pentru doar câteva pagini de carte! E evident, însă, că Faulkner
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
care constituie punctul forte al romanului, în geografia amoroasă a naratorului se mai află Ondina, iubirea calmă, egală, sigură, Adriana, o femeie cu sensibilități materne, plus alte posibile aventuri, toate compunând un catalog variat al feminității, într-o încrengătură erotică „bulevardieră”, chiar dacă prea puțin amuzantă (spre „final”, apar și mici lovituri de teatru, și căderi în senzațional, iar continuarea avea în vedere și o intrigă detectivistică). Deși pare că suferă de amoralism, naratorul se trezește vizitat și de sentimente de vinovăție
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
ghearele ciorilor din burtă erau acum de vată." În feluri multe, foamea revine în momente de cotitură a poveștii. Foamea de niște haine omenești, plătite cu muncă de hamal, la primele ore ale dimineții, cînd cărăușii locului dorm. Cu romanțuri bulevardiere, bune de încîntat damele singure din Basarab. Ce folos, apoi, de haine, în redacția Universului? Da, aici vin maeștrii scrisului, eu ce caut? Ce sînt? Nici măcar pantalonii nu seamănă cu ai lor." Cîinii maeștrilor sînt niște închipuiți, pe care-i
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Jurnaliștilor de aici li s-a dat un ,Ghid de scriitură" din partea reprezentantului proprietarilor. Mai aflăm din comunicat că România liberă ar trebui să își schimbe structura actuală, pentru a se transforma dintr-un ziar de atitudine, într-o ,publicație bulevardieră". Scrisorile care vin pe adresa redactorilor, se mai spune în comunicat, ajung mai întîi pe masa reprezentantului trustului WAZ, un anume d. Klaus Overbeck, ceea ce, consideră membrii redacției, constituie ,practici specifice mai degrabă ofițerilor STASI, nicidecum unui reprezentant al presei
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
ca să zicem așa, nu s-a băgat. Nu s-a simțit niciodată nevoia unui asemenea senzațional mai picant? Z.K.: În presă, se cunoaște foarte clar, există mai multe stiluri de publicații. Noi nu am mers niciodată pe un ziar bulevardier care există aproape în toate țările și în care ineditul mers până la scandal reprezintă o metodă care se încearcă să se câștige cititorul. Eu consider că, dacă un ziar nu se mai poate vinde decât atunci când pe pagina 1 e
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]