191 matches
-
Grecia cu banii jos. În următoarea dimineață, când, după multe zile de absență de pe cer, soarele Își face loc printre nori, locuitorii Los Angelesului văd apărând Încet din zarea Înnegurată o calotă imensă. „E Tit!“ exclamă cineva și toată lumea dă buluc pe plajă să privească Întoarcerea insulei rătăcitoare. Fostul guvernator al Californiei vine de urgență pentru a se fotografia alături de masiva arătare, cu care acum seamănă bucățică ruptă. Tit nu mai păstrează nici forma blândă, nici proporțiile armonioase ale unui sân
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spuse el, deși Myatt știa că minte. Era aprilie și era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe, un cleric bătrân plângându-se că pierduse Wide World Magazine - „Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate, transpirând, fericit de-atâtea greutăți, Însoțitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apoi sirena. A venit și apoi, peste foarte puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare, ca să se stingă Încet undeva În oraș, În zona de vest a pieței. La ora nouă, cînd a deschis Shine, au intrat cu toții buluc, dînd din capete În toate direcțiile și Încuviințînd În jurul biroului acestuia ca merele cînd le speli sub jet puternic. Au vorbit despre accident o vreme - vorbeau unii peste alții, și singurul lucru care a reieșit cu claritate din talmeș-balmeșul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să plece, trăim cu plecarea ei, bogată, lăsată, păstrată, nealterată, descântată, nediluată, neuitată, de nestemată, alunecată, îmbibată, îmbălsămată, neterminată. Silozurile pârâie de porumb. Dunărea geme de pești aruncându-se peste maluri împreună cu noaptea, de-a valma. Greierii cântă, ziua dă buluc cu parfumurile care s-au dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În versuri, deosebindu-se doar prin metru și rimă. Autorii consacrați, cum am văzut În cazul lui Lope, erau iubiți și respectați de toată lumea, iar popularitatea actorilor și actrițelor era imensă. Fiecare primă reprezentație, sau reluarea unei opere faimoase aduna buluc și poporul, și Curtea, ținându-i cu sufletul la gură ori cu gura căscată cele trei ore cât dura spectacolul care, pe atunci, avea loc ziua, pe lumină, mai precis după-masa, În localuri În aer liber numite corrales. Existau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unul cu o teribilă lovitură care Îi străpunse banduliera de piele a sabiei și umărul. Apoi adversarii Își reveniră din surpriză, se repeziră din nou, și aerul se umplu de șuierul și scânteile scoase de lame. Până și actorii ieșiseră buluc pe scenă să privească Înfruntarea. Ce s-a Întâmplat atunci aparține deja Istoriei. Martorii povestesc că la catul de sus unde se aflau, incognito firește, regele, principele de Wales, Buckingham și suita lor de gentilomi, toți priveau Înfruntarea plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o dată cu el. întors fără ispravă de la o vînătoare de urși, un anume Iorgu Păun vede din mersul mașinii un țigan cu un urs în lanț. îl cumpără, îl împușcă și îl așază în spatele automobilului. Ajuns în oraș, lumea se strînge buluc la vederea matahalei, iar boierul dă lămuriri curioșilor, pînă în clipa cînd un țigan aflat în trecere recunoaște în animalul împușcat pe "Martin a lui Trifu din Gogoșari": "uite urechea dreaptă e crestată în trei... ș...ț Uite și nara
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
NIKOLAEV (1895 1968) * * * Pentru rușii noștri - rosini sau rosieni - printre gropi de gunoi și propriile lor rămășițe lumea s-a dovedit a fi ne-ncăpătoare, și-n nimic și în nimicuri dânșii s-au grăbit a se-nghesui dintr-o dată, buluc, gloată. Pe panta tranșeelor deja goale trandafirii sterpi se clatină precum capul pe umeri, în șoaptă îngânând privighetorile, căscatul gropii în cântec transformându-l: voi, voi ați murit, și noi am vrea să vă urmăm, o, Doamne, cine fi-va
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
îmbrățișată cu entuziasm, dar nu tot astfel se întâmplă cu moartea. Ea rămâne în continuare nepopulară, reforma întârzie. Discursul despre cea mai importantă trăsătură a omului are încă straturi groase de tabu. În era carrefour-ului, linearitatea destinului pare abolită. În bulucul de libertăți zgomotoase și de obiecte colorate care îmbie din toate părțile, moartea nu poate fi decât urmarea vreunui complot dușmănos. Omul e surprins de moarte, fiindcă știința morții (sintagmă din laboratorul eminescian pe care am împrumutat-o ca titlu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
de șapte octombrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Serghei Radonejski, Zinaida își târî la biserică trupul flasc, curgându-i în valuri, și se opri pe pământul nimănui, acolo unde se sfârșeau chioșcurile, până să înceapă balustrada de la biserică, lângă care stăteau buluc cerșetorii ca oile la păscut. Trecuse deja o lună de când își îngropase mama, cheltuise banii de înmormântare strânși de ea și fusese nevoie să mai pună încă optsprezece ruble pentru parastas din pensia ei de invalid. Zinaida nu știa să
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
sufletului Ecaterinei. - Vă mulțumesc mult, o să mă rog, zise Zinaida și se închină. Nu știa cum trebuie să răspundă, dar se vede treaba că lucrul ăsta nu era important pentru femeia cu ochelari. Oamenii veneau, tot veneau, nu se îngrămădeau buluc, ci câte unul, câte doi, și adună Zinaida un pumn plin, mai mult mărunțiș, e-adevărat. Simți că i se strâmbă picioarele și i se făcu o foame de lup. Hotărî să plece acasă, nu înainte de a intra în biserică
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
de jurnaliști, cu experiență sau mai noi, de la o serie de publicații cunoscute din mediul online - ExpresMagazin.ro (Oana Stănciulescu, Răzvan Zamfir), DCnews.ro (Bogdan Chirieac, Val Vâlcu, Răzvan Dumitrescu, Crișan Andreescu), SursaZilei.ro (Andi Topala), Cotidianul.ro (Magdalena Popa Buluc), LumeaJustitie.ro (Răzvan Savaliuc) - dar și texte semnate de nume cunoscute precum Sorin Roșca Stănescu, Petre Mihai Băcanu, Ilie Șerbănescu, Mircea Coșea, Dana Grecu, Marius Ghilezan, Adina Anghelescu, Nicolae Noica, Sorin Cucerai, Filip Iorga, Andreea Munteanu, Cătălin Vărzaru și alții
Mai multe ziare online din România vor apărea pe print by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37527_a_38852]
-
galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe năsărâmbe; Cad în pragu-mi pastoral Și pe gardurile strâmbe. Cad buluc, sau mai înceți, Stăruind să îmi arate Doară ei că îs poeți: , , D' ăia clasici, măi fârtate!'' Cad în jos; au și humor, Că admit să mă amastic Oblu în fiesta lor, Cu limbaju-mi pleonastic. ........................................................ Iarnă-i! Și mă-ntreb
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
an sa ajungă acolo Pe plaja cu dune și lemn plutitor A fost parte din șTIRI pe Coasta Pacificului O macara fusese adusă s-o mute de-acolo. A doua zi - familii cu copii, Oameni cu câini, oameni singuri Sosiseră buluc să se zgâie La platforma japoneză intactă Ce plutise din Japonia după tsunami Macaraua înțepa nisipul și scoicile Mergeam de-a lungul cărării Mărginite cu ierbi aromate în ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarța imună la insecte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mama în suflet căci mama rămăsese la Montreal. La lumina abajurului îmi scoteam rând pe rând, din cufărul fără fund, cărțile, câteva rochii matlasate, câteva rochii de puplin, câteva rochii de voal și pantofii cu care dansam step. Venise lume buluc să ne vadă. Veniseră și prietenele mele de joacă, surorile mele. Puștoaicele cântau “Când rândunele trec în zbor și lumea toată e a noastră/ Cele mai frumoase flori cresc aici, în țara noastră...” - Tăceți din gură, nu mai grăiți treanca-fleanca
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
negru, roșu și alb), prin ochii unui regizor atent la detalii și insistent peste poate în privința incompatibilităț ilor. „Pretutindeni unde e o casă, unde-s mame și tați și bunici, și copii și animale domestice cu toți și cu toate buluc, acolo totdeauna-i și frică. Eu simt uneori frica. Simt frica de frică. Asta nu-i frica însăși”, spune naratoarea. E o formulă în care fobiile și moartea familiei generice se înșurubează în teamă. Și ea nu poate fi explicată
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
vreodată. „Cucoarăle cu buciunele buciuma, Lebedele cîntul cel de pre urmă a morții cìnta, Păunii, de răutatea ce videa, în gura mare și cu jele să văieta. Șoimii ca hatmanii, Uleii ca sărdarii, Coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
sa il descărcam. N-am avut încotro, pt că trebuia să ne luăm banii, așa că ne-am urcat și noi în papuc, pe platforma, doi pe dreapta, doi pe stânga și mortul întins între noi. Normal că vecinii erau adunați buluc, iar până să plece mașină se adunaseră în jurul ei și se rugau de noi să dăm puțin cearșaful la o parte să vadă și ei cum arata mortul. Noi ne distrăm copios iar la un moment dat un prieten i-
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
voi conduce eu! Generalul Prăpădenie va fi ajutorul meu, strategul nostru. El va organiza marșul și tactica de atac. Vă supuneți ordinelor lui și atacați organizat! Ați înțeles? - `Țeles, Majestate! strigară dihăniile, deși cu toții cunoșteau strategia lui Prăpădenie (“La atac, buluc! Prăpădiți totul! Distrugeți, prăpădiți!”). Apoi Iarna continuă: - Cât voi fi în expediție, treburile împărăției vor fi conduse de Baba Cloanța Cotoroanța care va fi ajutată de cele nouă babe și javra sa împuțită:. - Ha, ha, ha! râseră matahalele. - Administrarea teritoriului
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
să venim, Repede să le-mblânzim? Poate, doar cu arme-ascunse Ce vor merge ca și unse, Iar surpriza asta mare O să aibă căutare! Se va duce vestea-n sat: - Bătrânii nu s-au lăsat, Fetele ni le-au furat, Dau buluc la măritat! - Alelei, veniți, flăcăi, Nu mai stați drept popândăi! Ci veniți cu mic, cu mare, Luați-vă conturi bancare, Bărci la vile și merțane, De puteți, aeroplane , Să intrați la concurență, Nu mai stați în abstinență! Și-uite-așa, ăst Dragobete
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar dolofana arunca mereu cu beteală. Mai apăru și domnul Leo cu doamna Leona, cu nasurile pe sus. Iar în urma lor, țopa, țopa, ca
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
stacanelor și, din câte băgară de seamă călugării, își dezveli de două-trei ori dinții mari, gălbui, făcând exerciții să surâdă. N-avu însă vreme să-și fixeze zâmbetul, căci ușa fu dată cu putere de perete și pe ea intră buluc un nor de praf care se opri un moment în prag, apoi se repezi pe la mese destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorba doar de obraz, ci de lege! Necunoașterea legii nu e o scuză, nici măcar în fața instanței. Penibil, domnilor! Dar fiecare moare singur. Și nu mor caii când vor câinii. Dacă era Ziua limbii vreunei alte etnii conlocuitoare, ar fi dat buluc, și din Burkina Faso, cu sutele, cu miile. Nu învățăm niciodată nimic. Sau prea târziu. La mulți ani, Limbă sfântă, „limba vechilor cazanii”! „Limba română e patria mea” ! MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Ziua Limbii Române la Târgu Mureș , articol de Mariana
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA TÂRGU MUREŞ , ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364382_a_365711]
-
ÎN MOV, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu DOMNIȚA ÎN MOV “E marfă la promoție !” Mai toți cu emoție, grămădiți buluc la poartă, de vreo trei ore așteaptă . Vine ora ! Se deschide ... Fiecare ia ce prinde , dintre lucruri - o mulțime ! Pentru unii-s prea puține . Alții cu punga mai grea, nu găseau ce le plăcea , că ... vezi ! la euroii lor grei
DOMNIŢA ÎN MOV, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363933_a_365262]
-
de felul cum îi fusese primit volumul, el crezu că tot așa se va comporta lumea și de data aceasta, cu ocazia euforicelor zile ale festivalului, chiar dacă spectacolul de stradă îi făcea, atât pe localnici, cât și pe vizitatorii tăbărâți buluc din toate colțurile țării, să nu mai vadă nimic în fața ochilor, așa cum se întâmplă de regulă, în astfel de zile, grație ruperii radicale a omului de cotidian și a trăirii clipei la cote maxime. Într-adevăr, nu numai în preajma tarabelor
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]