157 matches
-
se odihnesc la umbra nucului bătrân, sau chiar sub nuc, autorul-narator, Herman Victorov, face dovada unei deosebite prospețimi a minții hrănită din nevoia de a privi și a medita asupra înțelesurilor mari și adânci ale ... VI. ELENA BUICĂ - DOCTORUL NICOLAE BULUMAC - ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERȚIA, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. M-am întrebat adesea, ce aș putea spune eu, cu bun temei, despre competența unor oameni ale căror fapte grăiesc de la sine? Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
LUPTA CU INERȚIA, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. M-am întrebat adesea, ce aș putea spune eu, cu bun temei, despre competența unor oameni ale căror fapte grăiesc de la sine? Pe medicul Nicolae Bulumac din comuna Cervenia-Teleorman, îl știu de mai mulți ani și am auzit adesea de renumele său, totuși nu îl cunosc îndeajuns, ca să fiu sigură că nu greșesc. Cu toate acestea, nu pot să tac în fața evidentelor și frumoaselor înfăptuiri ale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
nu îl cunosc îndeajuns, ca să fiu sigură că nu greșesc. Cu toate acestea, nu pot să tac în fața evidentelor și frumoaselor înfăptuiri ale mâinii și minții omenești. Cred că atunci, când Marele Creator a lucrat la realizarea făpturii lui Nicolae Bulumac, El a pus într-o mai mare măsură darul hărniciei, făcându-l asemenea țăranului care se scoală în zori, mătură repede mărunțișurile zilei și, ca un bun gospodar, se apucă de lucru. Medicul mi-a amintit de țăranii din vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
din vremea copilăriei mele petrecute în aceeași zonă, în Țigănești, o localitate ... Citește mai mult M-am întrebat adesea, ce aș putea spune eu, cu bun temei, despre competența unor oameni ale căror fapte grăiesc de la sine? Pe medicul Nicolae Bulumac din comuna Cervenia-Teleorman, îl știu de mai mulți ani și am auzit adesea de renumele său, totuși nu îl cunosc îndeajuns, ca să fiu sigură că nu greșesc. Cu toate acestea, nu pot să tac în fața evidentelor și frumoaselor înfăptuiri ale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
nu îl cunosc îndeajuns, ca să fiu sigură că nu greșesc. Cu toate acestea, nu pot să tac în fața evidentelor și frumoaselor înfăptuiri ale mâinii și minții omenești. Cred că atunci, când Marele Creator a lucrat la realizarea făpturii lui Nicolae Bulumac, El a pus într-o mai mare măsură darul hărniciei, făcându-l asemenea țăranului care se scoală în zori, mătură repede mărunțișurile zilei și, ca un bun gospodar, se apucă de lucru. Medicul mi-a amintit de țăranii din vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
poate înlocui niciodată dragostea, că „cine-i harnic și muncește, are tot ce vrea”. Și acum, scoală-te, că trebuie să aranjezi caii și căruța și să te duci în deal, unde te așteaptă taică-tău, să băgați în pământ bulumacii pentru gard. Nicu se dădu jos din pat, făcu câteva exerciții și cele 25 de flotări pentru a-și menține forma sportivă, mâncă apoi mâncarea sa preferată, „puricei” din mămăligă dată pe răzătoare, prăjită în untura din sloiul de carne
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
câteva exerciții și cele 25 de flotări pentru a-și menține forma sportivă, mâncă apoi mâncarea sa preferată, „puricei” din mămăligă dată pe răzătoare, prăjită în untura din sloiul de carne afumată, cu murături țărănești. Înhămă caii la căruță, încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în deal, îi spuse tatălui vestea
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
sa preferată, „puricei” din mămăligă dată pe răzătoare, prăjită în untura din sloiul de carne afumată, cu murături țărănești. Înhămă caii la căruță, încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în deal, îi spuse tatălui vestea și acesta, fără să comenteze, îi spuse, senin la față: - Mergem, tată, împețiți, dacă așa ți-
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
era deja sus, se ridicară din pat și ziulica întreagă se ocupară de treburile din gospodărie. Odată cu căderea amurgului, Marița lui Gogonete se furișă pe ulița satului și se opri la poarta dărăpănată a zgripțuroaicei. Bătu cu un băț în bulumacul gardului, semnalul știut numai de ele, apoi pătrunse tiptil în curte. La ușă se opri o clipă, ciocăni sacadat consemnul, apăsă pe mânerul de la clanță și deschise. Deodată un fior o cutremură din creștet până în vârful unghiilor de la picioare. În
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
cu un aparat bizar, născocit cîndva de indienii din Nantucket, botezat „drug“. Două scînduri pătrate și groase, de mărime egală, sînt prinse una de alta, așa fel încît fibrele lor să se îmbine perfect, într-un unghi drept; la mijlocul acestui bulumac e legat capătul unei parîme foarte lungi, de celălalt capăt al ei, prevăzut cu un nod, putînd fi prins la iuțeală un harpon. Drugul e folosit mai cu seamă împotriva balenelor „înnebunite“, căci în asemenea momente ești înconjurat de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el și mă trase după el spre mal. Pentru câteva clipe, am crezut că dorea să mă ucidă, dar el Îmi strigă În ureche: - Krog e prost! Enkim nu ucide. Începu să se Învârtă Încoace și Încolo până ce găsi un bulumac gros pe care se apucă să-l hâțâne cu putere, trăgându-l afară din mâl. L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prost! Enkim nu ucide. Începu să se Învârtă Încoace și Încolo până ce găsi un bulumac gros pe care se apucă să-l hâțâne cu putere, trăgându-l afară din mâl. L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putere, trăgându-l afară din mâl. L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare, ducând bulumacul departe de mal. Cu cât mă mișcam cât mai puțin, cu atât mai bine izbuteam să plutesc; iar dacă mă țineam de bulumac cu amândouă mâinile, puteam chiar să scot capul afară din apă. Dar, tot mi-era frică. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare, ducând bulumacul departe de mal. Cu cât mă mișcam cât mai puțin, cu atât mai bine izbuteam să plutesc; iar dacă mă țineam de bulumac cu amândouă mâinile, puteam chiar să scot capul afară din apă. Dar, tot mi-era frică. M-am uitat la Enkim cu luare aminte și m-am luat după el - curând, am Început să dau și eu din picioare. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dă și tu din picioare, mă Îndemnă el, că altfel ne ia apa. După o vreme, am Început să mă descurc, numai că apa asta era mai forțoasă decât orice vânt sau viscol, căci ne ducea ca pe fulgi, cu bulumac cu tot, mereu mai departe de maluri. Am dat din nou din picioare, deodată cu Enkim, dar apa curgea de acum din ce În ce mai iute. - Dă mai tare din picioarele alea, strigă Enkim și, din glasul lui, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deodată cu Enkim, dar apa curgea de acum din ce În ce mai iute. - Dă mai tare din picioarele alea, strigă Enkim și, din glasul lui, mi-am dat seama că Începea să se teamă. Și atunci, am văzut sorburile. Erau Încă departe, dar bulumacul luneca de-a dreptul spre ele. Undeva În apropierea lor, un morman de crengi și frunze Începu să se rotească, mai iute, și mai iute, după care se auzi un fel de sorbecăială, iar crengile se ridicară cu totul, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu mai apărură nicicând. - Odată cu mine! Dă din picioare odată cu mine! - strigă Enkim, mișcând picioarele precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul afară, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu coada ochiului, am zărit pe mal un cerb care, nemișcat, se uita după noi. Apa m-a smucit din nou, trăgându-mă la fund. Mi-am Înfipt degetele În bulumac și am simțit cum Începem să jucăm, de parcă ne-am fi prăvălit printre stânci. Când am scos capul afară, abia dacă am reușit să iau o gură de aer. Cerbul era Încă acolo. Era potolit și bea apă, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răcni Enkim și deîndată mă azvârlii la pământ. Stk! - o suliță din aceea micuță se Înfipse În fața noastră deși cei trei, văzusem cu ochii mei, nu făcuseră nici o mișcare. - Ne pândesc și alții, am strigat și m-am rostogolit precum bulumacul, Încercând să găsesc un ascunziș Îndărătul tufelor. Din spate se ridicară Însă chiote ascuțite, prelungi, și auzirăm tropot grăbit de pași. Știam ce Înseamnă asta și Enkim știa și el, căci ochii i se holbară, nările i se căscară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de deasupra satului. Semăna cu peștera iernii de acasă, numai că avea multă cetină moale pe jos, iar cetina era la rândul ei acoperită cu un fel de funingine. M-au forțat să stau jos și au adus apoi un bulumac greu. Mi-au legat de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-am rugat de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când, am auzit zvon de voci venind dinspre sat. Păzitorii mei deodată se Îndreptară și Își ațintiră privirile spre casele din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]