32 matches
-
se adresa spunându-i „Mary“. — Mary, nu vrei să vii afară la soare, e rece aici, înăuntru. Nu, mulțumesc. — Te simți mai bine? Convenția că ar fi fost bolnavă se ivise, în mod salutar, nu știu de pe unde. Discutau despre bungalov, sub aparența unei placide banalități. Dar poate că nici nu știau ce discută. Și aveți o grădină frumoasă? Când am locuit la numărul treizeci și patru nu se putea spune că aveam grădină. Era mai curând o curte. — Da, la treizeci și patru era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al iubirii. Iubirea exista, nu aveam nici o îndoială, dar cei doi erau uluitor de stingheriți și cu limbile legate când se aflau împreună. Dialogul era forțat, purtat cu stângăcie, mai ales de către Titus. Spre epuizarea mea, epuizară subiectul despre farmecele bungalovlui. După care, cea mai reușită dintre conversațiile lor a constat în simple amintiri puerile, legate de amănunte neînsemnate ale caselor și grădinilor din copilăria lui Titus. — Îți amintești de gaura din gard prin care mă uitam eu când locuiam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de soți, Ben va proceda cum va crede el de cuviință. James nu mi-a repetat cererea de a-i da voie să discute cu Hartley. Oricum, ar fi fost prea târziu. Gilbert a introdus scrisoarea în cutia poștală a bungalovului Nibletts pe la ora zece din acea seară. Am mai petrecut puțin timp cu Hartley. A fost foarte ciudat. I-am spus că a doua zi urma să plece acasă. A dat din cap, și a clipit a înțelegere. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întreg parcursul episodului, nu se clintise și părea nici să nu fi observat ce se întâmplase. Pe urmă mi-am amintit de ce-mi spusese Gilbert în legătură cu un glas de femeie pe care-l auzise cu o seară înainte în bungalov. Oare Rosina își pusese într-adevăr în aplicare planul ei obscen de a-l „consola“ pe Ben, și asta să fi fost cauza pentru care Ben nu voise s-o primească pe Hartley cu o seară înainte? Altminteri, cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putut Rosina să știe că venim? Gândul ăsta mă umplea de o mânie confuză și neputincioasă. Străbătusem satul, trecusem de biserica în care stătusem timid de vorbă cu Hartley cu atâta vreme în urmă, și am cotit pe deal, spre bungalov. Peregrine, conducând ca un nebun, cu obrajii aprinși, părea atât de absorbit în propriile lui gânduri, încât nu luă parte activă la desfășurarea evenimentelor, ba părea chiar nici să nu știe ce se întâmplă. Când mi-am imaginat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar fi dorit să mă sărute. Le-am făcut semn cu mâna până când au ajuns la nu știu care capăt. Pe urmă am început să merg de-a lungul străzii, în direcția bisericii, și am luat-o pe drumul ce ducea la bungalovuri. Aproape că ajunsesem la colț când cineva, venind din spate, m-a atins pe umăr; m-am întors, șocat. Era o femeie care, la prima vedere, mi s-a părut străină. După aceea am recunoscut-o pe cucoana de la prăvălie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
flori și la garduri. Am observat cât de diferite erau casele, unele față de altele. Una avea un vitraliu oval pe ușa de la intrare, alta o verandă îmbrăcată în mușcate, alta o lucarnă la pod. Am ajuns la poarta albastră a bungalovului Nibletts, cu încuietoarea ei iritant de complicată. Perdelele dormitoarelor din față erau trase la o parte într-u mod neobișnuit. Am apăsat pe soneria cu ding-dong. A scos un sunet neobișnuit. Cât a durat până să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]