156 matches
-
animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă... Și, silnici, pașii noștri trezeau - o cât de rar! Ecouri fără nume, prin liniște buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
activități presa locală a scris deseori. Acest cenaclu funcționează și azi și îl conduc. Toate aceste cenacluri au fost și mai sunt adevărate școli de literatură și de implementare a culturii în rândul maselor. Așa cum și-n Biblie scrie „După cum bura de ploaie astâmpără arșița verii, tot așa și cuvântul schimbă prețul darului”. Datorită unei burse primite din partea Uniunii Europene, prin Delegația Comisiei Europene în România, am stat în structurile Uniunii, la Bruxelles, o perioadă de timp, în care am cunoscut
VOLUNTARIATUL ÎN SPRIJINUL CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349149_a_350478]
-
suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
activități presa locală a scris deseori. Acest cenaclu funcționează și azi și îl conduc. Toate aceste cenacluri au fost și mai sunt adevărate școli de literatură și de implementare a culturii în rândul maselor. Așa cum și-n Biblie scrie „După cum bura de ploaie astâmpără arșița verii, tot așa și cuvântul schimbă prețul darului”. Datorită unei burse primite din partea Uniunii Europene, prin Delegația Comisiei Europene în România, am stat în structurile Uniunii, la Bruxelles, o perioadă de timp, în care am cunoscut
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366747_a_368076]
-
în 1946/1947 seceta adusese oamenii în pragul disperării. Apa secase din fântâni, vitele se sângerau și mureau de sete. Preoții și călugării aduseseră moaștele Sf, Grigore, și toată suflarea satelor se ruga cu lacrimi în ochi ca să dea o bură de ploaie. Câmpul era uscat, recolta compromisă, iar bieții oameni făceau stoguri (frunzare) din crengi de stejar, gorun, gârniță, ceran... ca să le dea la vite, iarna. Noi mergeam kilometri întregi, colindam din vâlcea în vâlcea ca să aducem apă în ulcioare
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
alinierii de spații care natural nu dețin convergență, alăturării de sentimente și arhetipuri ca și rupe dintr-un lanț trofic, - peste care neliniștea ce va fi să fie se asedinemtează. Poemele lui Ioan Brab sunt secvențiale ca structură, cu o bură de inocent (care dă bine) și cu acel resort indefinit ce are puterea, prin Artă, să declanșeze criza de conștiință a omului modern și cu atât mai pregnant, să trezească conștiința poetului. Un poet care se ia în serios și
CRONICA, LA PICATURA DE INFINIT, AUTOR IOAN BARB de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370863_a_372192]
-
Trece nemiloasă peste noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre
SE PETRECE IAR... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370004_a_371333]
-
p. 13), care simte „ceața, ce ne mână-ncet din spate” (vol. Culegătorul de alge, p. 28), poetul care afirmă: „Tu, gând al meu, putea-vei să presimți / Aleasa clipă-n care albii zimți / Te vor străbate-ntocmai ca o bură” (vol. Desen în galben, p. 7) și care-și „construia” în „vis” o cetate, numai a sa, în care putea să se miște maiestuos, grav, liber, poetul acesta, așadar, „iese”, după schimbarea din 1989, cu volume, nu scrise în grabă
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
2014 Toate Articolele Autorului Trece ca o lună rece Trece ca o umbră, ca o Brumă rece, ca un zvon, Ca o urmă ce-ar lăsa-o Aburii într-un cotlon. Trece ca o sidefie Siluetă din neant, Ca o bură de stafie, În decorul dezolant. Trece ca un trist arpegiu De suspine în eter, Ca un surd și mut solfegiu, Ca un vaier stins, stingher. Trece ca o lună rece Pe deasupra de oraș, Înainte să se-nece Un bătrân sinucigaș
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
fugit, a lăsat-o gravidă, dar a scris un poem nemuritor.... Aveau amândoi marii scriitori doar nevoie de experiențe cu țigăncile? Câți gajei fac la fel cu fiicele Indiei nesocotind legile neamurilor Arya? Maitreyi Devi, aap Devi he! Vo ek bura manush tha. http://webcultura.ro/mircea-eliade-si-iubirea-din-spatele-celebrei-sale-povesti-de-dragoste/ Referință Bibliografică: Mircea Eliade și țiganii / Marian Nuțu Cârpaci : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2297, Anul VII, 15 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Nuțu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MIRCEA ELIADE ȘI ȚIGANII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354234_a_355563]
-
zorii se îngână! N-a avut țara întreagă Sărbătoare mai măreață, Au jucat, fără de șagă, Din noapte în dimineață . Și-au dat cepuri la butoaie, Și-au înfulecat friptură, Au avut noroc, că ploaie N-a căzut, nici chiar o bură. Dar cum știm că timpul trece, Se tot naște și tot moare, Prințul a crescut cât zece, Și frumos ca rupt din soare. Fetele săreau să-l vadă Când pleca la vânătoare; Fața-i albă, de zăpadă, Ochii, ca întinsa
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
tare și mai spornică, care nu se nutrește din humusul care se-nmulțește în loc de-a scădea, după orice generație, ci cu al cărui ajutor numai își trage nutrimentul din aer. Materii vegetale în stare de putrejune le ia orice bură de ploaie din vârful muntelui și le așează la poalele lui, împreună cu așezări minerale. După un timp, la poala de munte s-a format un pământ capabil a purta copaci cu trunchiul înalt. Cel dentăi copac își leapădă frunzele și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
univers poetic omogen, marcat de tensiunea dintre afectivitatea elementară și o expresie lirică de mare rafinament, saturată de imagistică barocă. În cărțile următoare, caracterizate de o minimă evoluție tematică, tonalitatea elegiacă se accentuează: „Din cer răsturnat un roz nesfârșit,/ o bură de fluturi pe umerii serii:/ iarba cu lâna de miei s-a-ncâlcit,/ negura-n spume cu merii.// Florile toate de tije se rup/ și saltă; mireasma se rupe de ele,/ ciorchina de curpeni, duhul de trup,/ îngerii și ei
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
524. Borsan Elenă, 4 apartamente, București, Calea Griviței 266. 525. Barbatescu Maria, 5 apartamente, București, Fundătura Gherase 4, str. Maior Câmpineanu 49. 526. Berestain Moise, 4 apartamente, București, str. Brezoianu 53. ��527. Bartolomeu Lascăr, 4 apartamente, București, str. Transilvania 36. 528. Bura Ion, 3 apartamente, București, str. Brezoianu 6, str. Turnescu 6. 529. Besso Maria, 3 apartamente, București, str. Brezoianu 29, str. 13 Decembrie 4. 520. A. Boeriu Maria, 14 apartamente, București, str. Sabinelor 3 A, str. Arionoaiei 18. 521. A. Batinschi
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. {EminescuOpI 77} {EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat. Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde, Parul ei cel negru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ea îl declară "salon", mă înștiință că vom sta mai mult. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac, preocupată adânc, fără să ne dea nici o atenție. Vântul suna în brazi, ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe bănci, pe masă, pe broboada, pe rochia și pe mâinile Adelei. Aici, în intimitatea singurătății, cu bustul ei, în care palpita viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se ferea de băltoage, se strecura printre tufe, pe lângă trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile înalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
soarele nu se mai arăta, parcă trecuse în alte zodii, să lumineze alte lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându-le înapoi în șoproane. Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în steaua vieții am pornit împreună să cucerim viața, această redută inexpugnabilă ce nu poate fi subjugată și dominată decât de oamenii puternici cu caractere puternice”. Nu uită să pescuiască stele și luceferi și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]