91 matches
-
total asupra întregului tineret și nimic mai mult. De aceea, vrând-nevrând, tov. Dimitrev acceptase principiul parității (false!) în structurile de conducere ale mișcării „Tineretul Progresist”, deoarece, mai devreme sau mai târziu chiar și cârcotașii pesediști urmau să le pice în burdihan comuniștilor ca o pară mălăiață în gura lui nătăfleață. Mai departe, în raportul „juniorilor” roșii se mai spuneau următoarele: „...după aceea stătea de vorbă un tovarăș cu el (cu tânărul din AP sau UP n.n.) explicândui ce este UTC-ul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
stil comunist) încearcă să spună ceva fără a aduce explicații. b. „F.N.T.D.R. a organizat meetinguri și întruniri” Într-un județ devastat de secetă și foamete exact asta și trebuia: „meetinguri și întruniri”. Bine nțeles că cei care le susțineau aveau burdihanele ghiftuite bine dar cum demagogia era la ea acasă, nu era prea mare „efortul” acestor gălăgioși și ostentativi oratori școliți pe la cursurile de cadre de a arunca în stânga și în dreapta lozinci sforăitoare ba, chiar și pupături „părintești” pe capetele nevoiașilor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și alte informații demne de a fi citate: „...Comitetul Județian se compune din 19 membri iar biroul județian din 7 membri din care 4 plătiți de U.T.M. scoși din producție (subl.ns.)”. Iată, deci, avantajele ștabilor utemiști: plătiți boierește, burdihanele pline și cămara familiei doldora de bunătăți în comparație cu ceea ce mâncau muritorii de rând, adică barabule fierte cu mămăligă și murături iar la felul I, borș cu buruieni. Meniul nu a fost născocit de noi ci tot de ei, adică de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de alta a drumului, era plin cu glugi din strujeni, legate cu niște curpeni de bostani, groși cît funia cu care se lega buhaiul satului pe vremuri. Singurul drumeț, care bîntuia pe acest drum pustiu, era tot mai îngrijorat pe măsură ce burdihanele norilor începeau să se tîrască tot mai aproape de pămînt. Cum drumul era însoțit aproape peste tot, de o parte și de alta, cu glugile acelea de strujeni de pe ogoare, Costică se gîndea că, la o adică, ar fi avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e, în mare parte, o afacere mondenă. Dar cînd prezentatorul e Andrei Pleșu, pe care, pentru prima dată, acum, l-am văzut în carne (cam multă) și oase, mondenitatea capătă un lustru de cugetare. Capul înclinat, mîinile împreunate popește pe burdihan, vocea de catifea groasă se constituie într-o „poză” pentru foarte mulți impresionantă. Eu l-am privit doar ca pe un maestru de ceremonii versat, cu abilități oratorice: știe să dea unor constatări banale un aer de profunzime, să folosească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă. Ideea le-a venit probabil pe loc rușilor. Unul dintre ei, un găligan de vreo doi metri, cu burdihanul strâns într-o rubașcă de doc caki, s-a apropiat de oi, a ochit unul dintre berbeci - oile erau în perioada mârlitului - l-a prins, luându-l ca pe o muscă în spate și l-a dus către tunuri. S-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
plăcea să mănânce aici, pentru atmosferă, sau, când erau prea mulți, la cherhana, nițel mai departe, dincolo de calea ferată, pe malul estuarului. Și, pe urmă, un episcop. Își ridica poalele sutanei ca să meargă mai ușor prin nisip. Foarte vioi, în ciuda burdihanului. Și pe urmă, și alții, notari, actori, un grefier de tribunal, o doamnă de onoare a reginei, în rochie de seară. Era o viață frumoasă, domnule comandant. Locotenent, dacă îmi dați voie. Nu-i nimic, într-o zi o să fiți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
obiectse ascundea o poveste disperată și tragică. O voce tunătoare de bărbat își făcu simțită prezența printr-o notă artificial și un ton ilar, premeditat. Porfiri îl identifică pe vorbitor imediat, în persoana unui bărbat de vârstă medie cu un burdihan masiv, ochi mici și față roșie. Gesturile bărbatului atrăgeau atenția la fel de mult precum o făceau cuvintele sale. Bărbatul, își dădu seama Porfiri, recita un monolg dintr-o piesă în fața cămătarului. Deși actorul, fiindcă Porfiri îl identificase deja ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
triumf absolut al ficțiunii suprarealiste - al acelei ficțiuni în care se întîlnește umbrela cu mașina de cusut pe o masă de disecție - o coroană de aur masiv, eșuată ea însăși pe o față puhavă, contrapunctată, la rîndul ei, de un burdihan mitologic, cam aceasta este imaginea, stilizată sever și eufemizată la maximum, a acelui amestec de sclavagism tardiv, voaiorism în masă și pedofilie camuflată în tot felul de principii de castă și de cutume imemoriale, numită mediatic și convențional nunta prințesei
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
atât de sus, cum se explică multele secole de umilință a periferiei, marginalitatea care încă și azi ne macină și ne dă frisoane? De fapt, patriotul de serviciu, cel care își bea cafeluța de dimineață cu cocarda tricoloră traversându-i burdihanul, nu e interesat de situația reală, de nivelul la care se află societatea noastră - ci, dimpotrivă, de exploatarea în interes personal a colapsului național. Dacă toate ar merge bine și lumea românească ar funcționa normal, asemenea "patrioți" ar dispărea de la
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
Faceți burta mare, haliți până la os,/ să nu lăsați nici zgârciurile, nici pielea/ de parcă ați fi pus în capul mesei Mafoamea./ Leorbăiți ciorbe, vinuri, zămăraie,/ nu v-ar mai ajunge, nu v-ar mai sta.../ Nehaliților! Nesătuilor! Nepotoliților!!!/ Guri de burdihan, guri de iad!/ Se ciocoí lumea, nu vezi,/ stă la căldurică toată ziua/ cu mâna pe puță./ N-are treabă, nu tu cărat apă/ nu tu făcut foc, nu nimic./ Barem de animale, nici capu nu-i doare,/ Ia colea
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
face popa, să faci ce zice popa - repetiția, în sine, frumoasă, să-ți intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite-așa, revărsându-se, cu obrajii umflați... să nu faci ce face popa... să faci, zice, ce zice popa - și doamna, ca o veritabilă actriță, își suge la maximum fălcile, ca și inexistente. Dacă toate acele înalte preasfinții... le-am
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
stând aproape gol, ca o paparudă, cu pușca sub braț și cu vergeaua în cealaltă mână. Nici dumnealui nu i-a convenit bine treaba asta, că prea era ca ursul ăla purtat de țigani la panorame. Păros-păros și cu un burdihan pe care nu-l cuprindea cămașa, prea scurtă și prea îngustă. Parcă se afla gol sau și mai anevoie, numai în izmene, fără cămașă. Că atât se ivea din partea dumnealui îmbrăcată, niște burlane albe, cu beteliile atârnând pe dușumea ca
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
acoperiș de ochii galbeni ai mâțelor, hulubii trezeau de dimineață cu huruitul lor pe locatari. Mehală scotea în curte vechi fotolii și se apuca de lucru cu ochii pe ei. Îi erau dragi : îngâmfat, rotatul își umfla gușa ca un burdihan iar porumbița i se supune plecată ; cu o demnitate de rege, călătorul șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
intensa noastră activitate intelectuală, renunțau adesea la pielea dobitoacelor luate cu hapca, ca să ne rămână pe ce scrie... („Aș! Nu descoperiseră tananții... - mârâie același Lulu Chiracu, dar nu-l aude nimeni. Ai dracului turci, cum se gândeau ei și la burdihanul lor, și la posteritatea noastră! ... De la ei ni se trage mulțimea scrierilor vechi. Cu cât mai multe jafuri, năvăliri, maziliri, tăieri de „necredincioși” și mai ales de oi carpato-dunărene, cu atât mai multe pagini de cronici, plângeri la „zidurile Vavilonului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
direct într-o Dacie nevinovată, care circulă regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la volanul gipanului, dar și dudui subțiri, blonduțe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al ființei în gip. Vehiculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat, dușmănit și adorat cu dulce inconștiență. Amețitor creuzet de alogenie pitorească, ironizat, sabotat și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vrei să faci politică à la Vatican, apoi musai să înveți câteva limbi străine, să devii expert în marketing și PR, să știi să-ți ambalezi cu dichis marfa, să devii flexibil, adaptabil, maleabil și ductil, nu să rămâi sclavul burdihanului, damigenei și banilor culeși cu târnul. Fiecare dintre noi poate înșira numaidecât câteva nume de specialiști, din diferite domenii, total ignorați de media și a căror prezență mediatică ar fi benefică pentru toată lumea. (Chiar: s-ar putea face un brainstorming
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ernout și A. Meillet, se arată că, „în general, numele date abdomenului sunt de origine obscură“. În cazul cuvântului românesc, după cum afirmă Ciorănescu, ideea de „zgomot al mațelor“ pare să fi servit drept punct de plecare, ca în burduf și burdihan. Poate fi deci pus în legătură cu borț „burtă, pântece, mai ales cel al femeilor însărcinate“, de unde și borțoasă „însărcinată“. Cuvântul este apare în scris abia la Anton Pann. Foale este, de asemenea, moștenit din lat. follis, care însemna „sac de piele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
se ruga pentru FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta de fiecare dată când aprindea lumânările de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele ei, „Burdihan“, absolvent la Yale, era angajatul Bursei din New York și (ce noroc pe capul meu!) juca polo (da, jocul acela călare!) în după-amiezele de duminică, undeva în comitatul Westchester, după cum jucase în toți anii de colegiu. Ea ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înceapă să crească pe când se apropia din nou de orizont era un mister pe care beduinii n-au știut niciodată să-l explice. Urcă mult și se îndepărtează, spuneau unii. Apoi începe să coboare și se apropie. Este ca un burdihan de capră care se dezumflă acolo sus pentru că nu are suficient aer, presupuneau alții. Când coboară, se umflă din nou. — Este vorba doar de un fenomen optic, îi încredințau francezii. Mărimea sa și distanța nu se schimbă niciodată; în funcție de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în jos și le-a lăsat acolo. Burdihanu’, aruncat în poiană. “Comandirule, fie vorba între noi: ai zis că e dat, dar vițelul e luat!... Niște oameni necăjiți puteau consuma căpățâna. Mâine au să vină copiii și-au să vadă burdihanul întins de câini”. Servitoare cu cântec Peste câteva zile, Moșu Dincuță îmi spune: “Dane, a venit ordin de la Arsenescu să te execute că ai refuzat să-l împuști pe Ciobanca.” Radu mi-a zis la fel. “Arsenescu a vrut să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întîrziat cumva ? Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram priveliștea. Fac un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă. Oricum ! zic, ridicîndu-mă rapid. Sinceră să fiu, nu sînt Încă gata. Vrei să intri cîteva minute ? — Sigur, zice Jack zîmbitor. Mi-ar face plăcere. — Și trimite-ți mașina la plimbare, adaug. Nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o lectică, strigă stăpânul către grupul de servitori care încearcă să acopere atriumul cu pânze, ca să facă umbră. Nu e nevoie, protestează moale Herodes. Se bate ușor cu palmele peste un început de burtă: — Trebuie să mai dau jos din burdihanul ăsta! Prietenul său îi aruncă o privire discretă, totuși critică. Se vede că, deși crescut la Roma, nu-i curge sânge roman prin vine. Altminteri nu și ar îngrădi mișcările brațului drept cu toga. Se drapează cu artă, desigur, însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]