575 matches
-
apariția de eliminările și modificările impuse). v Referatul din 1961 la Risipitorii lui Marin Preda, semnat de sef-lector Moraru Fl, are trei capitole. Unul rezumă în limboi de lemn subiectul (de exemplu: "George Munteanu, fiul unui medic oculist de formație burgheza, este membru de partid și duce o susținută activitate obșteasca pentru care e promovat pe linie profesională" etc.). Altul, mai amplu, e intitulat Modificări necesare ("Din român nu reiese că demascarea grupului fracționist a fost o măsură de primă importantă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18189_a_19514]
-
a spiritului, de responsabilitate, de spirit activ asupra realităților fizice; de unde și conștiința, revoluționară, ce a decurs din teoria aceasta precum și gherilele luptătoare pe diverse fronturi și în care inamic principal erau cele stabilite odată pentru totdeauna, regimurile capitaliste sau burgheze incapabile, după gîndirea revoluționară, de a prinde procesul în acțiune al realității. O altfel de dialectică, nu materialistă, ci o dialectică transcendentală de sorginte husserliană, la urma urmei, deși cu rădăcini nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
din cei mai originali tineri regizori - este vorba de Mona Chirilă - o probă de profesionalism. Căsătoria lui Gogol nu este un text facil. El are toate însemnele comicului de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Werther, străin de locuri? Actul al doilea. E toamnă. Copacul e îngălbenit. Și trist. Charlotte stă la o masă cu Albert. Sînt căsătoriți. Privesc în gol, minute în șir. Schimbă banalități. O atitudine nu chiar necunoscută. O căsătorie fără flamă, burgheză. Copacul imens al lui Peter Pabst, tulburător ca imagine și nu numai, preia în montarea lui Andrei Șerban funcția romantică din text, care este menținută, astfel, subtil, pe scenă. El este martorul pasiv, într-un fel, al întregii povești, nemuritorul
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
metri. John și ceilalți constructori de pe șantier ne-au spus șușotind că acela este vasul miliardarului Roman Abramovich. Ei, ce ziceți? Eu n-aș sta un an în 10 metri pătrați și pe drumuri, nici pentru un milion de euro. Burgheza de mine ar ceda nervos la prima uscare a chiloților pe volan și ar începe să se smiorcăie că vrea acasă. În vizită însă m-aș duce. Și chiar o să mă duc, căci sunt invitată la cină în rulotă. Cu
Ați trăi un an într-o rulotă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18445_a_19770]
-
normalizarea" din timpul relaxării prigoanei politice de după moartea lui Stalin ("tătuca") (486). Regimul autolegitimat prin întreaga istorie a neamului se teme acum și de Ștefan cel Mare (438-439), micșorat până la dispariție. Tudor fusese închis, laolaltă cu elita politică și intelectuală burgheză, pentru scrierea unui reportaj, dar și pentru o lucrare de seminar despre domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, privit prin N. Iorga - dar istoria e interzisă cu marele istoric cu tot (440-444). Societatea totalitar-comunistă nu se poate recunoaște drept o societate
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
ceva pe cont propriu, aparte de colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate cu atât mai puțin. Însingurarea, ezitările, gândul morții, îndoielile, dragostea, libertatea opțiunii, speranța în Dumnezeu - considerate reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne decât șansa limbajului cifrat, ascuns, întortocheat. Dar cenzura supraveghează
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
într-un relativism... absolutizat. În comparație cu acest sofist sclipitor, mai tânărul Steinhardt este un spirit mai conservator și mai constructiv. Săgețile otrăvite pe care le lansează vizează ținte precise și urmează anumite direcții, pentru a apăra niște valori sociale și instituționale burgheze. Steinhardt ar vrea, precum altădată "incomparabilul" Maiorescu, să blocheze o direcție culturală considerată dubioasă, pentru a impune o alta: nu neapărat nouă, nemaivăzută, nemaipomenită, dar consistentă, organică, sigură. Cum arată George Ardeleanu în studiul introductiv, ca și Nicolae Mecu într-
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
ocultate și redimensionarea judecăților de valoare referitoare la toate evenimentele, personajele și circumstanțele socotite înainte elucidate sau nu. Această misiune s-a dovedit însă foarte dificilă nu numai pentru că, pe lângă judecarea regimului comunist trebuia efectuată o întoarcere și către România burgheză - începând chiar cu întronarea dinastiei germane (1866) -, ci și fiindcă izolarea științifică decisă de cenzura ideologică ceaușistă a avut drept rezultat decuplarea științei românești a timpului de la noile metodologii occidentale. În plus, istoriografia oficială era profund legată (instituțional și, nu
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
ceilalți și Mephisto * ). Straniu lucru, căutăm cu asiduitate "elementele neintenționale de literatură" în vechile cazanii la capătul unui ev despre a cărui literatură știm, printre altele, că s-a apărat cu înverșunare de... literatură, ca de o boală rușinoasă. Și burgheză, desigur. Numai că organismul literaturii, foarte vital și viclean, și-a refăcut de fiecare dată infirmitățile și a transformat amintirea membrelor lui amputate în gesturi eroice. Autorii care au încercat să fugă din literatură au fost condamnați să troneze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fata să aibă și ea origine sănătoasă, era un sânge albastru transferat în roșu de mârlă, comunistă. Ferească Dumnezeu că fata să aibă la a 7-a spița de rudenie vreun legionar, țărănist, deținut politic, chiabur, ce mai, din clasa burghezo moșiereasca. Am cunoscut un caz, în care el, care era milițian și avea o dragoste în sat, a înaintat actele fetei. S-a descoperit că undeva în arbore era o rămurica legionara. I s-a interzis să o ia. Între
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ales-o proafa, de dat pe acolo nu, ca munceam în atelier și la urma urmei dacă voiau cadouri de 1 martie, de crăciun, 8 martie, de ziua ei, ne trecea, că dacă nu o turnam la partid că e burgheza, imorală sau dacă tot nu înțelegea la secu că nu e de acord cu politica partidului, denigrează, spune că Ceaușescu e într-o ureche, stii portretul ăla. EL: Da, da. Bune bancuri erau pe vremea aia. Te stricai de râs
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și găleată roșie, ora șapte fără zece. În numele rotund dormea în întuneric însăși esența feminității. Nu supusă și savurându-și suferințele din amor, ca micile modiste, nici vicioasă, cu răsfățuri și isterii, ca doamnele mature, nici mămoasă și cicălitoare, ca burghezele bovarice. ŤAltceva, altceva, în întuneric, caldť, scanda gândul lui, în care pătrunsese, fără nici o intervenție a conștiinței, aerul proaspăt, devastator adus de Iulia. În seara caldă, opalescentă, care ținea Bucureștiul ca sub clopotul unei meduze, balan-sându-l ușor în adierea de
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
clasificării, dublat de visul galeș al fișierului. Nu neapărat și un punct de vedere. De altminteri pentru acesta nu e nevoie de nimic, nici măcar de cultura unui analist politic în vestă de piele. în adolescență, lumea în care mă formam, burgheză cu penetrații de la țară, conservatoare, deci tradiționalistă și oricum marcată de rezidii religioase, considera suicidul ca pe un păcat, gest reprobabil, generat de lașitate. Cu rare absolviri în cazuri specioase, mai adesea sentimentale, dar și când insul își ridica singur
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
doar beție și cerșeală... Eu dacă aș fi în locul tău - cu atâtea bube-n cap - aș lăsa-o mai moale. Ce vreți să spuneți cu asta? Păi, să le numărăm pe degete: Cine a fost primar atâția ani în regimul burghezo moșieresc? Cine a cerut să plece voluntar pe front și a luptat împotriva glorioasei Armate Roșii? Cine a evadat de pe teritoriul marii Uniuni Sovietice? Cine-i chiabur și face parte din tagma exploatatorilor? Cine a vrut să-l sugrume pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am încuiat ușa. Am implorat-o să nu iasă ca să se culce undeva pe plaja plină de scoici când avea aici, la Hilton, ditamai patul confortabil pe care să-l împartă cu mine. — Nu încerc să te transform într-o burgheză, Naomi. Dacă patul ți se pare prea luxos, o putem face și pe jos. — Un contact sexual? ripostă ea. Cu tine? — Da! Cu mine! Proaspăt picat din sistemul meu esențialmente injust! Cu mine, complicele! Da! Cu imperfectul Portnoy! — Domnule Portnoy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai strălucea puțin, apoi se făcea alb-verde la față și-și turna un păhărel, observând că ea, mama, nu gătește niciodată ciorbe și-și hrănește copiii cu multivitamine și cavit. Totdeauna, ofițerul s-a răfuit cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se albăstrească și lui sângele, măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
decembrie 1931. În acel moment PCR avea 1500 de membri. Rezoluția politică aprecia că România se afla în fața desăvârșirii revoluției burghezo democratice. Rolul conducător revenea clasei muncitoare, care în alianță cu țărănimea muncitoare trebuia să asigure victoria revoluției.” Această revoluție burghezo democratică se aprecia că „va fi realizată «fără burghezie, împotriva ei, sub hegemonia proletariatului și sub conducerea Partidului Comunist.” În funcția de secretar al CC al PCR la acest congres „a fost ales Alexandru Danieliuk Stefanski (Gorn), membru al Partidului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la 8000, între care cărțile semnate de N. Iorga, Vasile Pârvan, Titu Maiorescu. În același timp erau cenzurați mulți alții. [...] Programul «revoluției culturale» viza: răspândirea învățăturii lui Marx, Engels, Lenin și Stalin; combaterea ideologiei «imperialiste»; dezvăluirea și combaterea rămășițelor reacționare burgheze în toate manifestările ei; popularizarea succeselor obținute de Uniunea Sovietică; publicarea și prelucrarea materialelor sovietice și aplicarea lor în toate aspectele sociale. Totodată, „a început o vastă campanie de rusificare, întemeindu-se editura și librăria «Cartea Rusă» (1946), Institutul de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Singură în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful de Teoria literaturii cita ca din Evanghelie (și iarăși îl imit pe Cîrjeu): "Marxismul e singura filozofie pe care realitatea nu o dezminte, ci dimpotrivă". Cu Lenin la cîrma corabiei, "critica și estetica burgheză au pierdut orice logică în fața artei revoluționate". Croh era gata să-i ardă de tot pe cei care nu se lăsau îndrumați, numească-se ei Blaga, Voiculescu, Pillat, Ion Barbu, Dan Botta... Cerea "să li se tragă un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și atunci când te afli acasă. O vilă comportă o grădină, dacă se pot numi grădini aceste întinderi verde-măr în care ai căuta în zadar un copac demn de acest nume - „mai cu seamă fără copaci mari, pentru că mănâncă lumina”, spune burgheza. Da, pentru că vila conține înainte de toate o burgheză, având în vedere că nimeni altcineva nu vrea să locuiască acolo. Exclusei din start posibilitatea ca predecesorul meu să fi fost cel care a ales să locuiască aici. Nu întâlnisem niciodată suedezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o grădină, dacă se pot numi grădini aceste întinderi verde-măr în care ai căuta în zadar un copac demn de acest nume - „mai cu seamă fără copaci mari, pentru că mănâncă lumina”, spune burgheza. Da, pentru că vila conține înainte de toate o burgheză, având în vedere că nimeni altcineva nu vrea să locuiască acolo. Exclusei din start posibilitatea ca predecesorul meu să fi fost cel care a ales să locuiască aici. Nu întâlnisem niciodată suedezi, dar nu exista niciun motiv să-i bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din pricina faptei sale. Nici ștergerea cu buretele, evacuarea din memorie a culpei nu reprezintă o soluție imaginabilă în context. Iuda trăiește drama „la secundă”, într-o agitație maximă, orice raționament „la rece” fiindu-i inaccesibil. Klauck propune o explicație „mic burgheză”. După supozițiile profesorului de la Chicago, Iuda s-ar fi întors după Răstignire în cetatea sa de baștină, unde ar fi continuat să trăiască liniștit „până la adânci bătrâneți”, fără a mai avea vreun contact cu ucenicii lui Isus. Un asemenea scenariu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Grisham, Frank Schatzing fascinează:se amestecă în treburile cetății, dă interviuri, apare la televizor,cochetează cu publicul, este omniprezent. Un pseudo-filozof german la mare modă, David Precht, vlăstar al unei familii cu convingeri radicale de extremă stîngă, convertit la valorile „burgheze", autor de bestseller-uri în serie, cere intelectualilor să fie mai îngăduitori cînd critică bulevardizarea emisiunilor de televiziune: dacă oamenii necăjiți nu s-ar lăsa furați de ceea ce se întîmplă pe micile ecrane, ar ieși în stradă să protesteze. Se
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]