43 matches
-
avere, nu au instrucțiune, un nume mare nu mai poate fi îndestulător pentru a le da o situație în lume. Cei de jos n-au avut vreme să se ridice în număr destul de mare, să absolve școli superioare, astfel că burghezimea intelectuală în Basarabia nu va exista până ce nu se va ridica pătura cea nouă. Bineînțeles că au fost excepții, precum familia Gore, [familia] Donici și altele, unde am găsit îndată după război, când am fost în Basa rabia, oameni plăcuți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Toate iubitele din ficțiunile lor sunt fiice de boieri. Delavrancea, în Odinioară și acum, suspină după vremea când căruțașii trăiau bine, căci încă nu erau căile ferate, iar în Ziua, ca "pendant", suspină după vechea boierime, arătîndu-și tot dezgustul pentru burghezimea "parvenită" etc., etc.) De aici, în sfârșit, cauza socială (căci este și o alta, psihică) a acelui "1400"! 2 Ibidem, p. 220. ă Articolul Industria națională romînească.î zice Eminescu, distrugând clasa meseriașilor, membrii ei se-ngrămădesc la slujbe și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Iar proletariatul nu e analizat, pentru un motiv foarte simplu, pentru că nu există! Mai mult: socialiștii dovedesc cu o serie întreagă de argumente că industria mare e imposibilă în Romînia: " Deci, oricum vom învîrti și suci lucrurile, este văzut că burghezimea noastră n-are cel mai mic teren pentru a întemeia o industrie națională, pentru organizarea producțiunii industriale"2 . Și dacă nici în viitor socialiștii nu prevăd o industrie națională, e clar că ei nu pot spera, nici pentru viitor, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
românești de pe vremea lor? Socialiștii se ridică împotriva acelorași "roși" ai lui Eminescu, cărora ei le zic "burghezi". Și, ca și Eminescu, ei deplâng mizeria țărănimii și nimicirea meseriașilor, și în numele acestor clase se ridică împotriva formelor noi: "Meștera noastră burghezime, pentru a zidi clădirea netemeinică a întocmirii burgheze capitaliste ă introducerea formelor noi de către roși, ar zice Eminescu î, și-a luat totodată sarcina, cu știre ori ba, de a nimici, de a expropria pe proprietarii țărani, de a îngropa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
peste nouă țări și nouă mări cu drumurile de fier făcute pe seama poporului". Și zugrăvind această mizerie a țărănimii, pricinuită de formele noi, socialiștii, ca și Eminescu, constată că sub vechii boieri, înainte de formele noi, țăranii stăteau mai bine1. Aceeași burghezime aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici, a vechii industrii casnice țărănești, ca și a meseriașilor din orașe: "Cu cât crește importul și mai ales acea parte a importului care face concurență producțiilor țării, cu atâta aceste
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critică instituțiile burgheze, atunci când aceste instituții arătaseră ce frumuseți cu-prind"1. Prin această critică, socialiștii înțelegeau alegerea ace-lor lucruri care ar fi fost favorabile... țărănimii și meseri 1 "Revista socială", p. 396. așilor, deoarece procesul pe care-l fac "burghezimii" e, cum am văzut, făcut în numele acestor clase! Această clasă, "burghezia" - zic socialiștii, ca și Eminescu -, venită din Paris, cu gusturile exigente și stricate, având nevoie de un mare import de lucruri scumpe pentru satisfacerea acestor gusturi, dă grâul țăranului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
n-o înțeleg, cum Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu nu înțeleg nici lucrurile scrise în Vocea patriotului naționale, deși le admiră - simbol, și acesta, al neînțelegerii formelor noi, pe care totuși le admiră. În sfârșit, coaliția dintre aceste categorii noi - burghezime, organele guvernământului și intelectualitatea liberalismului - e simbolizată admirabil prin expresia triumfătoare, prin recomandația supremă, cu care se fac cunoscute personajele unul altuia, la sfârșitul piesei: "E d-ai noștri!"... Numai pentru "scîrțai-scîrțai", cum îl credea Jupân Dumitrache pe Rică, înainte de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
amestecul de cuvinte vechi și nouă, stropșite, schimonosite ca și ideile pe care le prezintă. Dar toate personajele schițelor sale fac parte din clasele noi, din acele categorii de oameni, care au primit formele noi și le reprezintă, le exercită. Burghezimea mică muntenească, burghezimea mare, funcționarii mici și mari, gazetarii etc. Și de toate aces-tea cine este vinovat? Cine a făcut aceste lucruri? Desigur, patruzecioptiștii, liberalismul. Așa că, în critica mahalalei, Caragiale critică tot liberalismul, numai cât nu direct, ci în efectele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vechi și nouă, stropșite, schimonosite ca și ideile pe care le prezintă. Dar toate personajele schițelor sale fac parte din clasele noi, din acele categorii de oameni, care au primit formele noi și le reprezintă, le exercită. Burghezimea mică muntenească, burghezimea mare, funcționarii mici și mari, gazetarii etc. Și de toate aces-tea cine este vinovat? Cine a făcut aceste lucruri? Desigur, patruzecioptiștii, liberalismul. Așa că, în critica mahalalei, Caragiale critică tot liberalismul, numai cât nu direct, ci în efectele lui. Cu dispariția
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de V. Alecsandri, B.P. Hasdeu, Anton Bacalbașa și I.L. Caragiale. Ceea ce individualizează revista între publicațiile satirice ale vremii, în afara nivelului literar onorabil, este atitudinea politică. D. se situează într-o permanentă opoziție, criticând deopotrivă liberali și conservatori, boieri, ciocoi și burghezime, precum și pe prințul străin. În numerele 25 și 28 din 1870, sub două scrisori din Pitești în care se relatau brutalitățile comise de armată cu prilejul unor manifestații politice, apare semnătura Maior Teacă, și nu este exclusă posibilitatea ca viitorul
DARACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286687_a_288016]
-
și povestirile alegorice de tipul ""Român de la Roșe"" din secolul al XIII-lea. În Anglia este de remarcat în secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer, care reunește în ""Canterbury Tales"" ("Povestiri din Canterbury") satire îndreptate împotriva moravurilor clerului, nobilimii și burghezimii. În perioada Renașterii, satiră în proza devine prevalența față de cea în versuri. Maeștrii acestei forme sunt Sebastian Branț, care ia peste picior întregul spectru al slăbiciunilor omenești ("Das Narrenschiff", 1494 - "Corabia nebunilor"), François Rabelais, apărător al idealurilor umaniste cu mijloace
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
și Aeroportul Charleroi Bruxelles Sud]]. Deja în Evul Mediu, Bruxellesul era un oraș cunoscut, ce a înflorit în perioada Ducatului Brabantului. Capitala ducatului era orașul Louvain, între cele două orașe apărând astfel o rivalitate. La sfârșitul dominației austriece, nobilimea și burghezimea din Brabant se mută treptat la Bruxelles. La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
organizeze temeinic forțele tinere ale democrației românești. De aceea au exploatat cu multă îndemânare greșelile comise de Stere, reușind să mobilizeze împotriva lui toate resentimentele opiniei publice. Într-o clipă au fost uitate toate meritele pe care le avea Stere. Burghezimea română a înțeles să plătească cu ingratitudine serviciile pe care el le-a adus cauzei naționale. Țărănimea, pentru emanciparea căreia a luptat din răsputeri cu condeiul, cuvântul și fapta, n-a știut să facă zid în jurul celui mai aprig și
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
a dezvoltat Radicalismul, un curent tradițional francez radical ce se definea prin atașamentul față de Republica, laicitatea statului și prin încrederea în Societatea Națiunilor și propunea justiția socială, însă refuzând nivelarea și egalitatea șanselor de instruire. Electoratul radicalilor era compus din burghezimea mică și mijlocie și în mică parte, din țărănime. Funcționarii s-au îndreptat spre socialiști după 1920, în timp ce radicalii au alunecat spre dreapta, însă menținând unele elemente de stânga. S-au manifestat două tendințe opuse, cea moderată a lui Eduard
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cele frumoase tablouri din pictura românească, Orientarea sa spre temele preluate din viața cotidiană se poate vedea și în pictura de atelier, realizată la Paris pe timpul studenției, care înfățișa o nuntă românească dintr-un sat transilvănean. Comenzile de portrete din partea burghezimii și a oficialităților l-au abătut pe Henția de pe calea artistică pe care și-a dorit-o. Cu rare excepții el a cedat în detrimentul artei și nu a ajuns la înțelegerea profundă a realității care să-l ajute în transpunerea
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
într-un peisaj. A avut un dar de observare a naturii dublat de o tehnică de tip realist în artă și o cromatică romantică specifică lui. Împrejurările neprielnice și defavorabile în care și-a desfășurat activitatea, nefiind un răsfățat al burghezimii bogate ale timpului său, l-au împiedicat să devină ceea ce talentul său îl indica să fie. Datorită accentelor realiste ale operei sale, artistul a avut un succes relativ în timpul vieții. Pictura lui a fost considerată o reflexie a reproșului adus
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
care au determinat artistul să nu recurgă la o analiză coloristică, ci numai la o tehnică a degradării tonurilor. Recunoscută de critica de artă ca fiind o capodoperă, lucrarea aparține prin implicațiile de natură ideologică genului picturii sentimentale, tipică clasei burghezimii. Acest mod de reprezentare a fost folosit în aceeași perioadă în Moldova de către pictorul Emanoil Panaiteanu-Bardasare și ea amintește vag de stilul folosit de Carolus-Duran care era în acel timp un pictor la modă. Lucrarea aparținea, în ultimul deceniu al
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
a dezvoltat Radicalismul, un curent tradițional francez radical ce se definea prin atașamentul față de Republica, laicitatea statului și prin încrederea în Societatea Națiunilor și propunea justiția socială, însă refuzând nivelarea și egalitatea șanselor de instruire. Electoratul radicalilor era compus din burghezimea mică și mijlocie și în mică parte, din țărănime. Funcționarii s-au îndreptat spre socialiști după 1920, în timp ce radicalii au alunecat spre dreapta, însă menținând unele elemente de stânga. S-au manifestat două tendințe opuse, cea moderată a lui Eduard
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]