36 matches
-
supusă exigențelor momentului politic imediat, mai precis, dispozițiilor ce veneau de la xe "Moscova"Moscova. Contextul politic din 1948 era legat de o Înăsprire generală a politicii Partidului Comunist Român, În toate sectoarele. E vorba de Încheierea politicii alianțelor cu forțe „burghezo-democratice”; se Încheia perioada „tovarășilor de drum”. Chiar și aliații din cadrul „sectorului muncitoresc”, social-democrații, aveau să dispară printr-o falsă unificare, În fapt, o asimilare forțată, ce a avut loc În februarie 1948. În sectorul evreiesc, ținta principală erau suprimarea mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
istoriografiei oficiale, modelul revoluționarului de profesie, al radicalului promarxist, după cum Revoluția din 1848 era prezentată drept evenimentul central al istoriei moderne românești. încă din 1931, la Congresul al V-lea, comuniștii susțineau că România se afla în faza desăvârșirii revoluției burghezo-democratice, iar în 1948 credeau că au realizat acest obiectiv, Revoluția de la 1848 legitimându-le astfel noua revoluție socialistă. Ca urmare, abordarea acestor teme demonstrează oportunismul politico-ideologic și profesional al autorilor. Printre ei îi întâlnim pe A. Oțetea, G. Zane, I.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
De la Republica populară la Republica socialistă"; 3. 30 de ani de la naționalizarea principalelor mijloace de producție (1948): comunicări cu tema "Rolul industrializării în edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate în România și trecerea la comunism"; 4. 130 de ani de la revoluția burghezo-democratică din 1848: manifestări culturale, evocări; 5. 125 de ani de la nașterea lui I.L. Caragiale: adunare de evocare; 6. 100 de ani de la nașterea matematicianului Alexandru Müler: simpozion omagial; 7. 120 de ani de la unirea Principatelor Române (1859): simpozioane, evocări, dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului muncitor" (Roller, 1952, p. 488). Tot Carol I este culpabil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este sărăcit de calități esențiale pe care le are În realitate. (Ă). Ce este și cum a apărut proletcultismul? În urma primei revoluții ruse din februarie 1917 când puterea țarului și a nobilimii a fost răsturnată și s-a desăvârșit revoluția burghezo-democratică, a fost creată o rețea de organisme culturale de masă, având drept scop combaterea propagandei antiproletare, antibolșevice, pe care o dezlănțuie guvernul provizoriu În frunte cu Kerenski. Aceste organisme numite Proletculte (prescurtare de la Proletarskaia kultura - Cultura proletară) trebuiau să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cea mai frământată, în acest interval petrecându-se profunde mutații în structura și rolul rezervat Securității de către conducerea de partid, precum și în raporturile dintre partidul comunist, ca partid totalitar, și Securitate, ca poliție politică. Folosită ca „buldozer” pentru dislocarea structurilor burghezo-democratice ale societății românești, Securitatea a încercat să-și asigure în această perioadă o cât mai largă autonomie în raport cu Partidul. Această tendință, combătută puternic de cadrele de partid, care își vedeau amenințate propriile poziții privilegiate, a sfârșit printr-un compromis politic
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de frunte în ierarhia partidelor burgheze din România. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
baza cărora țara participase la războiul unității naționale. Deciziile de Unire erau acte cu caracter plebiscitar, emanate de la națiunea română prin reprezentanții săi aleși. Ele nu erau decizii de cabinet sau hotărîri impuse din afară actele aveau un caracter larg burghezo-democratic și corespundeau stadiului de dezvoltare social-economică și politică a poporului într-o etapă istorică în care constituirea statului național independent și suveran era o legitate istorică 23. Conferința, constatînd sfîrșitul imperiilor multinaționale, era deci chemată să dea consacrare juridică, pe
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului muncitor" (Roller, 1952, p. 488). Tot Carol I este culpabil pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale maselor populare", ci și exponentul aspirațiilor înspre "făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]