298 matches
-
ruse, numită după țara de unde a sosit, cu pasul de silfidă. Vezi piatra ortodocșilor din neamul românesc , al Isopescului, de care, mulți își amintesc? Gregory se-nvârtea,viu, printr-un vicolo popolare, printr-n cartier străvechi, rotindu-se, neastâmpărat, un burghiu, ce dă de fundamentul latin, împroșcând așchii de cărămidă. Acum are și el paloarea poetului Dario Belezza, mort de tânăr, seropozitiv, discipolul și feblețea celui aflat în zori, gol,ucis de-un june, pe o plajă la Ostia. Cu delicata
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
în proza noastră, care n-a mai plecat de multișor ,la băi". Prin gări, mișună dezmoșteniți cu aurolac și inițiativă, conchistadori de subpămîntă, pentru care orice drum e bun. Las deoparte legăturile lor, canale pe care Florina Ilis intră cu burghie fine, cu lumea compromis-prosperă a Bucureștiului, cu clanurile de ,fermecătoare", cu traficanții (de iarbă&carne), cu pedofilii. Cele două armii de copii fac cumva și se-ntîlnesc, într-un tren care ia viteză, și de-aici începe aventura. Învățăceii de la Școala
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
lume, doar că mi-am provocat-o mie. Persoana căreia îi era destinată n-a avut nici pe naiba, dar cu mine, timp de vreo oră s-a învârtit toată planeta, în timp ce o greață imensă mi se răsucea ca un burghiu în stomac. Mi-a trecut cu pastile și zăcut în pat. A fost pe jumătate nasol, pe jumătate amuzant. Sper să nu-mi vină vreodată ideea să conving pe cineva, în joacă, să se tundă la zero sau, Doamne fereste, să
Cum mi-am făcut rău singură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18636_a_19961]
-
care terminase anul trecut facultatea, iar acum lucra alături de consilierul de la programare. Avea răbdare. Dacă el nu avea, atunci cine ar mai fi avut așa ceva în instituția aceea? Aranjă cu atenție filele în cutia de lemn și trecu brusc capul burghiului prin prima gaură, ca și când hârtia ar fi fost singura care mai stătea în calea visului său. Urmă a doua gaură, în care înfipse melcul lung cu și mai multă sete. Rumegușul alb sări din burghiu și pluti o vreme deasupra
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
lemn și trecu brusc capul burghiului prin prima gaură, ca și când hârtia ar fi fost singura care mai stătea în calea visului său. Urmă a doua gaură, în care înfipse melcul lung cu și mai multă sete. Rumegușul alb sări din burghiu și pluti o vreme deasupra mesei, apoi desenă o pojghiță subțire la suprafața apei din paharul de pe colț. Trecând sfoara groasă prin orificii, urmări cum i se prelinge o lacrimă de pe vârful nasului, direct pe ștampila unității, care colora prima
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
disperat să demonstreze că merită să fie inspector, că este demn de compania selectă a oricărui consilier. Nu i se dădea nimic de făcut, nu era prins în nici o acțiune, era ignorat, iar el suferea mai ceva decât suferise mânuind burghiul în Arhivă. Hotărî să își spună of-ul la prima ședință care urma să aibă loc la începutul lunii. Înainte însă chiar de a formula un cuvânt cu acea ocazie, directorul îl întrebă deschis, în fața tuturor: - Ia, spune-ne bobocule
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
de rafturi, aliniate de-o parte și de alta a pereților scăldați în lumina rece a plafonierelor. În tăcerea cuminte, la masa îngustă, Carmen aduna și ordona filele în vechea cutie de lemn, având pe chip o pace aproape perfectă. Burghiul prins de mâinile ei, porni să bâzâie ușor, într-o muzică pe care amintirile lui o scoaseră brusc la suprafață. Degetele ei mângâiau hârtia, trecând capetele sforii prin perforațiile proaspete, în timp ce ea părea cu gândurile prea departe pentru a mai
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
West Atu” S.R.L. Distribuitor a mai multor firme de profil din țară și străinătate, cum ar fi „Rocast” București, „Saint Gobain” Polonia, „Voyantzoglou” București, firma a pus în vânzare o gamă diversificată de scule și unelte (clești, patenți, ciocane, șurubelnițe, burghie, discuri abrazive, fierăstraie, rulete, gletiere, mistrii, role pentru zugrăvit, cuttere, pânză pentru fierăstraie, scări de aluminiu), șuruburi, holzșuruburi, piulițe, dibluri, seturi de fixare, șaibe, ancore, șuruburi autoforante, sisteme de rafturi, suporturi TV, suporturi boxe, cutii de plastic, chiuvete de inox
Agenda2005-19-05-1-comert () [Corola-journal/Journalistic/283654_a_284983]
-
de lei, tricicleta - 350 000-750 000 de lei, bicicletă - 900 000-5 000 000 de lei, sonerie de apartament - 50 000-100 000 de lei, radio cu ceas - 120 000-200 000 de lei, triplu ștecher cu prelungitor - 60000-150 000 de lei, set burghie - 40 000-150 000 de lei, lanterna - 30000-150 000 de lei, cort - 1800000-3 500 000 de lei, șosete - 20 000-60 000 de lei, set oale din inox - 500 000-1 300 000 de lei, trusa manichiură - 250 000-300 000 de lei. piața
Agenda2005-23-05-util ptr. dvs () [Corola-journal/Journalistic/283790_a_285119]
-
ochii săi negri alunecau pe acoperișurile din jur. Păstrez și astăzi în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților. Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle de jour, ne imaginam chipul bestiei care o ucisese -, era ca și cum un burghiu ne-ar fi pătruns în creier, încet, după ce făcuse o gaură în craniu. În fond, cântecul lui era înrudit cu ouăle cerute de judecător, micile lumi degustate la doi pași de cadavru. Nu întâmplător cei doi, Mierck și Matziev, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rupă sufletul de frumos, aia e Teatrul. Sunt bătrână acuma, dar tot mă duc la premiere, să văd și să mă bucur, să nu mai vorbesc despre moarte, să nu îmi mai fie frică, te sfâșie o durere ca un burghiu când te gândești la moartea asta... mi-e frică, băiete, de moarte... dar, unde s-au dus ăia, o să mă duc și eu, ce să fac? Și, dacă mă gândesc bine, nici nu știu ce mă înspăimântă mai mult: moartea sau viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră ca un burghiu în ochii albaștri ai fetei, să o cunoască mai bine, să nu-l mintă, apoi îi spune la ureche, cu vocea aia a lui: zâna mea bună!, zâna mea!, nu-mi ajungi niciodată, ești nesfârșită ca singurătatea asta în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pagină a văzut niște nume, „Romanița-Dăscălița, cu țâțele ca bostanii”, urmau altele și altele, un nume unguresc, „Ildi-cea-durdulie, cu bretonul în formă de V”... și „Anita, care merge de parcă doarme în ea”, era și ea acolo, în șirul ca un burghiu, ce-i cu femeile astea?, sunt, au fost ale lui?, Dumnezeule!, nu face el așa ceva, vrea să mă facă geloasă, doar să mă facă geloasă, dar nu țineeeeeeeeeee!, băiete, nu ține!... dar gândul... a pus carnetul la loc, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din mantiile împăraților Austriei și ale regilor Ungariei. Cred că visez, să mi se întâmple tocmai mie să fiu împușcat de o mână care arată ca a mea, marcată de munca grea. O mână care‑ar trebui să țină un burghiu, o pilă sau ceva de genul ăsta mai degrabă decât o pușcă și să‑și ia salariul pentru asta, nu să‑mi ia mie viața. Cel care m‑a doborât pe mine ca pe un copac nu știe că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel care iubește și este iubit pentru ceea ce este el însuși; nu atât senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală aduce fericire, cât mai ales comuniunea personală, da, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai sfinte Levitând peste irealul transparent al mării. Ecoul nopții Când ți se termină fânul și ți se dezumflă roata cu spițe de fag și muștele secolului te asaltează cu zumzet de bombardiere dincoace de prag când singurătatea își răsucește burghiul prin inima ta când nu ai alt punct de sprijin decât balamaua care mai ține ușa nopții fără nici-o stea iar carul mic pe cer își frânge oiștea de sare și crapă limba cotidianului ca într-un tablou de Dali
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
reface,febril,ca o ameobă,întrucât în fiecare fragment somnolează chiar ființa lui tentaculară. Ele au o viziune holografică a lumii:sub aparența hosmozei, care e o iluzie pur retorică,totalitatea se află într-o ebuliție fantastă, cu răsuciri, asemeni burghiului,ale planurilor,cu glisări subtile și perspective anamorfotice:chiar așa fierbinți cuvintele-acelea-mi treceau prin creștet/prin piept prin oase și-apoi prin sânge/mă răscoleau îmi țineau de foame de sete de somn ori de viață/tu veneai cu zale
ADINA UNGUR-CALVARIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361897_a_363226]
-
ne explica în pauzele de o țigară, cum se montează cuptorul de cărămidă, cum se pregătesc lemnele pentru arderea cărămidei din cuptor, încât noi începusem să glumim cu Murgu și introdusesem în ciclul nostru minier diverși termeni ai cărămidăriei. Astfel burghiele erau cărămizi, iar explozivul devenise lutul pantru cărămizi. Dezastrul era după pușcarea frontului pe care o consideram stricarea cuptorului, iar evacuarea materialului de la pușcătura era cărămida roșie care trebuia vândută urgent la cei de la transport. Astfel că din greul muncii
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351268_a_352597]
-
Toate Articolele Autorului Poem de Al.FLORIN ȚENE Ecoul nopții Când ți se termină fânul și ți se dezumflă roata cu spițe de fag și muștele secolului te asaltează cu zumzet de bombardiere dincoace de prag, când singurătatea își răsucește burghiul în inima ta când nu ai alt punct de sprijin decât balamaua care mai ține ușa nopții fără nici-o stea iar carul mic pe cer își frânge oiștea de sare și crapă limba cotidianului ca într-un tablou de Dali
ECOUL NOPŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356974_a_358303]
-
în „deschidere“ și de „închidere“ alte două „șocant-interesante“ arte poetice, Vampir în vrie, sug sângele poveștii (p. 5), unde protagonistul poematic se vede / vrea drept spăimos ins mort, blestemat a-și părăsi mormântul în fiecare noapte, înfigându-se ca un burghiu („în vrie“, înspiralându-se / răsucindu-se „ca un avion pe axa-i longitudinală“, dar nu în niscaiva „turnuri gemene“, ci așa, de-acrobație plagiată din aripile policromilor fluturi), desigur, în vena jugulară a celor vii din neam / nație, în timpul somnului, dar
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Acasa > Cultural > Modele > DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAȚIE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1078 din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Numai glonțul mai țiuie la tâmplă ca burghiul dentar și nici el nu provoacă așa o zguduire în cap! Puiul de șarpe nu cunoaște această spaimă, culmea, pricinuită de om, omului, nu de om șarpelui! Dar, o doctoriță dintre puținele câte or fi în lumea suspinătorilor cu mâna
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
despre oameni cu renume, pe când citeam paginile revistelor de atunci, unele cărți, ziare. Un nume, care mi-a răsărit acum, ca un nou început, este numele unui scriitor, așa l-am reținut, fiind îndrăgostită de literatură, de poezie. Era Iacob Burghiu. Scria versuri. Acum, citind cartea lui Pavel Pelin “Privitor ca la teatru”, îl descopăr pe actorul Iacob Burghiu și imediat mă întorc în acea iarnă a anului 1977, probabil, când în satul meu de baștină, s-a jucat spectacolul cu
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
răsărit acum, ca un nou început, este numele unui scriitor, așa l-am reținut, fiind îndrăgostită de literatură, de poezie. Era Iacob Burghiu. Scria versuri. Acum, citind cartea lui Pavel Pelin “Privitor ca la teatru”, îl descopăr pe actorul Iacob Burghiu și imediat mă întorc în acea iarnă a anului 1977, probabil, când în satul meu de baștină, s-a jucat spectacolul cu actorii de la Bălți. A fost prima mea întâlnire cu scena casei noastre de cultură ospitaliere, prima mea întâlnire
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
când în satul meu de baștină, s-a jucat spectacolul cu actorii de la Bălți. A fost prima mea întâlnire cu scena casei noastre de cultură ospitaliere, prima mea întâlnire cu Limba cea română și cu inspirația, creația, frumosul veritabil. Iacob Burghiu a fost unul din actorii primei echipe a trupei moldovenești în Teatrului Dramatic Moldovenesc , pe atunci, întemeiat încă în 1957; povestea despre greutățile, prin care treceau actorii, care fuseseră angajați în trupa moldovenească. Amintirile sale evocau numeroasele deplasări în satele
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. Galeriile erau săpate direct în pădure. Pregătirile pentru săparea acestor galerii erau destul de dificile, neexistând drumuri de acces pentru aducerea primelor utilaje. Dacă sculele minore, sape, lopeți, troace, perforatoare, burghie se puteau transporta manual, altele trebuiau să fie aduse de utilaje de transport. Se foloseau compresoare mobile și se începea montarea coloanelor pentru transportul aerului comprimat necesar funcționării perforatoarelor. O galerie nu se poate săpa fără a avea lemnul de
MINA CENTRALĂ SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358292_a_359621]