50 matches
-
Răsună valea", când băiatul de bani gata, îmbrăcat caraghios în costum alb, se duce și el pe șantierul Bumbești-Livezeni, unde tinerii munceau vesel, și se leagă de fetele din popor zicîndu-le - ce caraghioslâc - "domnișoară", dar ele-i dau peste nas burjuiului și-l dau la gazeta de perete și joacă și un teatru despre el, în care feciorul de bani gata vine ușor în spatele unei muncitoare cu șorț, cu sânii mari, așa, voinică și zâmbăreață, și-i spune Domnișoară, domnișoară Nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fel de operetă, iar ea, cu o voce răsunătoare, îi răspunde, făcând băieții și fetele din sală să se prăpădească de rîs: Care baie, Măi potaie? Stai așa că îți arăt eu ție baie! Și-i pocnește câteva cu mătura. Și burjuiul cel adevărat e și el în sală, și-i dau lacrimile, și-ncepe să se smiorcăie așa caraghios... Maria nu se mai poate stăpâni și-ncepe să rîdă-n gura mare. Două țigănci de la poartă, Lina și Săftica, se uită spre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la un gospodar, pe mâncare și adăpost, risipind la jocul de miale, cu alții ca el, banii primiți de mamă-sa de la căpitanul de pompieri. Își păstra paralele (și asta avea s-o facă până la moarte când, în 1899, un burjui din Garda Națională, ce abia știa cu ce parte trebuie îndreptată flinta-nainte, ce doborâse pe când încerca să treacă prin contrabandă, pe la bariera Rahovei, câteva kile de spirt ascunse într-o tocilă veche) într-o pungă palidă și tare ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le Încasează toți salariații aceste instituții sunt tot din buzunarul nostru, al Națiunii, deci al fiecărei persoane fizice În parte. Și stau iar și mă Întreb : cu noi, cei mulți și simpli, cine stă de fapt de vorbă, dacă nici burjuii plătiți din bietele noastre buzunare goale nu vor să audă de noi. Și atunci ....”noi cu cine votăm?” și cui ne putem adresa, când avem și noi vre-un necaz ?! Cine le-a dat tuturor acestora dreptul să ne reprezinte
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vorba lui... - Dac-ar fi fost numai atâta, numai acolo... Când s-a pornit tărăboiul - vorbesc de cel din februarie ’17 - o parte a frontului era În Moldova noastră. Când au auzit Moscalii că s-a mântuit cu boerii, cu burjuii, cu popii, cu țarii și că or să capete pământ... - ...au părăsit tranșeele, ne-au lăsat În fața Nemților cu zeci de kilometri de front descoperit... - Zicem: zeci, fiindcă suntem băieți-buni, dar cred că erau sute... Dar ce vină să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
erau sute... Dar ce vină să le bagi? Să-și dea Ivan de la Tambov ori din Simbirsk sângele pentru Iași, pentru Fălticeni? Numai că dacă, părăsind frontul, s-ar fi dus drept În mă-sa, la Simbirsk, la boerii și burjuii lor, i-ar fi privit! Dar ei au luat-o cu făcutul dreptății, pe stil nou, bolșevic, de-aici, de la noi, din Moldova. Că să-l dăm și noi jos pe rege și să-i ardem și noi o republică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el, cu spume la gură (măi, și când mă gândesc că unul ca el putea să-mi fie văr de-al șaptelea!) - și Încă: «Bessarabia a fost, este pământ rusesc, locuit În mare majoritate de Ucraineni! De răpit, voi, Românii burjui ați răpit-o, În 1918, profitând de slăbiciunea trecătoare a tânărului stat sovietic...» - Dar ăsta nu era profesor de istorie, ucrainean, ci un tolomac de instructor politic, Întâmplător locuind Ucraina! - ...Zice: «Ați profitat de slăbiciunea statului nostru sovietic, ne-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai zis? Ce importanță că n-ai zis tu - dar au zis ai tăi? Burjuii? Capitaliștii? Fașiștii? Antisemiții? Au zis! Că tu, unul, n-ai zis, ce contează! Nu În unul ca tine se Împiedecă roata istoriei care merge Înainte! Contează că ești Învățător vechi, educator de tip burghez! Că ești român! Că ești reacționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unul, n-ai zis, ce contează! Nu În unul ca tine se Împiedecă roata istoriei care merge Înainte! Contează că ești Învățător vechi, educator de tip burghez! Că ești român! Că ești reacționar! Contează că toți Românii sunt reacționari! Fașiști! Burjui! Toți Românii sunt antisemiți!» Am crezut că sunt beat, chiar dacă nu băusem. Zic: «Uite, Sapșa: acum chiar că-mi pare rău că nu te-am bătut până la sânge, la palmă, ca să-ți urce mintea la cap, să Înveți să gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
revizor școlar...; nici eu, nici părinții mei - așa că ce să aibă comuniștii cu mine? Drept, o vreme n-au avut: mie nu mi-au făcut nimic. Mă uitam În jur: Înalții funcționari - ridicați; dar eu nu eram Înalt-funcționar; proprietarii, capitaliștii, burjuii - ridicați; eu nu intram În aceste categorii. Vine rândul popilor, al călugărilor; vin culacii la rând - ei, aici... Dar mi-am zis că eu, mereu eu nu mai eram țăran - deci n-aveam cum fi culac...; că eu sunt Învățător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că n-ai omorât-o pe soră-mea, Roza, că nu l-ai tras de barbă pe tata - contează că ești un Învățător de tip burghez, deci reacționar; contează că ești român, deci antisemit - fiindcă toți Românii sunt antisemiți și burjui reacționari» - punct! Logică? Probe? Să fim serioși, cine s-o tragă pe ea, curva-curvelor, la răspundere? ; cine s-o cheme la judecată? Ca și marii criminali din vremea noastră, ea știe să ocolească tribunalele... Nu poți pune mâna pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-i sprijine în nici un fel familia, care, chipurile, ar fi deținut averi prea mari, pe seama altora, încât toate trebuiau confiscate, dimpotrivă, dezicându-se de ei, declarând în mod repetat că n-a avut nicicând de-a face cu ei, burjuii, ca și cum aceștia ar fi făcut vreun rău că se purtaseră înainte de război cum se purtaseră toți în jur, adică munciseră, își construiseră case, își cumpăraseră pământuri ce le dădeau roade cu care cumpărau alte case și mașini, iar acum ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În vigilenta perioadă istorică Marietta Sadova (legionară, fosta soție a lui Haig Acterian și, apoi, Ion Marin Sadoveanu), Ion Iancovescu (interzis și el o perioadă, pentru vederi de dreapta), M.Marosin și W.Siegfried (excelînd printr-un rafinament cam de burjui), Sorana Coroamă (sora ghinionistului Plăcințeanu, ucis de Securitate la ordinul lui Dej) ș.a.m.d. Clody Bertola povestește În dialogurile din La vie en rose că artistul era deprimat În acea perioadă și ea a fost unul dintre colegii care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Mișa!", dădea alarma conducerea Filialei. Forul respectiv o îndruma "pe linie de creiațîie". La București, Leonte Răutu funcționa pe post de Jdanov și după legile lui Jdanov. La Iași, Mișa Novicov pe post de Răutu. Pentru opozanți folosea apelative grele: burjui, trădători, mișei, ielemente ostile, contaminate de "bacilul Atlanticului". "Să lovim fără cruțare în dujmani", decreta Mișa, port parola Centrului. Titlul întreg al almanahului (ales de proful ilegalist, cel cu "reacționarul Maiorescu") era "Pentru pace și cultură. Luptăm". Si dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca o concluzie, s-ar putea spune că multe animale au mai trecut, de-a lungul anilor și de-a latul scenelor, prin teatre!... Unele vezi puricii de pe covorul de scenă luate chiar... acasă, de ghinioniștii histrioni sau nevinovații spectatori. Burjuiul... comunist Tiberiu Vornic Omul despre care vă voi vorbi în continuare, nu mai trăiește. Era un domn, un om de "viță". Era un bon viveur, era un amator de vin, femei, bani și vorbe de spirit. A avut un destin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
director general al marilor Uzine Malaxa (între 1944-1948), deci un om cu mare trecere prin capitaliști vremii. Acest om cu destin spectaculos, după Naționalizare, a făcut o mutare de geniu: a oferit Puterii comuniste tot ce avea el, plus "secretele" burjuilor de la Malaxa! Cu o zi înainte de-a fi arestat, inspirat, Vornic s-a oferit să slujească, cu devotament, puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în casa lui Victor Eftimiu de două ori, în timpul vieții sale, cînd el era acasă, nu am apucat să-l cunosc. În schimb, îl știu destul de bine din cele citite și auzite. Tot e ceva... Cuprins Animalele din teatre 7 Burjuiul... comunist Tiberiu Vornic 9 Jurnalul dulce-amar 12 Chefuri cu artiști de ieri și de azi... 21 Un (alt) actor-dramaturg 24 Cavadia și ursulețul 27 Cazul Costinaș 30 Eusebiu Ștefănescu, omul fără dușmani 36 Servieta din Viena... 36 O melodramă treimiistă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde. Olteanu, intelectualul șovăielnic, e mustrat tovărășește. I se arată drumul oamenilor de știință sovietici, înfrățiți cu muncitorii. I se atrage atenția asupra pericolului cantonării - spre care îl împing savanții burjui - în lucrări teoretice, ceea ce înseamnă „idealism” și „rupere de mase”. Aceste imagini și dialoguri încep inseminarea în creierii românilor a unui sentiment colectiv care se va coace timp de decenii pentru a exploda în 1990 în strigătul : „Noi muncim, nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din ea este dorință de dreptate și cât ură pură față de cel care are și, prin urmare, trebuie deposedat și închis ? În ce măsură marii corupți, indiferent de vinovăția lor, de cele mai multe ori reală, sunt priviți înaintea oricărui act de justiție ca burjui și chiaburi ai vremurilor noastre ? Neplăcute întrebări, și mai neplăcute răspunsuri. Chiar și pentru posteritatea unor cineaști ca Jean Georgescu și Victor Iliu, autori ai unor opere cinematografice de excepție, O noapte furtunoasă și La Moara cu noroc, dar și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
jugul fascist”. După niște secvențe bizaroide într- un cimitir al eroilor, intră și primul moment de propagandă, așa cum intră azi Publicitate în filmele de la televizor : intelectualul întors șocat psihic și fără un picior din primul război mondial țipă la niște burjui umflați care îi dansează vals în casă - „Pentru ceafa dumitale, domnule inspector, am făcut-o, pentru mâinile dumneavoastră, doamnă !...”. Era una dintre tezele favorite ale comuniștilor până prin 1960, cum că lupta militarilor români în urma căreia s-a realizat Marea Unire
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
asigurat de un coc superb de activistă, plus ochelarii severi și „deopiesul”. Și totuși, nici ea nu e în regulă, întrucât rezultă că nu s- a cufundat în muncă pentru propășirea României Socialiste, ci ca să- l uite pe „artistul” burjui ratat Caius, pe care încă îl iubește. Asta în vorbe, căci între cei doi se vede tot atâta erotism cât între un șurub și o piuliță, nu arată nici o clipă ca foști iubiți, ci, poate, ca foști colegi de cenaclu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
născut într-o mahala cu cișmea în curte, vreau să văd cum e să-ți bei cafeaua într-o piscină !” Așa sună Romanian Dream, un vis burghez, mercantil, meschin. La nuntă, desfășurată foarte românește, nu vedem decât un soi de burjui socialiști între două și trei vârste, colegii de facultate ai Doinei lipsind în mod ostentativ - reacția colectivului e promptă și sănătoasă. Ca să nu existe vreun dubiu în această privință, Doina și Hans se întâlnesc până la urmă cu colegii, ea îl
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o fregată răsturnată, iar spinarea-i lată, neagră și lucioasă ca a unui etiopian, strălucea aidoma unei oglinzi în razele soarelui. Legănîndu-se leneș în troaca dintre două talazuri și scuipîndu-și din cînd în cînd jetul aburos, cașalotul semăna c-un burjui pîntecos ce-și fumează pipa într-o după-amiază toridă. Numai că pipa asta, sărmană balenă, a fost cea din urmă pe care ai fumat-o! Parcă atinși de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți cei ce dormeau la bordul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai stins, ne gîndim la tot ce s-a întîmplat ca la o minune. Dar de unde să știe fîrtații noștri întru neam că România cea mare și frumoasă, în care ei acum se simt în liniște, a fost opera unor burjui cu barbișoane și chiar cu pince-nez-uri? Prin barbișonul noului președinte ei învață, fără s-o știe, o lecție de istorie. Una nebănuită. Pînă ieri, alaltăieri. Nichita Danilov face anchete de artă pentru Monitorul împreună cu Alexandr, drăgălașul său puști de grădiniță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Asta trebuia. Tunica insului în permanentă stare de atac. Vi-l imaginați pe tătucul roșu cu leninista cravată mic-burgheză? Și ce-a mai prins moda asta! Dacă Ghiță Dej a rămas, în sumbra noastră amintire, cu griul lui costum de burjui, Ceaușescu a reintrodus garderoba stalinistă: tunica, încheiată maoist-militărește pînă sub gușă, șapca trasă bine pe urechi (nu fără perfida umilință a omului de rînd adică, fără fandoseli). Da, dar poza cu sceptrul regal mergea, ea, cu tunica mitocănească? Pardon! Costum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]