47 matches
-
ca ochiul dracului, chiverniseala identificată cu avariția, conacul ars de răsculați (recoltele „strânse-n sudoare și sânge luând drumul cazinourilor pariziene“, bașca arendășimea vampirizantă), desculții cu botnițe la culesul strugurilor, obrajii puhavi ai „băgătanului“, bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-au adăugat preponderent la noi atribute negative: epatologică, decadentă, vanitoasă, extravagantă, dementă, iresponsabilă, insațiabilă, falimentară, cinică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
romanului produs în anii '50 de propaganda de partid. În proza stalinistă, dacă știi să citești dincolo de convențiile realismului socialist (teatrul epocii e încă și mai simptomatic!), societatea e mai veridic, mai exact și mai amănunțit reprezentată. Evident, de câte ori apare "burjuiul", chiaburul sau moșierul, acesta este vituperat, criticat, prezentat caricatural. Dar el există, e viu sub subțirea și neverosimila propagandă, subminată de propria retorică și de propriul exces. Deci ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii "angajați
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ca o concluzie, s-ar putea spune că multe animale au mai trecut, de-a lungul anilor și de-a latul scenelor, prin teatre!... Unele vezi puricii de pe covorul de scenă luate chiar... acasă, de ghinioniștii histrioni sau nevinovații spectatori. Burjuiul... comunist Tiberiu Vornic Omul despre care vă voi vorbi în continuare, nu mai trăiește. Era un domn, un om de "viță". Era un bon viveur, era un amator de vin, femei, bani și vorbe de spirit. A avut un destin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
director general al marilor Uzine Malaxa (între 1944-1948), deci un om cu mare trecere prin capitaliști vremii. Acest om cu destin spectaculos, după Naționalizare, a făcut o mutare de geniu: a oferit Puterii comuniste tot ce avea el, plus "secretele" burjuilor de la Malaxa! Cu o zi înainte de-a fi arestat, inspirat, Vornic s-a oferit să slujească, cu devotament, puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în casa lui Victor Eftimiu de două ori, în timpul vieții sale, cînd el era acasă, nu am apucat să-l cunosc. În schimb, îl știu destul de bine din cele citite și auzite. Tot e ceva... Cuprins Animalele din teatre 7 Burjuiul... comunist Tiberiu Vornic 9 Jurnalul dulce-amar 12 Chefuri cu artiști de ieri și de azi... 21 Un (alt) actor-dramaturg 24 Cavadia și ursulețul 27 Cazul Costinaș 30 Eusebiu Ștefănescu, omul fără dușmani 36 Servieta din Viena... 36 O melodramă treimiistă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sărăcia ori tendința de Îmbogățire prin mijloace necinstite nu erau iertate de colectivitate. Asemenea acestora, nici prostia sau lăudăroșenia. Cutare era al lui N am mălai, altul al lui Cacă-n casă, sau Șoni ori Țarcă, un altul Fúciu, Covrig, Burjui sau Picu, Roițașul, sau Ciolac, Canțăr, Pișta sau Hulpea, Buha, Boleanu, Cucii (descendenți al unuia ce-i zicea Cucu), Ciocârlan sau Ragelă, etc. La o analiză mai atentă a numelor de familie existente În comună În urmă cu aproape un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu Ionuț al Mariei lui Ilie, tot Țăran Îl chema și pe acesta. Din căsătoria lor rezultă un fecior, Simion, căruia Îi rămâne toată averea agonisită de părinții lui și de aceea i se spunea În sat Simion al lui Burjui sau Burjuieșu. Era un bărbat harnic și vrednic, dar cam fălos de felul lui. A făcut războiul bietul Simion și a fost rănit pe front. Era În ziua de Rusalii prin anul 1946 și trecuse mai bine de un an
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Sau cum ar evolua o „Revoluție în cer”? Cea de pe pământ... o știm. Ei, dar a alege între „a alerga bezmetic în jurul Pământului” și a dori „libertatea astrală” e cu totul altăceva!... Mai bine alegi nefericirea pantofilor... cu un „drept” - „burjui” și c-un „stâng” - „jupuit”, nu?! sau dialogul dintre un nebun și un teolog... sau... ploaia și încornorații (umor irezistibil, o scenetă faină). 6ă nu uităm nicicum, să avem grijă să nu „golim” „magazia” cu sentimente. S-avem grijă ca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să-i sprijine în nici un fel familia, care, chipurile, ar fi deținut averi prea mari, pe seama altora, încât toate trebuiau confiscate, dimpotrivă, dezicându-se de ei, declarând în mod repetat că n-a avut nicicând de-a face cu ei, burjuii, ca și cum aceștia ar fi făcut vreun rău că se purtaseră înainte de război cum se purtaseră toți în jur, adică munciseră, își construiseră case, își cumpăraseră pământuri ce le dădeau roade cu care cumpărau alte case și mașini, iar acum ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde. Olteanu, intelectualul șovăielnic, e mustrat tovărășește. I se arată drumul oamenilor de știință sovietici, înfrățiți cu muncitorii. I se atrage atenția asupra pericolului cantonării - spre care îl împing savanții burjui - în lucrări teoretice, ceea ce înseamnă „idealism” și „rupere de mase”. Aceste imagini și dialoguri încep inseminarea în creierii românilor a unui sentiment colectiv care se va coace timp de decenii pentru a exploda în 1990 în strigătul : „Noi muncim, nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din ea este dorință de dreptate și cât ură pură față de cel care are și, prin urmare, trebuie deposedat și închis ? În ce măsură marii corupți, indiferent de vinovăția lor, de cele mai multe ori reală, sunt priviți înaintea oricărui act de justiție ca burjui și chiaburi ai vremurilor noastre ? Neplăcute întrebări, și mai neplăcute răspunsuri. Chiar și pentru posteritatea unor cineaști ca Jean Georgescu și Victor Iliu, autori ai unor opere cinematografice de excepție, O noapte furtunoasă și La Moara cu noroc, dar și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
jugul fascist”. După niște secvențe bizaroide într- un cimitir al eroilor, intră și primul moment de propagandă, așa cum intră azi Publicitate în filmele de la televizor : intelectualul întors șocat psihic și fără un picior din primul război mondial țipă la niște burjui umflați care îi dansează vals în casă - „Pentru ceafa dumitale, domnule inspector, am făcut-o, pentru mâinile dumneavoastră, doamnă !...”. Era una dintre tezele favorite ale comuniștilor până prin 1960, cum că lupta militarilor români în urma căreia s-a realizat Marea Unire
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
asigurat de un coc superb de activistă, plus ochelarii severi și „deopiesul”. Și totuși, nici ea nu e în regulă, întrucât rezultă că nu s- a cufundat în muncă pentru propășirea României Socialiste, ci ca să- l uite pe „artistul” burjui ratat Caius, pe care încă îl iubește. Asta în vorbe, căci între cei doi se vede tot atâta erotism cât între un șurub și o piuliță, nu arată nici o clipă ca foști iubiți, ci, poate, ca foști colegi de cenaclu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
născut într-o mahala cu cișmea în curte, vreau să văd cum e să-ți bei cafeaua într-o piscină !” Așa sună Romanian Dream, un vis burghez, mercantil, meschin. La nuntă, desfășurată foarte românește, nu vedem decât un soi de burjui socialiști între două și trei vârste, colegii de facultate ai Doinei lipsind în mod ostentativ - reacția colectivului e promptă și sănătoasă. Ca să nu existe vreun dubiu în această privință, Doina și Hans se întâlnesc până la urmă cu colegii, ea îl
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
crescut de internatul liceului. Deci cu o astfel de proveniență e foarte normal să fie de stânga... Originea lasă amprente: tata și Înainte de război era foarte de stânga și le spunea părinților mamei mele, care erau foarte Înstăriți, le spunea burjui... Și după război m-am așteptat ca el să se Înscrie În partid, dar nu s-a Înscris - Însă nici nu a renunțat la părerile lui de stânga, doar că s-au mai acomodat realităților pe care le-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Predarea era În română, dar imediat ni s-au introdus și cursuri de rusă. Director era deja un rus... Țin minte că era un Învățător originar chiar din Herța și În momentul când făceam vreo năzbâtie Îmi striga „fiu de burjui” - era deja lupta de clasă și În școală... În loc de buletine rușii au dat așa-zisul pasport, iar cel primit de tatăl meu avea un indicativ - 39 (mai târziu am aflat că 39 Însemna, pentru deportare)... În Siberia? În Siberia... În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat așa-zisul pasport, iar cel primit de tatăl meu avea un indicativ - 39 (mai târziu am aflat că 39 Însemna, pentru deportare)... În Siberia? În Siberia... În Herța, cine a avut vreun magazin, imediat i-a fost Închis, gata, „burjui”... Și din Herța, pe 15 iunie 1941, În noaptea respectivă s-au efectuat primele deportări spre Siberia: au fost luate 38 de familii de evrei și o familie de români - acel Popescu, farmacistul... Popescu nu a Încercat să plece Înainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au lăsat-o, să locuim În ea... Cu ce v-ați ocupat mai departe? Un an de zile am rezistat, că tata a reușit să meargă ca paznic pe undeva. Nu voiau să-i dea nimic de lucru, fiind burjui, dar practic a fost un an foarte greu, mai ales că eram În așteptarea deportării - se zvonea că vom fi deportați, În momentul când am primit acel 39 În pasport. Dar pe 22 iunie, după o săptămână, a Început războiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Au plecat la formarea statului Israel? Da, au plecat, au murit acolo. Și sora mea a plecat... Au Înțeles că România are aceeași cale socialistă și au plecat... Da, da... Tatăl meu, după anul acela cu rușii - când a fost burjui și era și pericolul Siberiei - n-a mai vrut, iar când a putut a plecat, chiar cu riscul că eram student - și m-a lăsat... Și dumneavoastră de ce nu v-ați mai dus după facultate? După ce am terminat facultatea m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
profesor la facultatea de agronomie de aici. Amicul și colegul meu, fiind În vacanță, gospodărea. Suit pe o scară, vopsea scândurile exterioare ale casei. În grajdul lui de scânduri am băgat și mașina mea. Casa lui are strictul necesar unui burjui american, profesor universitar. Nimic de lux, nimic ostentativ. Mobilă puțină, strict necesară, fără 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 122 să lipsească ceva din ceea ce economisește sau Îmbogățește viata. Casa, cu pereții dubli din scânduri are un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E. Baconsky, după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele literare, dar a fost prompt și brutal „evacuat” de la conducerea revistei Steaua, la sfârșitul deceniului șase, atunci cea mai bună, mai curajoasă revistă literară. „Invitat” la București, pentru a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au ascuns pe unde au putut. În sat n-am rămas decât eu, Mitică și Sisi, hotărâți să mai salvăm ce se putea salva. Satul mirosea a porci pârliți și vin scurs din butoaiele Împușcate În pivnițele gospodarilor vrednici (“burjui” etichetați de ruși). Nu erau rare cazurile de soldați Înecați În vinul atrăgător de Târnave. Nu pot omite nici noaptea sosirii armatei cazace. Eram cu Sisi În Suseni, unde aveam provizii din toate. Văzând o dâră de lumină, a venit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]