126 matches
-
bogat din fața mea, care-mi oferă, cel puțin iluzia, că sunt bine camuflată. Întorc doar ușor capul spre dreapta și văd două mogâldețe cu blană închisă la culoare și cu niște dungi albe pornind de la cap spre corp. Sunt doi bursuci ! Dar ce fac ? Nu înțeleg din mișcările lor repezi și din învălmășeala creată ce se căznesc să facă. Îl văd pe unul din ei stând culcat pe spate, cu piciorușele din față și din spate ridicate, având pe burtică vreo
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
intrarea vizuinii. Fenomenal ! Așa ceva nu mi-am închipuit că poate să se întâmple! Știam de la bătrânul brigadier silvic Marin Durlan că bursucii cară știuleții de porumb în vizuină cu gura. Și tot de la el mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc.
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
între Cigirin și Novomirgorod); Băbanca, Burta, Tecucica (lângă Novoarhanghelsk); Răzmerița, Șelari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lângă Olviopol); Arcași, Cantacuzinca, Moldovca Brașoveanovca, Pădureț, Urâta, Șerbani, Arnautovca (lângă Voznerensk); Baraboi, Grădinița, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lângă Odessa); Coșuri, Gușa, Șura-Bondureni, Buda, Soroca, Chișleac, Bursuci, Odaeva, Șura (lângă Gaisân) etc. Th. Burada înfățișează din gubernia Cherson în 1893 următoarele sate moldovenești: Iasca, Grădinița, Sevărtaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mălăiești, Floarea, Tei, Coșarca, Buturul, Perperița, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Tașlâc, Doroțcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
Iată câteva din numele localităților din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hârtop, Visterniceni, Borș, Dabija, Carlești, Șerpa, Culmea Veche și Nouă (raionul Bârzu); Valea Hoțului, Tocila, Grecu, Perișori, Handrabura, Șalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu, Pârlita, Păsățel, Mironi, Bănzari, Bursuci, Moșneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budăi, Buza, Strâmba, Broșteni, Slobozia, Buchet, Timcău, Ploți, Șerbi (raionul Crutâi); Ocna Roșie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coșari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubău, Țâbuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mălăiești, Ilie, Brânza, Untilovca, Găvănosu
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
și lacrimile înflorite ale cerului- fulgii albi... Stingem farurile ca să mai putem privi acest spectacol inedit. Cum sclipesc ochii lor în noapte ! Sunt, în câmp, la marginea pădurii... Mă bucur că pădurea noastră mai are vulpi, căprioare, mistreți, iepurași, fazani, bursuci... Nu ne vine să mai plecăm acasă. Totuși, mama s-ar putea îngrijora dacă am întârzia. Ne depărtăm și eu privesc în urmă, să pot vedea cât mai mult timp această imagine rară. Mi-e dragă pădurea, îmi place vântul
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
pozei din autobuz. Nu de alta, dar pe alocuri a fost mai discutată decât politicile publice și decât temele de campanie. Avem o echipă tare frumoasă la minister și la ieșirea cu pricină am realizat cu toții că am fost niște bursuci ultimele luni - nu am ieșit nicăieri să socializam un pic în afară biroului. Că deh, în calitate de tigru de la autoritatea tutelară, am promovat stahanovismul în ultima perioadă ;-) Așa că mulțumesc din nou colegilor pentru sprijinul excelent și pasiunea #LaMunca. Nu numai celor
Cheltuielile cu parfumuri și whisky au umflat costurile SGG cu mașinile de serviciu ale demnitarilor. Plus () [Corola-blog/BlogPost/338784_a_340113]
-
cu nostalgie steaua aceea albastră cu care am vrut să o impresionez pe Adelina. Steaua era acolo, la locul ei, frumoasă și pură. Poate doar razele ei albastre se mai roteau, dar nu departe. În serile care au urmat, moș Bursuc urca uneori în podul Observatorului să vadă ce se întâmplă cu mine, căci simțea că se petrece ceva, dar nu știa ce anume. Iar când urca, îmi aducea și câte un termos cu ceai. Era un om tare de treabă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
mea definitivă îmi dădu totuși o puternică strângere de inimă. Revedeam în minte nopțile pierdute, evenimentele nemaipomenite prin care am trecut și câte și mai câte întâmplări. Desigur, nu puteam să plec fără să-mi iau rămas bun de la moș Bursuc. Ca să nu-și dea în vileag tristețea care îl copleșise văzându-mă plecând, moșul își căutase de treabă prin pădure, prefăcându-se că trebuie să aducă lemne. Îl înțelegeam foarte bine: el era sortit să rămână mai departe acolo, pe
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
tot. Rotind privirile, m-am oprit o clipă asupra pădurii în care aterizase acel fantastic obiect cosmic. Acolo nu se vedea nimic deosebit. Doar bradul din preajmă se uscase aproape de tot, devenind roșcat, ca o pană de cocoș!... Cu moș Bursuc în urma mea ducându-mi valiza, căci ținuse cu tot dinadinsul să-mi fie de folos cu ceva la plecare, începusem să coborâm pajiștea muntelui. După un timp mi-am întors privirea pentru a vedea încă o dată muntele pe care am
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
mediului studențesc. Mi-am reluat cu sârg munca de măsurător al cerului. De fapt, nici nu puteam numi muncă asta, de vreme ce nu credeam că folosește cuiva. Când tocmai măsuram nu știu ce anume, aud niște pași pe scară. În ușă apăru moș Bursuc care venea din vale, din sat. - Hei, Mariane! Eu sunt! Nu te speria!... - Ah, mata erai, moșule! Nu știam ce tot umblă pe la mine pe scări, în toiul nopții... - Domnișorule Marian!... - Ce e, moșule? - Musai să pleci în vale, la
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
în câte un loc și priveam la vale și rar mă mai mutam în alt loc. Coțofenele colorate care fâlfâiau prin preajmă, de la o vreme mă însoțeau, aproape domesticite. Începusem să-l suport cu mai multă răbdare și pe moș Bursuc. Uneori chiar îl compătimeam atunci când se plângea de suferințele lui din cauza reumatismului. Stăteam mult la palavre, ne găteam împreună masa, de multe ori, căram și tăiam lemne tot împreună. Îl inițiasem un pic în taina mânuirii lunetelor din podul Observatorului
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
căci prea îi zdruncinam echilibrul nervilor cu acele "văicăreli" pe care le ascultam uneori la posturile de radio străine: turcești, iraniene, ori cine știe ce altele de amatori de prin Suedia sau mai știu eu de pe unde. Mi-era milă de moș Bursuc când simțeam că-i stric liniștea, dar nici eu nu puteam sta așa, ca un pustnic!... Într-o zi a țipat la mine un țăran din vale să dau "măgăoaia" mai încet, că s-au speriat vitele din țarină, aleargă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
cunosc mai bine pe Adelina!... Dintr-odată mi-a dispărut tot cheful, așa că am dispărut prin pădure, cam pe același traseu pe unde mersesem în prima noaptea în tovărășia lui Mihăiță. Am ajuns la cabană unde am constatat că moș Bursuc avea o groază de probleme de rezolvat cu atâția oaspeții în preajma lui și din atâtea neamuri, că nu se mai înțelegea bine nici cu românii. Fiecare vroia fel și fel de lucruri, iar el nu înțelegea prea bine ce i
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
mai zăbovit mult și m-am întors la cabană, pentru că simțeam că mă sufoc și că aveam dureri în piept. Când s-a făcut dimineață m-am sculat, m-am îmbrăcat de plecare la oraș, apoi am trecut pe la moș Bursuc să-i zic: - Ajută-mă, te rog, să ajung în vale! Sunt bolnav și vreau să plec la spital! Moș Bursuc, care mă îngrijise cum știuse, cu niște ceaiuri și cu niște comprese calde, se supără tare la gândul că
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
măreție decât credeam, fiind mai presus decât oricare dintre măruntele preocupări ale oamenilor din vale. Evenimentele care urmară mi-au întărit și mai mult încrederea în justețea aspirațiilor mele. Căci se întâmplă, într-o după amiază, pe când se întorcea moș Bursuc din sat cu rucsacul plin cu alimente, și pe când începuse să scoată și să pună pe masă cumpărăturile: făina, zahărul, orezul și celelalte, dintr-un buzunar al rucsacului l-am văzut scoțând un ziar în care ținea ceva învelit cu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
de pierdut. De aceea am plecat de îndată spre cabană să văd ce s-a întâmplat pe acolo. Mi-am luat hainele cele groase și am decis să pornesc la drum. N-am insistat să-l mai caut pe moș Bursuc care, pesemne, după ce s-a mai liniștit treaba, s-a întors înapoi în cămăruța lui și poate chiar avea de gând să-și reia somnul. Am bâjbâit prin cabană pe întuneric până mi-am găsit cele trebuincioase. Apoi am ieșit
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > "LA BURSUCI" - FRAGMENT DIN CARTEA "ÎNSEMNĂRI DIN VREMI APUSE" - DE MIHAI BAICU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului LA BURSUCI Moșia Bălăbăneștilor s-a mărit după primul război, prin împroprietărirea fraților luptători demobilizați
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > "LA BURSUCI" - FRAGMENT DIN CARTEA "ÎNSEMNĂRI DIN VREMI APUSE" - DE MIHAI BAICU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului LA BURSUCI Moșia Bălăbăneștilor s-a mărit după primul război, prin împroprietărirea fraților luptători demobilizați din satul nostru care nu aveau pământ sau aveau prea puțin. După cum auzeam pe ai mei vorbind, se făcuseră exproprieri mari. Se luaseră pământurile de la marii moșieri
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
părinții mei au folosit pământul fratelui Ion, semănau într-un an grâu, în altul porumb, cu regularitate invariabilă. De altfel, toată această „moșie” era - convențional - cultivată, o parte cu păioase, cealaltă cu porumb. Capătul pământului dinspre pădure îl numeam „la bursuci”. Acest toponimic nu era întâmplător. Pădurea Hraina, cu râpele și mâncăturile ei era populată, între alte vietăți și de bursuci. Nu mulți, dar destui ca să facă pagube. Un fel de bursuci nomazi, pentru că se mutau în fiecare an spre partea
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
toată această „moșie” era - convențional - cultivată, o parte cu păioase, cealaltă cu porumb. Capătul pământului dinspre pădure îl numeam „la bursuci”. Acest toponimic nu era întâmplător. Pădurea Hraina, cu râpele și mâncăturile ei era populată, între alte vietăți și de bursuci. Nu mulți, dar destui ca să facă pagube. Un fel de bursuci nomazi, pentru că se mutau în fiecare an spre partea cultivată cu porumb. Când știuleții ajungeau cu boabele la faza de dezvoltare, „în lapte”, erau hrana de toate...nopțile, a
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
cu porumb. Capătul pământului dinspre pădure îl numeam „la bursuci”. Acest toponimic nu era întâmplător. Pădurea Hraina, cu râpele și mâncăturile ei era populată, între alte vietăți și de bursuci. Nu mulți, dar destui ca să facă pagube. Un fel de bursuci nomazi, pentru că se mutau în fiecare an spre partea cultivată cu porumb. Când știuleții ajungeau cu boabele la faza de dezvoltare, „în lapte”, erau hrana de toate...nopțile, a bursucilor. Oamenii organizau pânde și-i mai împuținau, dar veneau alții
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
paznicii. Cât am fost copii, unele treburi ce ne reveneau, le făceam împreună: păzeam la vie, ziua câte unul, noaptea toți trei; îi ajutam pe părinți la munca câmpului, trebi în gospodărie, după puterile și priceperea noastră. În ce privește pânda la bursuci, Culai se plictisise de acest gen de „apărare” pasivă a recoltei noastre. În mintea lui, urzise un plan, pe care ni l-a împărtășit, dar sub jurământ că nu spunem tatei. (Eram aceștia trei, nu numai frați, ci și buni
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
capătul porumbiștei, ceilalți s-ar înfricoșa și n-ar mai îndrăzni să vină în lan. Doar văzusem pe ai noștri și pe alți gospodari, cum puneau momâi în grâu să sperie păsările. De ce n-ar fi bună rețeta și pentru bursuci? Ideea fusese, cum am spus, a lui Culai. Asta era baza planului și noi cei doi, fusesem întrutotul de acord. Mai ales când el, mucalit, ne spunea: „Parcă-l aud pe mai marele bursucilor sfătuindu-și ortacii; nu mai mergeți
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
întrerupt rumegatul, au întins boturile spre noi și au slobozit câte un muget abia perceptibil. Ne vor fi spus: „bună dimineața!” sau ne vor fi întrebat unde am fost? Cine să le înțeleagă graiul lor? MIHAI BAICU Referință Bibliografică: LA BURSUCI - fragment din cartea ÎNSEMNĂRI DIN VREMI APUSE - de MIHAI BAICU / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1061, Anul III, 26 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
e prietenul meu, Andrei. Iar băiețelul ăsta e fratele mai mic al Adelinei, și-l cheamă Nicușor... - Iar pe mine mă cheamă Marian! zic eu. - Dar moșului cum îi zice? întrebă Andrei. - A, lui puteți să-i spuneți simplu, moș Bursuc! Moșul, care tocmai atunci apăru pe ușă, părea înveselit auzindu-și numele pomenit și câteva zâmbete pe fețele musafirilor. De aceea umbla cu grijă, să nu deranjeze. - Am mai făcut plimbări dintr-astea, căută să fie mai comunicativ Andrei, prietenul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]