254 matches
-
ceva. Cine știe ce trăsnăi mai spuneau copiii? A continuat cu cifra cinci, dar hărmălaia copiilor nu s-a mai oprit. Nu știu de unde-i aduceau să defileze prin fața ei, roșie ca focul, toți amărâții satului: ciungi, cocoșați, șchiopi, cu urechi clăpăuge, burtoși cu picioarele târsâite pe pământ sau cu burta prin cer, grăsane cu siluete otova, o menajerie ciudată cu diferite comparații trăsnite, încât biata domnișoară Iulia își făcea cruce în gând de ce-i auzeau urechile. Însă nu se supăra. Zâmbea și
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
ca pe-o doamnă, ce-ți lipsește făăăă, ce-ți lipsește?! Te-ai dus după ăla divorțat și cu pensii alimentare. Și fătfrumos dă pă lume. Că mai frumos e tac-tu. Nu-l vezi, fă, că-i boboc și burtos, zici că are patruj de ani. Ce-ți lipsește? Ai? Te mânca în fund să te duci... Și-n clipa aceea încetă s-o mai lovească. O mânca-n fund, nu-i mare lucru, se gândi. Și dacă nici mă-
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
și pașnice. Bea "câte un strop", tolănită în pat, citea ziarul, se uita la televizor, uneori discuta cu el. Atâta tot! și chiar nu pricepea de ce oare bărbatul ei își ieșea din minți? Urla cu o voce neplăcută, alerga așa burtos prin apartament, pe picioarele lui scurte, agitându-și pumnișorii neputincioși, o numea cățea, element parazit, alcoolică. În replică, își scotea și ea ghearele. I-a stricat viața și câștigă prea puțin pentru a se purta cu atâta impertinență, e un
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frontului... dacă va veni diseară în oraș, promit să-l caut, să pun mâna pe el, și jur să nu-mi scape! E bine? Neapărat. Te rog. Mi-am dat cuvântul, nu mai insista. Se întoarse afectat spre un domn burtos și-i șopti grăbit: Ocupă-te puțin de doamna! (I-o arătă pe bătrână.) E mama căpitanului Dimitriu. Toma Dimitriu, eroul nostru. Poate îi poți face rost de ceva zahăr și pâine... Veniți după mine, doamnă, spuse burtosul și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un domn burtos și-i șopti grăbit: Ocupă-te puțin de doamna! (I-o arătă pe bătrână.) E mama căpitanului Dimitriu. Toma Dimitriu, eroul nostru. Poate îi poți face rost de ceva zahăr și pâine... Veniți după mine, doamnă, spuse burtosul și-o luă cu el pe bătrână. Am să-ți povestesc. Am să-ți spun multe. Am să-ți spun îngrozitor de multe, se aprinse Tudor rămânând singuri. Fără să-și dea seama ce face, îi apucă mâinile în mâinile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un om de onoare. Limbajul îmi este cunoscut, dar înțelesul îmi scapă. Dacă n-o să vii, n-o să-ți fac nici o vină din asta, dar să știi că te voi aștepta mereu... Vorbe mari într-un moment nepotrivit... Adevărat! Adevărat! Burtosul se-ntoarse, urmat de bătrână. S-a făcut, domnule prefect. Purta pantofi negri cu ghetre albe și, la fel cum venise, vioi și agitat, împingându-și burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
reluarea unei faze spectaculoase, filmată în high definition. Iar eu trec pe lângă el și-i spun ai încercat să te remarci. E bine. Bravo ție. Îmi pare rău. Dar nu ești decât un figurant. Mă uit și la ceilalți trei burtoși. Iar voi sunteți chiar invizibili. Rușine. Puteați să ieșiți puțin în față, dar ați pierdut momentul. Hai. Go back to your lousy little life. Toți patru se hol bează la mine ca la mașini străine. Probabil că nici unul din tre
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
din bronz e un zeu al fertilității dintr-un cult antic, sau poate plodul unui zeu al fertilității. Dând ochii peste cap de i se vedea doar albul extatic, neobrăzatul bătrân ne-a făcut să remarcăm, mormăind conspirativ, că țâncul burtos din Bruxelles își atinge mădularul sacru. Jamsheed zâmbea absent. N-o mai văzusem pe Leila așa tăcută și gravă. Fixându-l pe omul-trunchi, pe care nu înceta să-l fotogra fieze, mi-a cerut să cumpărăm figurina provenită pro ba
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ultima vreme destul de mult forma refăcută, regularizată, cu articolul -le: "nenele ăla zice că nu e plagiat" (forum.tvr.ro); "ceilalți erau cam speriați, ce vrea nenele-ăsta?" (blogspot.com) - inclusiv în forma enclitică de genitiv-dativ -lui: "se referă la profilul burtos al nenelui din imagine!" (forum.artelecom.ro) Nu foarte des apare forma de plural - neni ("mi-au explicat mie niște neni deștepți că sunt niște roboți care scanează forumurile", forum.softpedia.com); "îmi fac loc pe lângă niște asistente care fumau
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
totul, pentru că lăcomia lui de a poseda e uneori neputincioasă. Oamenii de piatră, demonii sunt, nolens-volens, umanizați. Nu sunt niște ticăloși "de manual", așa cum propaganda comunistă îi înfățișa, în caricaturi de presă și în romane involuntar- caricaturale, pe dușmanii regimului: burtoși, urduroși și gușați, cu ochi în care sticlesc poftele. Iar mediul lor de existență și acțiune, Pătârlagele, Câmpuleț, Turnuvechi (geografia imaginară a scriitorului, infiltrată în cea reală), nu are valoare de fundal contrastiv. Colectivitatea, comunitatea ce numără deja atâtea victime
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
să mănânc în restaurantul ăsta. E prea scump, spune Robert, cu sinceră părere de rău. Șeful de sală schimbă câteva cuvinte cu Jean, care pleacă spre bucătărie să dea comenzile. Robert face un semn și de masă se apropie un burtos plin de importanță. — Permiteți-mi să vi-l prezint pe Gustave, sommelier -ul nostru. — Preferați un vin roșu sau unul alb? își intră Gustave în pâine. — Aveți vreun vin pentru bețivi? începe Lionel să se joace cu nervii sommelier -ului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe frunte. Prin ușa deschisă a capelei năvăliră ultimele raze crepusculare, iar un vântișor rătăcit fâlfâi o clipă limbuțele incandescente ale lumânărilor, alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat, de parcă jucasem rolul cuiva Într-o piesă necunoscută. Totul se Întâmplase atât de repede... și atât de firesc! A revenit după câteva ore, cu două geamantane uriașe, cărate de un taximetrist burtos, care s-a uitat la mine ironic, pe sub ochi. Melanie m-a asigurat de câteva ori că nu o să-mi rămână datoare, În ciuda eforturilor mele de a o determina să Înțeleagă că nu o făceam pentru bani (deși Îmi calculam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cele trei județe care se intersectau la Pomârla. Căzuții în cap De îndată ce și-au încheiat discursurile dedicate opțiunii majorității populației participante la vot, eroii acelui partid, de bucurie și de fericire, s-au împiedicat, la coborârea de la tribună, fruntașii lor, burtoși și umflați în pene, căzând, care pe o parte, care pe alta, care de-a dreptul în cap. Mai greu le-a fost, la revenirea în poziția normală, tocmai celor din urmă. Da’las’că, văzând ei, lumea, de acolo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate, pe toți cei care Își apără viața, apărându-se de fapt de ea. Inutilii și dezmoșteniții. Ție, Antoniu, Dumnezeu ți-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă gândesc la ei raportându-i vârsta lor, ci doar ca la „bărbați“. În cercul de la bătaie, ba chiar și în baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unde avea să stea Norman. Atunci, Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de pînă atunci, le-am găsit absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nu era destul că eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și fără bărbie. Firmin : hirsut din cap pînă-n picioare. Ridicol. Bărbia, sau lipsa ei, mi-a provocat cea mai mare suferință. Acest lucru părea să arate - deși, de fapt, această entitate lipsă era total incapabilă de a face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tăcut. - Vreau să vorbesc cu marele, ăăăă, șef, ăăă, nu, mh, hm, cu marele, ăăăă, meșter. - Maestru! Marele maestru! șopti un oareșcine. - Da, așa, vreau să vorbesc cu marele maestru, între patru ochi dacă se poate. Marele maestru, un arhitect burtos, chel și transpirat, m-a admonestat: - Frate Alex, nerușinarea ta este de-a dreptul cosmică. Cum îți permiți? Unde-ți e ciocanul? Unde-ți e peruca? Ce vrea să însemne dezordinea asta? Haine de stradă, în sacră încăpere? - Maestre, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne de bunăstare, materializarea muncii cuiva în minele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e mai cald, iar în sud, măi frig. —De ce? Cum adică... de ce? interveni iritat burtosul Oripo. Pentru că nimeni n-ar putea concepe o lume în care să fie frig în nord și căldura în sud. Așa sunt legile naturii. — Totuși, îl întrerupse Navigatorul-Căpitan, poate că Vahíne Auté nu greșește când pune această întrebare. Din ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Să ne aliem cu Te-Onó? Dar sunt niște sălbatici! Tané să ne ferească! rase celălalt. În nici un caz nu mă gândeam să ne aliem cu Te-Onó împotriva taifunului! Prefer să ne aliem cu taifunul contra lor. Nu te-nțeleg! protesta burtosul lui interlocutor. Despre ce naiba vorbești? Nici nu e nevoie să mă-nțelegi. Cel mai probabil, totul e în imaginația mea, iar acel taifun nici n-o să se formeze. Și când vom ști sigur? —Mâine... răspunse Miti Matái, zâmbind. Dacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]