53 matches
-
mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile), patru-cinci ciocălăie de păp’șoi de lapte, ciupit, din mers, prin porumbiștile străbătute. Și, bine-nțeles, șâpu’ - În fapt, o butelcă de-un litru - cu vin: jinișoru’. Dar pe acesta nu-l scotea - Încă... Mă lasă pe mine să păzesc focul și dă o raită primprejur. Nici nu apucă jăraticul să se facă bine, că se Întoarce cu pălăria plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce a putut să vadă, să audă și să trăiască în acea zi. Cum își epuizase vinul și țuica la Crăciun și Anul Nou, s-a hotărât să se reaprovizioneze de la socrii lui cu o damigeană de vin, cu vreo butelcă de țuică de prune, fiindcă aceștia au vie și o duzină de pruni în grădină, de unde au materie primă pentru această delicioasă băutură. Știa că la sărbătoarea onomasticei sale, ca de fiecare dată, vor fi prezente unele rude apropiate care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a trântit puișorul ist de ger de țâpă porcul. Așa spunem noi, în clasa de jos. ...Sprinten nașul ! făcu el admirativ spre bătrânul care, tăcut, o luase înainte. Unde ai zis că stai? Las că știu. Casele lui dom’ comisar Butelcă. Auzi, nașule? La dom’ comisar Butelcă. - Nu e nici un comisar, protestă clientul. - Las că știu. Cum urci, casele pe stânga. Apoi acolo-i, la dom’ comisar Butelcă. Intrând în curte, omul se opri mirat : - Aici e ? Apoi nu-i la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de țâpă porcul. Așa spunem noi, în clasa de jos. ...Sprinten nașul ! făcu el admirativ spre bătrânul care, tăcut, o luase înainte. Unde ai zis că stai? Las că știu. Casele lui dom’ comisar Butelcă. Auzi, nașule? La dom’ comisar Butelcă. - Nu e nici un comisar, protestă clientul. - Las că știu. Cum urci, casele pe stânga. Apoi acolo-i, la dom’ comisar Butelcă. Intrând în curte, omul se opri mirat : - Aici e ? Apoi nu-i la dom’ comisar. Bine că nu-i
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înainte. Unde ai zis că stai? Las că știu. Casele lui dom’ comisar Butelcă. Auzi, nașule? La dom’ comisar Butelcă. - Nu e nici un comisar, protestă clientul. - Las că știu. Cum urci, casele pe stânga. Apoi acolo-i, la dom’ comisar Butelcă. Intrând în curte, omul se opri mirat : - Aici e ? Apoi nu-i la dom’ comisar. Bine că nu-i la dom’ comisar. Pot să-ți spun acuma că spurcată nație de om e. Fără picior și fără mână, da’ scoate
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ușa de la capătul salonului și Lanark examină rucsacurile. în ambele era o haină din piele rulată și mici bucăți de fructe și carne comprimate și învelite în hîrtie din orez. într-unul era un termos roșu cu cafea și o butelcă plată cu cognac, în celălalt, o trusă de prim ajutor și o lanternă electrică. Plecarea din aces loc mult prea cald și izolat părea tulburător de apropiată. Lanark se ridică în picioare și-și luă hainele în baie. Rima stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privire cruntă. — Nu mi-a zis Calu de când m-am născut... — Nici io nu m-am născut în pușcărie... Lovit de o revelație, la auzul acestei discuții pe deplin lămuritoare, Isaia se desprinse din brațele Marchizei, neuitând să-și înșface butelca pe care o ridică deasupra capului, ca pe o făclie. — Să bem ! strigă, cu un glas lipsit de orice smerenie. Îi privi triumfător, apoi, amintindu-și, pentru o clipă, de bețivul cel trist, trăsăturile îi căzură, melancolice : Să bem ! repetă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
remodelate) o continuare a continuării, istorisind geneza și evoluția lui Pantagruel, fiul lui Gargantua. Un alt șiretlic: numele eroului, care dă naștere seriei pantagruelism ("scriere plină de pantagruelism") pantagruelion ("cânepa" care însoțește corabia "eroilor" în drumul lor spre oracolul Sfintei Butelci), provine din lumea lingvistică familiară marelui public, desemnând "un diavol din Mistere, acele piese de teatru având ca motiv central viața și patimile lui Isus", dar "un diavol șugubăț care insufla sete bețivilor"247. Ar trebui așadar să se bucure
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de o parte în A Patra Carte despre faptele și pildele mari ale vrednicului Pantagruel (1552), o parodie atât a călătoriei maritime întreprinse după tiparele Odiseei căci eroul în cauză, Pantagruel, însoțit de un numeros grup, pornește în căutarea Sfintei Butelci, al cărei oracol este, pare-se, unicul capabil să dea un verdict valabil în privința virtualului mariaj al lui Panurge -, cât și a războiului troian, înlocuit aici cu lupta împotriva scrumbiilor. Motivul căutării Graalului din romanele cavalerești ale ciclului arthurian este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de Carnaval. Un vin de Amontillado ar încheia ziua într-un mod strălucit. Îl convinge pe, aparent, derutatul Montresor că va îndeplini el acțiunea degustării și îl însoțește decis pe călăul satisfăcut spre catacombele palatului său, unde se află buclucașa butelcă de Amontillado. Aceste catacombe, cu rol de pivniță nobiliară, sînt, din start, foarte stranii. Deși băut, Fortunado observă ciudățenia decorului. Incinta pare imensă, are extensii dubioase, se adîncește pe măsură cei protagoniștii înaintează și cumva terifiant este plină de oseminte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ie aur, și a făcut percheziție totală, care n-a lăsat sertar neumblat; a dat dă un clondir cu zamă d-aia albă dă strugurei, perdut În talieru dă tâmplărie. Și uite-așa, gnocchi-n sus, gnocchi-n jos, a dat gata butelca și m-a lăsat bușbeu cântându-l personal pă Caruso În Lohengrin. Puhoiu dă potol, băutură și șuetă i-a trezit soileala și la trei și douăzeci p.m. s-a și pus pă crivat. Mandea igienizam farfuria și cinzeaca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
onoare, amfitrionul, care râdea tot mai dezlănțuit, plesnindu-și șoldurile cu palmele, ca într-un gopac căzăcesc, porunci stewardeselor în sarafane roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
semn că pe undeva mai sus a plouat zdravăn și că pește azi nu se va prinde. Grănicerii și-au luat totuși sticla cu rachiu, țigările Kent și o brichetă, oferite cadou. Puțin demoralizați, frații se dau cu sîrg la butelca cu rachiu. Nici rîmele, nici mămăliga și nici miezul de pîine nu trezeau poftele lighioanelor din Prut. Atmosfera de pe malul românesc al Prutului nu era prea optimistă. Pînă la ora 11 pescarii amatori nu prinsese nici o chisoagă și rachiul, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drum cu el și căuta un om mai deosebit cu care să intre în vorbă. Pe scaunul învecinat stătea un bărbat îmbrăcat ca un orășean, dar a cărui proveniență era tot satul Crasnaleuca. Era tăcut, serios și plin de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul privea bagajele îngăduitor și continuă: Mata de-al cui ești? Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
părul drept în vîrful capului. Culmea, señor Lázaro asculta atent și-mi crea impresia că mă și crede! Termin povestea cam pe la mijlocul sticlei de whisky. Politicos am fost de cînd mă știu și de aceea am lăsat o jumătate de butelcă și pentru povestea amicului Lázaro. Stăteam singur aici, chiar în locul ăsta și mă delectam cu romul nostru, începe povestea Lazaro. Era pe 13 martie anul acesta, cam pe la orele 13. Nu mai spune! Da. Băusem binișor și doream să plec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spreiată, și capotul ei răpănos de molton Îl schimbase cu un soi de chimonou de mătase verde Împodobit pe spate cu două hieroglife roșii chinezești. Era sprintenă ca un judokan Motănica servindu-și musafirii cu cafele și destupând o ditamai butelca de un litru de lichior de trandafiri. Renunțase la mărășeștile ei puturoase pentru niște nenorociri mentolate, pe care scria Amore cu litere aurii și din care ne-a dat și nouă câte un pachet. Se vădeau prospere și pisicile uitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Tătuța Noe, săditor de vie...") unde îl asimilează pe patriarhul biblic cu podgoreanul originar și consideră că acesta era promotorul viilor Domnului. François Rabelais, în Aventurile lui Pantagruel (Cartea a treia, 1546), își desfășura verva sa comică făcând elogiul "Divinei butelci" și celebrându-i misterele. Pierre de Ronsard (1524-1585), în Sonete, asimila cu plăcere fructul viței de vie cu cel al pasiunii. Jean-Baptiste Poquelin, zis Molière (1622-1673), vedea în vin un concentrat de înțelepciune: "Să bem, prieteni dragi, să bem! Ne
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ceasuri. În Mici economii..., soții și invitatul lor se desfată la prânzul atent improvizat cu mezeluri, vermut franțuzesc, marsala, icre moi..., ca o confirmare a unei fericite conviețuiri. Și În D-ale carnavalului În final se improvizează un supeu „cu butelci, pachete de mezeluri și franzele...”, aici petrecerea consfințind concilierea, consacrând triunghiurile amoroase. Coana Luxița la Moși mănâncă „trei ouă răscoapte, o căpățână de miel cu borș, niște stufat, prune cu carne, friptură la tavă și salată de castraveți, trei cincizecuri
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
aventurează În oraș, personajul lui Caragiale Își leagă material viața de mâncare și de băutură. Ceea ce se anunța ca un scandal se poate finaliza, ca În D-ale carnavalului, cu o masă amicală atotreparatoare: „Iordache, apoi Pampon și Crăcănel, cu butelci, pachete cu mezeluri și franzele la subsuoară...”; În jurul mesei Încărcate se pot concilia animozitățile, nemulțumirile se estompează, compromisul e acceptat, iluzia fericirii planează deasupra tuturor. Se putea și mai rău, iar o minciună credibilă, decentă și de circumstanță e
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
plictiseau în zece minute-un sfert de oră și o întindeau. Petrecerea începea de la 12.00 în sus. Nu aveai voie să intri nici măcar cu o sticluță de apă. E drept, oamenii nu cu apă încercau să intre, ci cu butelci de vin, rucsaci în care încăpuseră de la zece cutii de bere în sus, cu sticle de votcă. Spectacolul oferit de băutori, cu toate tertipurile folosite în fața gardienilor, merită o notă specială. În Pavilion, prețuri mai mari ca în oraș cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
biserică: "Ușile!... Ușile!"... și în aceeași clipă ușa care dădea în odaia de alăturea se deschise în două laturi, lăsând să se vază o masă întinsă frumos, împodobită cu tot soiul de mezeluri pe care străluceau vreo două duzini de butelci cu vinuri vechi de coloarea rubinului și a chihlimbarului. Caracuda, al cărei șef era Miron Pompiliu, precum bine a zis Panu în amintirile sale din Săptămîna, și care se compunea mai mult dintre acei ce erau timizi la discuțiuni, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mijlocul căreia șerpuia un pârău rece ca gheața și limpede ca lacrima. Acolo la umbra a câtorva brazi seculari, pe un mușchi verde și moale ca o saltea de puf, lângă pârâul cel răcoros în undele căruia ne-am așezat butelcile 132 ca să le răcim, ne-am pus și noi jos roată împrejur după moda orientală a văcsuitorului nostru de cizme, iar după ce Catrințaș ne-a desfăcut saci cu merindele, apoi... halal să ne fie!... Era drept dragul să ne fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne-a desfăcut saci cu merindele, apoi... halal să ne fie!... Era drept dragul să ne fi văzut cineva la lucru. Poftă de mâncare și poftă de vorbă cât lumea. Parcă făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât să deșartau sacii și butelcile, cu atât poveștile vânătorești deveneau mai gogonate. Ca să dau o idee despre ce este în stare să istorisească un vânător sătul cu o ploscă de Cotnar trasă la măsea, e destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mezeluri, ne așteptau două tacâmuri: unul pentru Millu, și altul pentru mine, căci familia de gazdă era în ziua aceea absentă din Spătărești. Acolo, așăzat îndemânatec pe jilț, la lumina unui mare candelabru, dinaintea unor farfurii pline, și a unor butelci de asemenea pline, mă simțeam cuprins de un fel de voie bună, care îmi îndoia pofta de vorbă și pofta de mâncare. Eram la mii de poște departe de orice grijă, într-unul din acele momente, când din viață guști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]