376 matches
-
De aici încolo, căile domnului Emil au fost larg deschise, către tot ce-i dorea sufletul. și voința. și orgoliul. și încăpățânarea. Mărimile de cel mai înalt rang ale statului român i-au devenit niște biluțe necuvântătoare, în buzunarul de la butonieră. La toartă cu șeful statului roman, de la acea vreme, tăia și spânzura, în stânga și în dreapta, și-n susul și-n josul dreptăților, dar, mai ales, în al nedreptăților. Declarat, în limbajul său, și în al celor pe care i-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
multă imaginație „The Gustav Show“, a implicat cheltuieli fantastice, fiind filmată cu douăzeci și șapte de camere de luat vederi. E drept, Gustav nu făcea, ca de obicei, absolut nimic, doar privea inert spre nicăieri cu ochii lui ca două butoniere goale, dar audiența a fost incredibilă, milioane de oameni dorind să vadă, din douăzeci și șapte de unghiuri diferite, Marea Stană făcând acest lucru. Apoi, povestea vieții sale a fost ecranizată la Hollywood, cu Sylvester Stallone În rolul principal. Pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar dacă ațele ar fi cedat, nasturii sugrumați de butoniere puteau produce mai mult rău decât pistolul pe care-l ținea În mână. — Sprijiniți tavanul, puicușorilor, a spus Stepa, scuipând ca o stropitoare. Am ridicat brațele și m-am retras ușor cu spatele spre masa de biliard, Îndepărtându-mă Încet
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am dat seama că era cuplul pe care Îl văzusem În tramvai cu câteva minute În urmă. Tipul era scund, grăsun, În jur de cincizeci. Luând În considerare ținuta sa excesiv de adecvată - nu lipsea nici măcar lanțul de aur care lega butoniera de buzunarul vestei -, era probabil un notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel și vioi, cu o floare la butonieră, răspunse Într-o engleză tot atât de elegantă și bine croită ca și haina lui de dimineață: Nu. Mă tem că nu. Aveți să-i lăsați vreun mesaj? — Dar trenul a sosit, nu? — Nu. Are trei ore Întârziere. Cred că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
națiunile libere. Informații“. Începuse să creadă că, la urma urmelor, domnul Rennit avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ambițiile nenumărate. Dar acum nu-și mai amintea nici numele, nici chipurile lor. Într-o bună zi fusese acostat În Piccadilly Circus de un individ cărunt, Îmbrăcat cam fistichiu - cu o haină la două rînduri și cu o floare la butonieră - afîșÎnd o prospețime cam derizorie. Ia uite-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
azil, s-a săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
primit cutii și servicii de masă, am băut ceva pe hol înainte de-a merge la petrecere, n-am mai ieșit pe sub bolta de flori pentru că ploua în continuare. Am stat la masă să mă felicite neamurile, cu trandafirul la butonieră, și mă miram cum de nu văzusem cât de bine seamănă cu maică-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori un nasture pe jumătate ieșit din butonieră. Deși era un "civil", domnul Popa avea pretențiile unui general de modă veche, instruit sub răposatul Carol. Italo Balbo schiță un gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea lor protocolară de la Constanța, "ahime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de unde să știe dacă de la început s-a așezat lîngă ea cu o anumită intenție, dacă sertarul era gol sau nu. A simțit o picătură de sudoare alunecîndu-i din geană pe lîngă rădăcina nasului, Și-a desfăcut încetișor nasturele din butonieră, a răsuflat ostentativ și a spus "Să am parte eu de o astfel de onoare?" Atmosfera s-a destins într-o clipită, Artur Stavri, fără părăsească ușa l-a întrebat "cum adică, domnule Popianu?". Iar el a rîs cît a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ce nevoie are el de indivizi cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă și frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bunătatea, toate țesute pe acel dram de feminitate de care era conștientă. Se îmbrăca mereu cu o simplitate căutată, severă, nu-și arăta niciodată prea mult picioarele, nici gâtul, îi plăceau nasturii mici ce se încheiau până sus, la ultima butonieră, cine era interesat de dedesubturile ei n-avea decât să-și pună imaginația la lucru, trebuia să ai fler, nu era ceva greu, ea oferea privirilor o mâna cu încheietura delicată, degete lungi, îngrijite, o gambă prelungă cu glezna subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte preocupat s-o sărute în același timp, pe mine mă interesează totul, absolut totul despre tine, mă înțelegi? TOTUL! Ți-am mai spus, Ovidiu, șopti ea, voiam să cumpăr fructe, acesta e tot misterul. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul. Cu fața ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aș fi spus altceva: Și ce să fi făcut, Russ? Să fi mers la un croitor bun, ca Șloim de pe strada Lăpușneanu, care-mi întorcea paltoanele și să mă dau la întors? Cum să fi stopat tăieturile de buzunare, de butoniere, cusăturile ajustate din foarfece? Te-ai mulțumi cu o ruptură de cord prost cîrpită? Cu afecțiune în loc de pasiune? Tare-aș fi vrut să concurez cu viii, nu cu morții. Cristoase, cîte decenii a rezistat înverșunarea asta erotică a lui? Trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la tromboze multiple venoase sau arteriale ale rochiei prin depunerea de filamente de fibrină pe pereții interiori ai tivului sau gulerului răsfrânt. Ședeau bine înfiletate sticluțele cu heparină. Ceasul atomic al Palatului va măsura timpul de liză al cheagurilor de la butonierele cusute cu fir de aur. Uneori, se gândea mai departe (primăvară veșnică la Versailles, în jur, tot timpul iarnă), la tulburările produse la impactul din noul peisagistic, istoric, de limbaj, de adaptare, la flirturile sălbatice, de posesiune, de renunțare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
confuzie. În plus, numerele nu pot fi moștenite. Prea multă lume profită de nume. Fiul, fiica, nepotul lui CUTARE etc. Ești agitat. Nici nu prea ai mâncat azi. Cumpără-ți un corn; taie aciditatea. Apoi o garoafă și poart-o la butonieră. Albă. E bine ca lumea să te creadă nițel țicnit. Vei fi mai respectat. Oamenii la locul lor nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Eterogenă, de neînțeles, sclipitoare, ca o poală de bijuterii culese de la talcioc. Pe insulă cu Ilarie Voronca se termină cu o declarație de frăție ca-n basme: "Sîngele e o floare pe care ți-o ofer s-o porți la butonieră.". Protozoar e pură alunecare printre cuvinte, sprințară ca ritm, bulversantă ca sens: "Am în sînge un patruped/ Cu trei snopi în barbă/ Ziua paște ca un ied/ Soarele și melcii în iarbă// Părul scurt prin pălărie/ I se vede ca
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
-și mai satură zborul..."). Ideală pentru poet este atmosfera unei epoci retro, a protocolului uman și liric, ca în poemul Retro: "Dame-n tangouri,/ Zeppeline,/ Cocarde,/ Cabriolete,/ Landouri,/ Mașini-Chevrolet/ Și parfumul Cavour.../ Pe-atunci/ Se spânzurau poeții-n mansarde,/ La butonieră cu jartiera iubitei/ Și-n haine vechi de velur". Este un spirit al bunei rânduieli, al primatului sufletului, al așezării într-un cosmos ordonat-extatic, mental căruia îi vine foarte la neîndemână să facă trecerea spre un teritoriu bântuit de duhul
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
În așa măsură seducătoare, încît ființa nu ezită a se contopi cu neînfrînatul flux imagistic, a deveni una cu substanța lui oceanică, încrustată cu referințele unei civilizații de alexandrinism tehnicizat, nu fără ușoare nostalgii naturiste ca o floare prinsă la butonieră: "ventuzele fluviului mă absorb - țintă acvatică de tras cu pușca / valul îmi sfîșie pielea cu mandibule de crustaceu / ape tulburate cu aberații genetice și nativități distrugătoare / țintă de hăcuit cu harponul în pelicula de opt milimetri / înaintez electrocutat cu pești
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
atelierul doñei Manuela. La doi ani după ce am început să muncesc, mama și doña Manuela au hotărât că sosise vremea să învăț să cos. La paisprezece ani, am început cu ce era mai simplu: bride, surfilat, însăilat ușor. Au urmat butoniere, tighele, tivuri. Stăteam și lucram pe scaune mici de răchită, aplecate peste tăbliile de lemn de pe genunchi; pe ele țineam lucrul. Doña Manuela se ocupa de cliente, croia, proba, rectifica. Mama lua măsuri și făcea restul: cosea tot ce era
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
militanți democrat-liberali, nu premierul actual. Dacă vom ajunge la o concluzie că vom participa la o constructie politică de acest tip, da, dar ca partid de sine stătător. PDL nu este o floare pe care să o pună nimeni la butonieră. Are mândria lui, bărbații lui, militanții lui, forța lui. Categoric resping varianta ca PDL să se dizolve într-o altă formațiune”, a susținut senatorul PDL, la B1Tv. Amintind cât de mult îl apreciază pe premier, acesta fiindu-i și prieten
Blaga: MRU nu este omul providențial pentru PDL () [Corola-journal/Journalistic/45237_a_46562]
-
Populară. Și-au asumat această sarcină doi solizi: Vasile Blaga și Cătălin Predoiu. Adevărul e că Blaga are o singura frică: PMP. Cu USL a bătut palma, iar pe alții se gândește să-i cumpere. Cu trandafirul său socialist la butonieră și garnitură de figuri obosite de care s-a înconjurat, PDL Blaga miroase a trecut, a stătut și a boală lungă", a scris fostul ministru de Externe pe Facebook. Duminică, prim-vicepreședintele PDL Cătălin Predoiu a afirmat la Oradea că
Baconschi apără PMP: PDL Blaga miroase a stătut și a boală lungă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35801_a_37126]