169 matches
-
de satin, care își țin o mînă la spate și cu cealaltă, înfășurată în dantelă barocă, fandează rotund, tatonează, mai bagă vîrful, retrag repede, un dans necruțător, dar reținut, controlat, cu multă disciplină în periculozitatea sa. Englezii un pic mai butucănoși, italienii un pic mai riguroși. A fost meciul cel mai echilibrat de pînă acum, în care nici o echipă nu s-a desprins la un moment dat, să joace țonțoroiul pe epuizarea celeilalte. Englezii puteau să marcheze pînă în ultimul moment
Cronica lui Turambar. Mirel Palada despre Italia – Anglia, 2–1: Doi dueliști eleganți și preciși by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73934_a_75259]
-
Pay e cu totul diferit. Exemplul dat de Brooks - seducerea de către Donald Mahon, „omul natural", „faunul" care respinge convențiile sociale, a unei fete incapabilă să stârnească extazul „nimfolepsic" (Emmy are mâinile înroșite de muncă și e, în general, o ființă butucănoasă, ursuză, lipsită de grație) - nu amintește defel repertoriul romantic. Din contră, Faulkner apasă puternic pe formula naturalistă, anticipând câteva din scenele descriptiv-sexuale ale viitoarelor cărți: „Așa că m-am întins pe jos. Nu puteam vedea nimic înafara cerului, și nu știu cât a
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
Își puse harta în față și vru să calculeze ceva, dar acum îi fu necaz că nu s-a străduit mai mult la școală; era al naibii de greu. O luă însă băbește și măsură cu mâna făcută compas. Își așeză degetul butucănos pe ceea ce găsise. Habar n-avea că degetul lui mare și aspru acoperea mii de kilometri pătrați de oameni, de locuri concrete, case, blocuri, cvartale, magazine, străzi, alei, parcuri.” (p. 150) Sancta simplicitas! Omul e funcționar. Mărunt, într-adevăr, dar
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
partid - ar fi fost al șaselea după calculele Alidei -, Cervina trecu în revistă musafirii și încercă să-i ghicească pe toți aceia care l-ar fi putut urma în campania electorală. Nu femeile și copii fură răsfățați de palmele lui butucănoase, ci coamele și urechile câinilor de rasă, care, mângâiați, dădură din coadă. Interesul arătat acestora diminua din antipatia căpătată în ultima vreme, însă unul dintre participanți, cu statura serios afectată de licoare, izbucni. - Domnule avocat, dacă ați reușit să tăiați
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
ci doar să mănânce și, primind acceptul să rămână, comandaseră fiecare câte o porție de iahnie de fasole cu ciolan de porc. Vorbeau cu capetele aproape lipite, pentru a nu-i deranja pe ceilalți doi comeseni. Valentin le privea mâinile butucănoase, cu cicatrici vechi și răni mai noi, între degetele cărora furculițele de aluminiu păreau niște unelte de jucărie pentru păpuși. Nu începuseră să mănânce fără a se închina, iar lui Bărbosu, crezându-l popă, îi cerură să le binecuvânteze masa
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Și curajoasă, orice s-ar spune. Să proclami cu nonșalanță nici mai mult nici mai puțin decât sfârșitul istoriei, Încheierea unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca. Ori s-a făcut că nu observă. - Mister Adam, și Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu cu aceeași nonșalanță filozofică, iar rezultatul s-a văzut În mai '68, În Franța. În paranteză fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie cu drumuri ascunse sub piele. Cer senin, Înghețat, ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează Bătăi puternice În ușă. Un glas butucănos de bărbat. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! Bătăile se Întețesc. Vocea se sparge, devine nerăbdătoare, Îi simt neliniștea, mi-e frică să deschid. — Veniți repede, Coana Aneta... deschideți, vă rog Nu știu ce să fac. Vreau să mă ascund, să nu mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vodcă. Pare unul dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am mai găsit un glob de Crăciun în pod, unul argintiu, iar când m-am întors cu el în gang și am văzut pe cineva în oglinda lui, l-am scăpat pe jos. S-a spart în bucăți pe scândurile butucănoase. M-am aplecat deasupra lui și chipul meu se clătina în mulțimea de cioburi. Așadar, în dosul curții era un șir de șoproane. Acolo erau adunate relicvele războiului, ca amintire. Arătau precum cabinele dintr-o stațiune părăsită, dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
minute, timp în care l-am putut observa cu multă atenție pe cel ce părea să prezideze această întrunire și care trona în partea centrală a unei mese lungi și dreptunghiulare. Un domn gras și bătrân, cenușiu, înalt, masiv și butucănos, cu o figură de inventator neizbutit. Pieptănătura sa cu nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel de oameni nu au cum să existe. Costumul vechi și gri, cu un strat de praf de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de dedesubt un șanț adânc ce se bifurca în două brațe. Cursul de apă se despărțea în două șuvoaie ce se scurgeau năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi ce se aplecau peste adânc. Privi în jos la apa ce se năpustea înspumată printre bolovanii de pe fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ierarhia imperiului. Fiecare era obișnuit să încaseze bice de la superiori și să altoiască subordonații și leaturile inferioare. Asta, așa, ca antrenament pentru starea de război. Astfel își începu discursul și generalul Prăpădenie, lovind nervos cu biciușca, fie în laba sa butucănoasă, fie în carâmbii cizmelor: - V-am convocat ca să vă anunț că avem alarmă de gradul zero. Vrăjitoarea Primăvara și teroristul Mărțișor au pătruns clandestin în împărăție și fac prăpăd. Urgie, nu alta. Este, Ciorică? - Trăiți, așa este! bătu călcâiele Negru-Cioară
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Atena cu 470 de ani înainte de era noastră ( 470 î.Hr. - 399 î.Hr.), părintele maeuticii de mai târziu, zugrăvit de celebrii săi epigoni, Platon, Xenofon, etc., ca fiind un bărbat urât, chel, cu obrajii năpădiți de barbă și cu nasul turtit, butucănos, aducând la înfățișare cu un satir, Socrate, asemeni tinerilor atenieni din acele vremuri, în contrast izbitor cu tinerii noștri de azi, primește o educație spartantă: studiază muzica, gimnastica, gramatica, tainele limbii și retorica, bucurându-se de învățăturile unor iluștri maeștri
ÎNTRE DESFĂTĂRILE ŞI CHINURILE MAEUTICII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368756_a_370085]
-
cifre pline de magie, Destin schimbat din salt în salt. Încep să-l sar c-un soi de teamă Că n-o să-l termin de jucat. Când vraja jocului mă cheamă, Uitând de ieri, azi am iertat . Dar talpa mea butucănoasă, Nu mai încape în pătrat Și plec sărind în altă casă Călcând cu stângul apăsat. Într-un final, când dusă-i clipa, Mă cheamă Dumnezeu la El Ca să îmi vindece aripa Și să jucăm șotron. Nițel. Autor: Alin-Adrian Ciolompea Referință
ȘOTRON de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368761_a_370090]
-
părul lui era mai bogat ca în tinerețe, prins în coadă la spate. Ridurile îmi brăzdau fața, pe când pielea lui era netedă în dreptul ochilor. O barbă deasă, albită pe alocuri îl făcea și mai slab. Degetele mele deveniseră groase și butucănoase, pe când ale lui erau slabe și subțiri. Ochii mei erau opaci și reci, pe când ai lui erau blânzi și calzi. Pustnicul cel tânăr și educat a venit imediat vrând să se scuze că din cauza lui l-am deranjat și am
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
voi prospătură la Zambilica. Vă place indigenilor marfa lui băiatul? Oh, dacă ar fi avut și el un costum de mușchetar ca D'Artagnan... Cum i-ar fi plăcut lui să se sborșească la ei, cu mâna lui mare și butucănoasă pe garda săbiei: - Gata cu holbatul contemporanilor că vă cade greu și faceți zâmbre. Atunci ar fi ridicat spada spunându-le fioros: An gard, (En garde!) nemernicilor! Ea avea de lucru la birou, cu șefii. Altă viață nu ca a
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
la șapte? Mormăiala mea l-a făcut să mă scuture mai aprig. -- Trebuie să plecăm imediat, altfel nu ne ajunge timpul! Plecare! Imediat! Timp! Am reușit să deschid un ochi. A naibii ținută de camuflaj avea Geo! Bocancii înalți și butucănoși păreau să aibă fiecare cel puțin trei kilograme. Am ridicat ambele mâini în sus: -- Pace! Mă ridic imediat! -- Imediat e prea târziu, frate! Chiar dacă îmi plăcea la nebunie cum suna “frate”, nu eram dispus să las de la mine prea ușor
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
NOR VÂNĂT și comanda oștile de NORI VINEȚI, niște uriași cu mantale vineții,grași, greoi, pletoși, nespălați, cu fălci enorme și buci umflate, din care spulberau prin ceruri fulgii de nea și revărsau pe pământ munți de zăpadă. Altă namilă, butucănoasă, cu fălci bolovănoase avea gura mare cât o peșteră. Când se înfuria, ochii îi ieșeau din orbite, se măreau ca niște faruri alburii, fălcile i se umflau ca niște baloane uriașe. Plutind prin depărtări, hăulind și urlând asurzitor, din gura
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor lățoase și cefele jegoase invitau ciomegele, labele lor butucănoase cerșeau nuiele de alun, iar spinările lor mătăhăloase, harapnice de plumb. S-ar putea ca fioroasa Iarnă, înconjurată de urâciunile amintite, să fi avut o scânteie de admirație și dorință în fața delicatului Ghiocel. Mai ales că era îmbrăcat în culorile
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Panait, Panait... Torente de invective, dintre cele mai triviale. Poza lui Istrati reprodusă în centrul paginii purta explicația: << Proxenetul care ne insultă >>. Articolele din Lupta erau calificate: << o dezgustătoare acumulare de măgării >>, iar autorul lor, << un biet mardeiaș cu degetele butucănoase ce se screme >>, într-un stil “siluit; Istrati mai beneficiind, pe deasupra, de gingașele gratificații de << liric povestitor al invertirilor sexuale >> sau, și mai pudic, << biet poet al șezuturilor deflorate >> etc., etc.”- notă extrasă din “dosarul vieții și al operei” lui
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
nu se plictisească. Fetele nu au avut încotro sau sculat de pe scaune și s-au postat în fața noastră, adică fiecare în fața „victimei” ei. Vai ce-mi văzură ochii, probabil că aveau un defect din naștere, aveau niște piciorușe scurte și butucănoase... Lui Marcel partenera lui îi venea cam până la buric și mie, a mea ceva mai sus, eu fiind puțin mai scund ca Marcel. Ne-a umflat râsul dar am mascat situația. Bietele ființe aveau un defect care nu se observa
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
unui covor țesut în război, era așezat un opaiț ce noaptea licărea încet datorită fitilului învechit, aruncând pe întreg interior, lumini pale violete unde abia puteam recunoaște fețele celor dragi ei. Așezați lângă icoane, puși cu multă migală în rame butucănoase date cu bronz argintiu, erau zestrea de la mama sa. Soțul Ion, soldat cu ghete parcă prea mari pentru el și haine atât de strânse pe corp adunate la mijloc de o centură groasă, era singura imagine rămasă de la el. Apoi
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
Ele, care au înveșmântat frumusețea cu har au podidit podelele temnițelor cu lacrimi, sudoare și sânge. Ei, care au urzit Familia creștină au avut familiile destrămate. Ele, care au fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin au avut ca Patrie chinurile închisorilor. Ele, care au fost mărgăritarul îndrăgostiților fâlfâiau ca niște zdrențe între gardurile de sârmă ghimpată. Ei, care au fost luminați, spirituali și înțelepți au fost izgoniți
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
aceea apare Gavrea, nădușit, cu pălăria pe ureche și cu țigara în colțul gurii. Are floare roșie la pălărie și cizmele-i date cu cremă sclipesc. În hainele albe, încins cu o curea groasă, de piele, Gavrea pare și mai butucănos decât e. Când îl vede pe Ilarion, își face cruce și izbucnește în râs. - Făcu-mi sfânta cruce ! Ce-i cu tine, cioroiule ? Te-ai lovit la scăfârlie? Gavrea își trece mâinile după cureaua de piele care îi strânge mijlocul
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Jurca sare dintre oameni și îl prinde pe Gavrea de piept: - De ce-ți bați joc de el, mă? Îi sluga ta? Îi cârpă? - Ți-ai râs de mine, Gavrea, izbucnește Ilarion și ridică mâinile gata să-l sfarme pe butucănosul din fața lui. Ți-ai râs, și eu nu iert [...] „Eu te credeam om, Gavrea, om...“» (p. 24 sqq.). (2) În Călăuza (pp. 28 - 34), personajul din panoul central, Măieruș (< maier- „mică fermă / gospodărie din margine de urbe“ + suf. dim. -uș
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]