95 matches
-
corturi și sunt urâți că face-ți-ai cruce, sunt blestemați d'un sfînt.” ( Iuliu Zâne, Proverbele Românilor vol. 6, pag. 354) Descrierea populară a fost înregistrată de Zâne. Vedem că textul ne indică trei categorii de țigani negri: -urâți, buzați și întăciunați. -țiganii de vatra (fierari). -țiganii care au meserii asociate în mod tradițional cu neamul romilor, adică ursari, zavragii, etc... Prima categorie de țigani din textul lui Zâne corepunde din pc. de vedere antropologic cu negrii/africanii. Într-adevăr
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
Etiopia: „adeq harap”. La pagina 225, Lexiconul precizează: „harapa sau arabă, muiere din Arabia.” E limpede că românii au confundat arap cu arab din cauza asemănării de pronunție, dar textul lui Zâne îi descrie foarte plastic pe sclavii etiopieni ca fiind BUZAȚI și ÎNTĂCIUNAȚI, nu doar negrii că țiganii nomazi. ÎN TEXTUL LUI ZÂNE SE OBSERVĂ ÎNCERCAREA DE DISTINCȚIE POPULARĂ ÎNTRE ROBII ȚIGANI DUPĂ CARACTERISTICILE RASIALE ȘI OCUPAȚIONALE. Harapii sau arabii descriși de Paul de Alep se pot încadra în categoria țiganilor
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
și ÎNTĂCIUNAȚI, nu doar negrii că țiganii nomazi. ÎN TEXTUL LUI ZÂNE SE OBSERVĂ ÎNCERCAREA DE DISTINCȚIE POPULARĂ ÎNTRE ROBII ȚIGANI DUPĂ CARACTERISTICILE RASIALE ȘI OCUPAȚIONALE. Harapii sau arabii descriși de Paul de Alep se pot încadra în categoria țiganilor buzați și întăciunați, deoarece Paul de Aleppo precizează că în România existau și sirieni angajați grăjdari, dar și sclavi negri cumpărați. Descrierea sclavilor negri ca fiind buzați s-ar potrivi mai mult tipului african, nu celui indian. Chiar și în ziua
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
Harapii sau arabii descriși de Paul de Alep se pot încadra în categoria țiganilor buzați și întăciunați, deoarece Paul de Aleppo precizează că în România existau și sirieni angajați grăjdari, dar și sclavi negri cumpărați. Descrierea sclavilor negri ca fiind buzați s-ar potrivi mai mult tipului african, nu celui indian. Chiar și în ziua de astăzi vedem încă etnici romi care și-au păstrat genetică indiană. La vederea lor, oricare vizitator al României care a vizitat India, ar putea crede
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
câștigul, acolo mi-era toată școală. Nu-mi plăcea la cămin, îl uram și veneam fericită acasă, pe mătușa-mi bătrână o iubeam, iar căsuța-mi părea luminoasă. Țin minte bine, o dată păpușă, cu drag, mi-a luat, una brunetă, buzata, din banul cu greu adunat. Păpușă nu era ce-mi doream, era din carton colorat, măi blondă, măi diva o visăm și ochii, în plâns, i-am perlat. Supărată, de mână m-a luat, am plecat amândouă în noapte cu
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburată, în locul acesta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn. Echilibrul de forțe se schimbă în panorama deșertăciunilor istoriei, în vremea lui Constantin Ipsilanti, omul rușilor, apar generalii Bagration („Pangration”) și Miloradovici, care ajunge a se însura cu o „Filipească”, feldmareșalul Kamenski
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
ea... poate c-așa m-o asculta mai degrabă daca i-oi vorbi în favoarea amicului meu. Zău, el merită iubit. Dar cine vine-nspre coaci. O fată tânără, frumoasă. Nu-i ea... nu poate să fie ea... Parcă era altfel... Era buzată și grasă când era mică... Asta e altfel...... Nu-i ea! Nu! (a lăsat notele să cadă pe piano și se uita cu lorgnionul; se strîmbă) SC[ENA X] E[MMA] (intrînd) Domnule!... A!... Domnu... (stă să se repadă la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
parfumurile voastre de mosc în bășici/ ermetice,/ închise în vase, fluviu/ urmărit de o fiară: în frunte, eu/ șiroind, purtând hainele/ luate de pe cadavre, ale celor de dinaintea/ mea, chircit, cu brizbrizuri// în direcția ochilor: mereu/ un fetus, de om îngâmfat,/ buzat,/ în recipient plin de gelatină: ce/ pustiu...”. Mitul nu este irevocabil abandonat, ci doar trecut sub carantină, pentru a fi resuscitat în versurile din Când memoria va reveni (1985), unde formează placa turnantă a viziunii. Pivotând în jurul obsesiei labirintului, cartea
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
că-n măruntaiele de dedesubt se coace, ca-ntr-un cuptor uriaș, o friptură grozavă. Numeroase păsări acvatice ciugulesc garizii, răcușorii și alte asemenea zaharicale și delicatese, pe care balena normală le poartă uneori pe spinarea-i pestilențială. între timp, buzatul leviatan brăzdează marea, lăsînd în urmă tone de caimac alb și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
discuțiile din poiana fierăriei... Dar el nu venea pe-acolo decât ca să-și potcovească din când în când caii. Ba nu, nici pentru asta nu venea, că mai erau șase fierari în sat, unde însă nu se discuta ca la buzatul fierar. Poiana acestuia era unică. CUM AM SCRIS "RISIPITORII" Televiziunea mi-a pus întrebarea de ce a treia ediție Urcare tocmai a apărut a Risipitorilor a fost din nou refăcută. Acum, când acest roman a ajuns în sfârșit la forma lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că nu intră în colhoz. Întrebat fiind: „Cine te-a adus aici, măi țărane?”, răspunde prompt, mucalit: „Anus Paukurus” și de judecat nu m-a judecat nimeni. Cam tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mama ce biceps bag azi! 16 serii. - Bă, Baroane, da abdomen nu faci bă? Că vine vara și nu ți se văd pătrățelele. Care muiere te bagă-n seamă cu burdihanu’ ăla? - Să i-o trag lu’ sor-ta aia buzată, Inspectore! Gagicile se ia după cât de gros ai brandu’ și portofelu’, bă! Ia uite - 50 în braț la rece. - Ăla-i braț sau bulan de porc? - Bă, mânca-mi-ai bulanu’, uite boxeri de la Botezatu și tricou Armani. Tu, Inspectore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față și speriat, încercând totuși să pară prietenos, le întrebă: - Este-adevărat că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am rătăcit pe cale, copilele mele? Fetele se despărțiră, îl ocoliră, strângându-se apoi iar una în alta. Izbucniră în râs. Buzata se repezi spre el, făcându-i semn să plece. - Hai tataie, pași, fă pași! Las-o Baltă cu textele. Suntem lesbi, nu te-ai prins? Nu ține vraja la noi! Dacă vrei pisicuțe, du-te la fredonare peste drum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit bine? întrebă el, cu vecinica lui răgușeală.Părea foarte binevoitor și mai ales servil de politicos din cauza fizicului meschin și a continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foame la gura lui. În timpul ăsta, Mitică-Ciolan, de avea și un zdrîng cu care intra în cântece, își puse mâna pe piept și zise: Spune, spune, moș bătrâne, Spune, caii când se fură? Noaptea pe fulgerătură, Atuncea caii se fură... Buzatul pusese ochii pe masă, ca și când ar fi știut. Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului. Bozoncea râdea, râdeau și ăilalți. Guristul se matolise 70 puțin și avea chef de ciripit. Anghel bătea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului, să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mîna-n nădragi și scoase sutele. O dată se însuflețiră balaoacheșii. Neacșu schimbă măsura: Banii mei, banii mei, La Marița la bordei, S-a ales, bules de ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ager. Sub fruntea largă u luceau doi ochi vii. Își freca palmele ușor și zâmbea. Gura i se strângea în margini răutăcios. Părul moale, castaniu îi cădea într-o parte. Cel tânăr o privi o clipă și bău până în fund. Buzații osteniseră, dar nu se lăsau. Începuseră să cânte fără perdea. Iute s-au înveselit manglitorii. Stăpânul și-a așezat ibovnica pe genunchi și-a mai destupat o sticlă. Oacă juca geamparalele pe coate, își legase pantofii de șireturi și-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luau mangă, închideau ochii. Intrau teleleu peste lume, petreceau, strigau la lăutari să le cânte cântece pungășești și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele de șolduri și să le învîrtească până amețeau. Erau niște transilvănence grase, cu pieptul mare, toate buzate și blonde, cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche și le scotea în curte. Nechezau ungurencele, că le plăcea, își alegea. Era de unde! Spre ziuă le întindeau pe nisipul vreunei binale și le dezveleau. Tocmai duminică dimineața le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i aducă parale de ciuguleală. 334 - Mă, vă mai dăm trei sute de lei dacă ne mai cântați până diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se strigau ciorile. Fugeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi comunică o existență plină de patimi, ceea ce atrase asupra eroului laudele cele mai echivoce, primite cu un râs plin de plăcere. G. Călinescu - Dar, îl preveni ghicitoarea, ai să ai un proces sau o discuție, așa ceva (Hagienuș, credul, deveni buzat), din care are să te scape un bărbat cu mare influență. ("Poate domnul Pomponescu", bănui Hagienuș.) În fine, în curând ai să capeți o casă. - De unde casă? se miră Hagienuș. - Asta nu pot să știu eu! se retractă cu umor madamValsamaky
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îi va da dumnezeu, ca sî-i fie ă ocină la Lupoae, partea lui >...oricât se va alege, din câmp și din munte, pe râu până la Furca Poenețului și din Dealul Roșii (probabil Roșiuța) până...pentru că a cumpărat de la Stoiana, fiica Buzatei, pentru 600 aspri gata. Și iarăși a cumpărat Dragotă un ogor din Lupeiu din sat, de la Stan din Musa, pentru 70 aspri gata. İată și martori punem domnia mea: jupan Mitrea mare vornic și jupan Andrei mare logofăt și Dumitru
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
risipite prin ușile laterale spre camerele din jur. Prin ușa din dreapta, apărea marginea albă a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Și pentru mașini, firește ! Proprietarul unei jucării adorabile, cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn, galeria în delir, parterul înmărmurit, urlă copiii de entuziasm, s-ar cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș complicatele rețele. Impertinenta a ajuns și ea în confesional, la marea preoteasă care ascultă, înregistrează amănuntele călătoriei de la Caransebeș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]