81 matches
-
oferea privirii chipul cuiva nefericit și bolnav, destul de neîngrijit, cu unghiile lungi, cu barba lăsată să crească aiurea, cu pletele În vânt, cu o privire adâncă, sublimă, rătăcită, fatală, cu buzele strânse a dispreț pentru Întreaga seminție, cu sufletul obosit, byronian, Înecat În dezgust și În misterul ființei”. Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului dandy. Oricum, el nu e singurul care percepe fenomenul doar prin ceea ce dandysmul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
timp. Cei mai mulți dintre ei frecventează „Le Petit Cénacle”, comunitate romantică de artiști și scriitori, pe care istoriile literare o plasează Între 1829 și 1833. Frenezie a unei vieți boeme, trăită prin toți porii, tulburând liniștea străzilor Vaugirard sau Rocherouart, idealism byronian, vis al Republicii Literelor. Tuturor acestora li s-a spus les Frénétiques. Nu atât o școală, cât o tendință În sânul aceluiași romantism franțuzesc. Un byronism supralicitat, un hiper-romantism. O dorință nestrămutată de a fi altfel, unici, refuzând o societate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îmbibată de fantastic, de voluptatea răului și morții, amestec ciudat de grotesc și sublim. Așa cel puțin Îi descriu istoriile literare. Care să fie Însă legătura dandy-lor cu toți aceștia? În primul rând, ce Îi aseamănă? Cu siguranță, modelul comun, byronian, spiritul frondeur, refuzul lumii „de serie”, Încrederea În singularitate, În caracterul de excepție al fiecăruia dintre ei. Și mai ales faptul că numeroși scriitori și artiști omologați ca dandy trăiesc În tinerețe, cum se va vedea, un episod frenetic. Când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
omologați ca dandy trăiesc În tinerețe, cum se va vedea, un episod frenetic. Când, În 1860, Baudelaire proiectează Dandysmul literar, el știe deja care ar fi cele două mari linii de forță ale „câmpului dandy”. Pe de-o parte, Freneticii byronieni, romantici, revoluționari, pe de alta, mai așezații conservatori, descinși din spiritul catolic al lui Chateaubriand: Barbey d’Aurevilly, Joseph de Maistre, Custine. Unii străbat ambele tabere, după cum le trec anii (Gautier și Barbey, de pildă). Fără putință de tăgadă este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Beaconsfield (1804-1881). Intrarea viitorului om de stat britanic În lumea literaților dandy are efectul unei bombe. În 1826, când În revista Athenaeum e anunțată apariția la editura lui Colburn a unui roman „cu totul unic”, „un nou Don Juan byronian, dar În proză”, „povestea aventurilor mondene ale unui tânăr”, nimeni nu poate bănui cine e autorul pe care ingenioasa campanie de presă nu vrea să Îl dezvăluie. Vivian Grey apare, succesul nu se lasă așteptat, iar ieșirea din anonimat a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
avantaje. Crima, desigur, nu e recomandată În sine. Dar ea se Înscrie În sfera valorii, supreme pentru romantic, a freneziei. Frenezia este reversul plictisului: Lorenzaccio visează să fie Hanul Islandei. Subtile sensibilități fac să apară furiile elementare ale brutei. Eroul byronian, incapabil de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă vrea să simtă că trăiește, aceasta se va realiza doar În teribila beatitudine a unei acțiuni fulgerătoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
urmașilor În primul rând prin costumația sa. Or, cum Aubrey de Vere atrage atenția povestitorului prin „făptura sa din afară”, prin modul ciudat În care se armoniza Înfățișarea cu costumația sa, o referire la Byron, la Chateaubriand sau la nenumărații byronieni din secolul trecut (fascinația personalității poetului englez s-a exercitat și asupra lui Stendhal și asupra lui Barbey d’Aurevilly, cei doi scriitori pomeniți În Remember) ar fi Îndreptat gândul cititorului spre alte componente ale personalității sale, pe care - dat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și tot pentru a scăpa de un prezent insuficient, cu ideea ca orice altă stare de lucruri trebuie să fie mai bună decât cea existentă, s-a născut școala romantică în Franța, fiică a școalei romantice germane și a disprețului byronian pentru lume. În timpul din urmă apoi francezii, în literatură și în arte, au admis un sistem, numit naturalist, care circumscrie terenul artelor în prezent și la realitate, respinge întoarcerea trecutului și orice aspirație spre viitor, spre un ideal mai bun
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lucrare caracterizată printr-o compoziție inedită, un autor-narator pornit să demitizeze, să arunce în aer regulile îmbină ingenios tiparele romantice și parodia lor într-un joc ironic, polisemantic, care trimite la procedee ale intertextualității din narațiunea modernă. Eroul, un personaj byronian, apropiat ca structură și de câteva personaje ale lui Pușkin și Lermontov, practică fără scrupule, cu o voluptate cinică nedisimulată, un fel de experiment erotic menit să demonstreze nesăbuința, nerozia iluziilor sentimentale. Asemenea unui damnat mefistofelic, libertinul seducător se simte
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
agronom, și fratele poetului Mircea Ivănescu. A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București, unde a fost coleg de clasă cu Dinu Pillat și Alexandru Vona. A urmat în București doi ani de medicină și unul de farmacie. Personaj romantic, straniu, byronian - un fel de dandy tragic -, I. s-a sinucis, aparent fără vreun motiv (se poate bănui unul sentimental), la douăzeci și doi de ani, într-un gest de frondă împotriva absurdului existențial, după ce își anunțase intenția prietenilor și familiei și
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
asupra acțiunii de înnoire în lirică și a rolului de deschizător de drumuri al L. (Noul curent literar). În primii ani ai revistei, poezia, căreia i se acordă cel mai larg spațiu, are un izbitor aspect tradițional: romantism macabru și byronian, erotică sentimentală, pastel clasic, satiră în linie pașoptistă. Teoretizarea poeziei sociale este susținută de o lirică a durerii proletare. În prima perioadă, în afară de Duiliu Zamfirescu (1880) și de Traian Demetrescu (1885), care debutează aici, ca și Anton Bacalbașa, au mai
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
plastică și muzicală, în cadrul cărora G. Marius, de exemplu, laudă strădaniile lui George Enescu pentru promovarea Operei Române (10/1916). În afara traducerilor din lirica germană (Lenau, Theodor Fontane) semnate de Mihai Pricopie, se inserează o versiune în proză a poemului byronian Piratul și fragmente din lucrarea Despre stil de Buffon. M.Ș.
FACLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
ceea ce conferă demersului său o tentă profund etică: trecând conștient peste faptul că lirica modernă și-a asumat demult divorțul dintre artă și morală, reafirmă convingerea după care „o artă poate deveni mare numai atunci când ea este morală”. În spirit byronian, are loc aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
în tinerețe nu își poate stăpâni pornirile vindicative, se afirmă cu satira Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav (1877). Victima este V.A. Urechia, înfățișat drept un plagiator, un farsor, un om cu o moralitate dubioasă. „Poema” de inspirație byroniană Radu (1878) e închinată celor „ce după idealuri zadarnic au umblat”. Sortit să alerge după năluciri, dezamăgit în dragoste, în prietenie, proscrisul Radu, bântuit de negre melancolii, își caută refugiul în mijlocul naturii. Iluziile spulberate rând pe rând au făcut din
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus. SCRIERI: Smârdanul și Vidinul, București, 1878; Predilă (Un prizonier la turci), București
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i se întrevadă firea de un cotropitor senzualism. E loc, desigur, și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de inspirație byroniană, un sentiment acut al morții. Se simte, în acest jurnal, o tensiune a sentimentului patriotic, pașoptistul asumându-și cu un soi de fanatism sarcina de „propagandist revoluționar”. De memorialistică țin și însemnările De la Paris la Stambul (Călătorie făcută în 1853
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
iubirea nefericită dintre Minvana și „cântărețul de soi, înjosit” are ca decor o Dacie legendară; Păgânul și fiicele sale, localizare a poemului Gromoboi al aceluiași poet rus, cu puternice pasaje de descripție în nota fantasticului tenebros, păstrează multe din inflexiunile byroniene ale originalului; Le Sylphe al lui Victor Hugo este tratat în spiritul credințelor autohtone (Zburătorul la zebré). Primul traducător român din Alfred de Vigny este S., care, fără a pierde nota grațioasă a originalului, a dat o versiune reușită pentru
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Iași (C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri și P. M. Câmpeanu) și al unor cronici dramatice referitoare la spectacolele teatrului francez din Iași. Tot el are și câteva slabe încercări literare. Colaborează însă și Costache Negruzzi, cu o traducere a poemului byronian Oscar d’Alva, făcută după versiunea franceză a lui Amédée Pichot, apoi cu versiunea românească a poeziei Șalul negru de A. S. Pușkin. Lui V. Alecsandri i se republică traducerea odei pe care Lamartine o dedicase unei tinere moldovence. Gh. Asachi
SPICUITORUL MOLDO-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
zboare spre alte tărâmuri; sufletul îi arde, avid de „senzații/de-acele ce doboară”, de priveliști „sângeroase”. Vijelia, spaima, duhul celui rău țin în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și fantastice, urmând motivele byroniene din Oscar of Alva și Vampirul. Autentic este fiorul în fața sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță Ce-ți doresc eu ție
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
tipărite inițial în gazetele vremii: „Originea” și „Curierul de Iași”, „Oltul”, „Revista literară și științifică”, „Timpul”, „Pressa”, „Amicul familiei”, „Album macedo-român”. La „Literatorul”, care i-a publicat o epistolă în 1881, era considerat convorbirist. P. încearcă o poezie de atitudini byroniene - contraste tari, senzații puternice și gesticulație patetică, traducându-i disperarea de proscris al sorții. Nereușita este totală, prin lipsa fiorului liric și platitudinea limbajului. Eronat, lui P. i s-a atribuit pseudonimul Gr. Gellianu. SCRIERI: Suspinele primăverei, Focșani, 1868; Poezii
PRUNCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289055_a_290384]
-
lucruri din școala noastră. Clădirea și culoarele ei lungi, cu ecou, mirosind a biserică, ferestrele plumbuite, Întunecimea gotică. Manualele bej de latină. Ceaiurile de după-amiază. Reverențele echipei noastre de tenis. Stofele corpului profesoral și programa școlară Însăși, care Începea, elenic, byronian, cu Homer, și apoi sărea direct la Chaucer, continuând cu Shakespeare, Donne, Swift, Wordsworth, Dickens, Tennyson și E.M. Forster. Faceți legăturile. Domnișoara Baker și domnișoara Inglis fondaseră școala În 1911, „spre a educa fetele În științele exacte și umaniste, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răzbunarea, este Gita, prima iubire a tânărului Mortimer. Dragostea, trecută prin vămile despărțirii și ale urii, îi dă Gitei puterea de a deveni, după moartea tatălui ei, sacerdotul acestei religii a cruzimii și focului. Îi va fi dat lui Mortimer, byronian, să fie cel care îi redă liniștea acestui suflet tulburat, ucigând-o. Nici măcar știința nu poate stinge acest foc care arde. Prințesa Gita se sfârșește tragic în flăcările unui rug indian înălțat în mijlocul ghețurilor. Fascinația lui Blake et Mortimer derivă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și viața de eremit-pirat sunt mormântul marin în care a ales să se înmormânteze, de viu, purtătorul de stigmat și de taină. Reapariția Pandorei tulbură masca asumată de Călugăr. Dincolo de ea, se întrevede chipul desfigurat de pasiune al unui erou byronian. Dragostea este, în acest colț de Pacific invadat de istorie, destinată să se împletească cu lacrimile și cu gustul de cenușă al morții. Naufragiată ca și Corto, Pandora este unită de locotentul Slütter prin puntea unei iubiri fără speranță. Războiul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în păduri sau preerie, mânați de focul lor lăuntric. Dintre aceștia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie demonică a răzbunării familiei masacrate de indieni. Există, la Lew Wetzel, o urmă de trufie și cruzime byroniană. Solitar, însoțit de arma sa care nu greșește niciodată, cu chipul desfigurat de variolă, urmărind pe indieni cu tenacitatea unui ogar, omul frontierei este măcinat de durerea pe care victimele sacrificate nu i-o pot alunga. Damnat asemenea olandezului zburător
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și adusese la îndeplinire Pax romana; unificase un imperiu întinzându-se de la Atlantic la stepele rusești. Aici s-au terminat izvoarele, dar Yourcenar a împins introspecția lui Hadrian și mai departe. A urmărit melancolia lui laborios, cu ardoarea unui biograf byronian: susținând că el era un visător solitar în esență, înstrăinat de toți din guvernul și familia lui cu excepția lui Antinous, sortit să moară la 62 de ani, sinuciderea văzută ca singură alternativă la o bătrânețe măcinată de boală (Zenon se
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]