55 matches
-
Elveția, Franța, Germania, Portugalia, România, Ungaria și Nouă Zeelandă. Strugurii "Chasselas" posedă o lungă și variată lista de 189 de sinonime. Sunt cunoscuți sub numele de Abelione, Abelone, Albilloidea, Amber Chasselas (Anglia), Amber Muscadine, Bela Gleră, Bela zlahtnina, Berezka, Berioska câșla, Beyaz Gutedel, Biela plemenika praskava, Biela plemincka chrapka, Biela plemincka pruskawa, Blanchette, Blanquette, Bon blanc, Bordo, Bournet, Bournot, Charapka, Chasselas, Chasselas Angevin, Chasselas bianco, Chasselas blanc royal, Chasselas blanchette, Chasselas crognant, Chasselas croquant, Chasselas de Bar-sur-Aube, Chasselas de Bordeaux, Chasselas
Chasselas (struguri) () [Corola-website/Science/328996_a_330325]
-
trecere a frontierei Podvirivca - Lipcani, doar pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Localitatea Chișla-Zamjieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla Jamjiului. Satul este amintit pentru prima dată la data de 17 iunie 1429. Denumirea localității își are originea în ocuparea acestui teritoriu moldovenesc de către armata otomană, de la trei frați turci Nedjim, Zamji și Salah, care au dat denumirile a trei
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
Zamji și Salah, care au dat denumirile a trei sate. Pe teritoriul satului a staționat o garnizoană otomană, care a folosit locuitorii din satele învecinate ca mână de lucru. Detașamentul turcesc dădea ordine localnicilor prin anumiți zapcii. Cuvântul chișla (românizat câșlă) înseamnă tabără în limba turcă, adică podvirya în limba ucraineană. Denumirea satului s-ar traduce în limba română prin Tabăra zapciului. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Chișla-Zamjieva (denumirea rusificată a satului Câșla Jamjiului) făcea parte din Ocolul Mijlocului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Chișla-Zamjieva a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
altitudine de 168 metri, în partea de est a raionului Nouă Sulița, în apropiere de frontieră cu Republică Moldova. Localitatea Chișla-Salieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla lui Săli. Denumirea localității își are originea în ocuparea acestui teritoriu moldovenesc de către armata otomană. Câșla (care în limba rusă ar fi chișla) este un termen care se traduce prin tabăra militară, denumirea satului traducându-se astfel că Tabăra lui
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
cu Republică Moldova. Localitatea Chișla-Salieva a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Câșla lui Săli. Denumirea localității își are originea în ocuparea acestui teritoriu moldovenesc de către armata otomană. Câșla (care în limba rusă ar fi chișla) este un termen care se traduce prin tabăra militară, denumirea satului traducându-se astfel că Tabăra lui Săli. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
ținuturi (Hotin, Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Chișla-Salieva (denumirea rusificata a localității Câșla lui Săli) făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Chișla-Salieva a făcut parte din componența României, în Plasă Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
hrăneau cu lapte de iapă și nu era nici una din țările învecinate cu care să nu aibă bocluc. La începutul veacului al șaptesprezecelea Ieremia Movilă dăruiește lui Kazigherei han in din Crîm șapte sate în Bugeac, să-i fie de câșle, adecă de păscut și de strânsul fruptului, aceasta pentru a-l împăca pe han cu Polonia, căci Ieremia avea nevoie și de prietenia Poloniei și de mijlocirea hanului tătăresc pe lângă Poartă. Se vede însă că curând după aceea tătarii Bugeacului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu sânt a nimărui, res nullius; oriunde însă se ivește un posesor, fie colectiv, fie individual, la intrarea steagului român în acea țară el devine proprietar pe ceea ce posede, rămâind a se regula numai modus vivendi pe proprietățile colective (pășuni, câșle etc. ). Astfel numai s-ar realiza de la cel dîntîi pas în Dobrogea un progres real în viața juridică a poporului. Dar a procede în mod barbar, a lua vorba turcească de proprietate a statului în înțelesul strict și definit al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Isacce (Vadul lui Isac). În frumosul sat Grecii sânt 400 - 500, apoi aproape neamestecați sânt în marile sate Niculițel, Topală și Rasova. Aproape neamestecați mai sânt în satele: Saranus, Caraibel, Sarighiol (Lacul galben), Agighiol (Lacul amar), Calica, Sabangi, Cătăluiu, Nălbant, Câșla, Samova, Părchiș, Răchel, Lungavița; la munte în Țufirca și Iaița; în fata Galaților în Văcăreni, Garbina și Jijila; spre sud de Măcin în Turcoaia, Satu-Nou și Peceneaga. Amestecați cu mocanii sânt moldovenii în marele sat Doienii, la Fântâna Berbecelui (Koiunbunar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aveau pământ, 50 fără pământ și 20 foști clăcași; Hurdugii vornicesei Smaranda Beldiman și a răzeșilor, 140 răzeși erau cu pământ, 50 fără pământ și 20 foști clăcași; Căpoteștii lui Gălușcă și a altor răzeși avea 59 răzeși cu pământ; Câșla, sat a vornicesei Smaranda Beldiman dispăruse; Șișcanii, ai aceleiași vornicese și a răzeșilor, număra 187 răzeși cu pământ și 36 fără pământ; Grozeștii medelnicerului Forța și a răzeșilor număra 178 foști clăcași; Giurcanii lui Gh. Focșa era locuit de 86
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
774 de familii de lipoveni 61. Bulgarii sunt semnalați în Dobrogea la mijlocul secolului al XVII-lea de către diverși călători străini. Inițial, păstorii bulgari originari din regiunea Kotel din Balcani s-au deplasat cu turmele spre Dobrogea 62. Astfel, au format câșle ce grupau 30-40 de locuitori în cazalele: Kustendge, Mangalia, Hârșova 63. După războiul ruso-turc din anii 1828-1829 o parte a bulgarilor din Dobrogea au trecut în Bugeac urmând trupele ruse în retragerea peste Dunăre 64. Totuși, în 1850 erau în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Hârșova, Muslu, Ostrovu, Șiriu, Topalu, Topologu, cu satele Doiran, Topologu-Cerchezesc și Topologu-Tătăresc, Uzum-Bei, cu cătunele Hairaclar și Șamșiler 587. Plasa Silistra-Nouă cuprindea 40 de comune, după cum urmează: Aliman, Almanlâu, Asarlâc, Bairam-Dede, Bazarghian, Beilic, Bugeac, Gadikioi, Calaicci, Calnia, Kara-Aci, Caranlâc, Carvan, Câșla, Ciucurkioi, Ciungiuc, Coslugea, Cara-Orman, Cusgun, Demircea, Dobromir din Deal, Dobromir din Vale, Esekioi, Galița, Garlița, Ghinegea, Ghiol-Punar, Hairankioi, Lipnița, Mârleanu, Nastradin, Oltina, Ostrovu, Parakioi, Prăjoia, Regep-Cuiusu, Satu-Nou, Teke-Deresi, Tekekioi și Velikioi 588. Județul Tulcea, cuprinzând Delta Dunării și Insula Șerpilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1 200 de locuitori, majoritatea ruși și lipoveni 613. Conform legii de organizare a Dobrogei, din 9 martie 1880, județul Tulcea cuprindea plășile: Tulcea, Sulina, Măcin și Babadag. Plasa Tulcea cuprindea 26 de comune, după cum urmează: Beibugeac, Beștepe, Culica, Cavaibil, Câșla, Cataloi, Dunăvățu de Jos, Dunăvățu de Sus, Frecăței, Hagighiol, Ienikioi, Isaccea, Mahmudia, Malcoci, Mecdankioi, Morighiol, Niculițel, Parcheș, Pârlitu, Prislopu, Sabangia, Sarighiol, Sarinasip, Somara, Telița și Tulcea 614. Plasa Măcin cuprindea 15 comune, după cum urmează: Balabancea, Carcaliu, Carjilari, Cerna, Coium Panar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-l construi în anul viitor"747. Într-o situație specială se afla comuna Pisica, în cazul căreia ministerul Domeniilor a decis strămutarea "din causa inundațiilor periodice la care este supusă"748. Raportul menționa faptul că "în plasa Tulcea, numai comunele Câșla și Sarinasuf n-au localuri noi" pentru primării. În cuprinsul raportului era prezentată și situația orașului Tulcea. Astfel, se preciza că "în orașul Tulcea s-a construit din nou un abatoriu în marginea orașului despre răsărit"749. În acest context
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1 479 de locuitori, din care: 856 erau români, 294 ruși, 289 bulgari, 14 tătari, 10 țigani, 5 armeni și 5 evrei 1003. În satul Beș-Tepe, din cei aproximativ 1 100 de locuitori, 815 erau români și 254 bulgari. Comuna Câșla cuprindea satul Câșla și era așezată în apropierea orașului Tulcea. Se învecina spre spre sud cu localitatea Frecăței, spre vest cu Somova, iar spre est cu orașul Tulcea. În anul 1880 în comună a fost construită o biserică nouă de către
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
locuitori, din care: 856 erau români, 294 ruși, 289 bulgari, 14 tătari, 10 țigani, 5 armeni și 5 evrei 1003. În satul Beș-Tepe, din cei aproximativ 1 100 de locuitori, 815 erau români și 254 bulgari. Comuna Câșla cuprindea satul Câșla și era așezată în apropierea orașului Tulcea. Se învecina spre spre sud cu localitatea Frecăței, spre vest cu Somova, iar spre est cu orașul Tulcea. În anul 1880 în comună a fost construită o biserică nouă de către locuitori pe ruinele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu "120 lei de la primărie"1004. Școala din localitate a fost construită în anul 1883 de către locuitori și avea un învățător și 42 de elevi 1005. Nu exista un sediu pentru primăria comunei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Câșla avea: 121 de case, 8 mori, o prăvălie și 4 fântâni 1006. Populația comunei era de 626 de locuitori, din care: 395 erau români, 84 ruși, 67 bulgari, 65 turci, 9 găguzi și 6 greci 1007. Comuna Cataloi, reședința plășii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bulgari, 49 ruși și 9 evrei 1014. Comuna Frecăței era situată pe valea Telița, la 15 km sud-vest de orașul Tulcea și cuprindea satul Frecăței. Se învecina spre est cu localitatea Cataloi, spre vest cu Telița, spre nord cu localitatea Câșla, iar spre sud cu Nalbant. Biserica din Frecăței a fost construită în anul 1879 de către locuitori. Serviciul religios era oficiat aici de către un preot ajutat de către un cântăreț. După anul 1879 în localitate s-a construit și o a doua
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Acest memoriu era semnat de către Ettem Ibrahim Efendi "proprietar și locuitor în Urbea Tulcea", alături de Reșid Mustafa și de locuitori tătari din comunele: Caraibil, Morughiol, Frecăței și Beibugeak din județul Tulcea. Acestora li s-au alăturat și turci din comuna Câșla. În cuprinsul acestui document era exprimată mulțumirea semnatarilor pentru "o administrație cu totul dreptă și nepărtinitore ast-felu că prin ordinele date ni s-au amelioratu suferințele făcându-se dreptate tuturor de o potrivă"1185. Ca urmare a acestor realități "șoaptele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
au format și complectat sate nuoi române cu locuitori în mare parte din Transilvania sau de peste Dunăre"1212. Astfel că, "satele ce s-au complectat sau mărit sunt: Doiran, Topolog, Urumbei, Cartal, Aigâr-Ahmet, Saraiu, Boazgic (plasa Hârșova), Evirmez (plasa Medgidie), Câșla, Demircea, Prăjoia (plasa Silistra Nouă)"1213. O importanță aparte era acordată acelor "sate ce s-au înființat" în cursul anului 1880. Acestea era "Făgărașul Nou (...) (32 familii din Transilvania), plasa Hârșova, Caramurat (5 familii române din Transilvania și 35 familii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din această inspecție în județ, Remus Opreanu "a trimes pe administratorul plășii Mangalia la Docuzaci, ca să încorporeze satul plășii sale și să înființeze autoritatea comunală română"1351. Astfel, la începutul anului 1879 localitatea Docuzaci avea "10 familii musulmane și două câșle de oi bulgare"1352. În cele din urmă, în mai 1879, "alegerea consiliului comunal era validată de Prefectură și primarul numit"1353. La 16 octombrie 1881 era prezentat de către noul prefect al județului Constanța, Constantin Ciocâltan, primul său raport adresat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Sarai, Sarighiol, Satu Nou, Seimeni, Șiriu, Tașpunar, Tatlageac, Techirghiol, Topolog, Topraisar, Tortoman, Tuzla și Urumbei 2882. Comunele rurale din județul Tulcea erau următoarele: Agighiol, Alibeichioi, Armutlia, Atmagea, Balabancea, Bașchioi, Beidaut, Beștepe, Canlî-Bugeac, Caramanchioi, Caranasuf, Caraorman, Carcaliu, Casapchioi, Casimcea, Cataloi, Cârjelari, Câșla Ciamurli de Jos, Ciamurli de Sus, Cerna, Ciucurova, Cogealac, Cuium-Punar, Congaz, Enisala, Greci, Jijila, Jurilofca, Luncavița, Malcoci, Meidanchioi, Morughiol, Nalbant, Niculițel, Ortachioi, Parcheș, Pecineaga, Pisica, Poșta, Potur, Sarichioi, Sarighiol, Sarinasuf, Satu Nou (plasa Măcin), Satu Nou (plasa Sulina), Satu Nou
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Alibeichioi, Babadag, Caramanchioi, Canlî-bugeac, Ciamurlia de Jos, Ciamurlia de Sus, Ciucurova, Casimcea, Congaz, Cogealac, Caranasuf, Casapchioi, Enisala, Jurilovca, Nalbant, Ortachioi, Potur, Sarichioi, Slava Rusă, Toxof și Zebil. În același an, plasa Tulcea se compunea din următoarele localități: Agighiol, Beștepe, Cataloi, Câșla, Malcoci, Mahmudia, Meidanchioi, Morughiol, Niculițel, Parcheș, Poșta, Sarighiol, Sarinasuf, Satu Nou și Somova. Plasa Măcin cuprindea localitățile: Balabancea, Carcaliu, Cârjelari, Cerna, Cuiumpunar, Greci, Isaccea, Jijila, Luncavița, Măcin, Pecineaga, Pisica, Satu Nou, Turcoaia și Văcăreni 2937. În același timp, plasa Sulina
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
acesta cuprindea "comunele ce vor compune județul Tulcea, cu satele, cătunele și reședințele lor"2969. Conform prevederilor acestui document, județul Tulcea cuprindea următoarele comune rurale: Agighiol, Alibeichioi, Balabancea, Bașchioi, Beidaut, Beștepe, Camber, Canlî-bugeac, Caraorman, Caramanchioi, Caranasuf, Carcaliu, Cârjelari, Casapchioi, Casimcea, Câșla, Cataloi, Cianurlia de Jos, Ciamurlia de Sus, Cerna, Ciucurova, Cogealac, Congaz, Dorobanțul, Enisala, Frecăței, Greci, Ion Brătianu, Jijila, jurilovca, Lacăr Catargiu, Luncavița, Mihai Viteazul, Mihail Kogălniceanu, Malcoci, Meidanchioi, Mircea Vodă, Morughiol, Nalbant, Niculițel, Ortachioi, Parcheș, Periprava, Pecineaga, Potur, Principele Carol
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]