30,198 matches
-
astea te vei mai lovi, și dacă vei preferă să-ți pui coadă între picioare și să pleci, eu nu te văd ajungînd departe, decît prin bunăvoință altora! Dragoș, comunicarea pe lumea asta e relativă: 1. încearcă să convingi un câine să facă la lădița cu nisip, rugand-ul cu binisorul!!! nu vei reuși, pentru că pentru a convinge un animal, sau măcar a-l face să te înțeleagă trebuie să folosești bâtul și răbdarea!!! 2. încearcă să îi demonstrezi unuia cu
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
trebui ca cineva să-l invite într-o emisiune sub un pretext oarecare și apoi să-i citească câteva din poeziile cu dedicații și cu teme pupincuriste și să-i explice, bineînțeles dacă va reuși să-i acopere răgetele, ce câine a fost și ce javra a ajuns. Părerea mea e că ai acționat destul de corect, n-avea sens să-i răspunzi cu balacareli. Te-ai controlat mult mai bine decât ar fi făcut-o majoritatea și cu siguranță mai bine
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
Ilfoveanu, Grife, pune mai puține probleme de încadrare. Cartea este un album de etapă, o sistematizare a preocupărilor artistului din ultima perioadă și, implicit, o propunere de lectură din perspectiva autorului. Cu un sumar alcătuit din patru capitole mari - Anabasis, Cîinele pămîntului, Erotika biblion și Exorcistul - cărora li se mai adaugă peisajele din Rădești, desenele la Stefan Agopian și alte cîteva categorii de desene, albumul este un adevărat spectacol manieristo-baroc, în pofida austerității extreme la care a ajuns expresia lui Ilfoveanu în
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
cei aproape treizeci de ani de când mă frec zilnic de aceiași pereți semi-soioși, de când pășesc pe resturile de mâncare, pungile de plastic, bucățile de hârtie lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge acasă de la serviciu călcând pe trotuare normale, și nu prin ghemul de fierăraie ruginită ce se ițește obraznic printre crăpăturile betonului botezat cu exageratul nume de
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
menajere - ca să pună în evidență naivitatea, prostia și chiar pericolul la care ne expunea măruntul nostru civism. A fost nevoie să slăbesc puțin vigilența pentru ca revenirea la haos să se producă în numai câteva săptămâni. Ceea ce începeau oamenii ziua, desăvârșeau câinii seara. în scurtă vreme, răsadul cu iarbă a devenit locul favorit al adunării posesorilor de patrupede. Devenisem, pesemne, foarte populari, pentru că nu doar întregul bloc, dar și inși de pe străzile vecine își aduceau simpaticele animale pentru necesitățile fiziologice. Tot răul
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
învățat numele unei infinități de rase. De-acum, nu mă înșală nimeni: simt și prin pereții bucătăriei dacă firul de iarbă e necinstit de-un labrodor aerodinamic sau de-un amărât de caniș. Dacă smocurile au fost smulse de colții câinelui lup sau de cei ai pitbull-ului. Dacă urma adâncă a labei provine de la un Rotweiller sau de la un Saint-Bernard. în fine, dacă sârma gardului a fost roasă de șorecari, de-un amărât de "comunitar" sau chiar de cei doi Schnautzeri
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
reprezintă decît un simbol al fixării, al încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă parcă ursi crîncena caznă,/ departe-s de cetate și de orice drum./ Un strigăt sînt, și deznădejde,/ ar fi tîrziu de-acum un ajutor să vină;/ nici cîinii nu-s, gonesc pe undeva urmîndu-ți ciuta.// Se duce ziua sau în ochi coboară bezna?// Dar ce-i cu-aceste ramuri zvelte/ care-mi cresc din brațe?/ Pasul de ce nu-l pot porni către umbrar?/ Întîrzie prin frunze fum de
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
o himeră. Există însă și acele aplicații absurde, alienante, care se bucură de un îngrijorător succes de piață. De curând o firmă japoneză a anunțat lansarea comercială a celui mai straniu robot. O jucărie care poate îmbrăca forma animăluțului preferat (câine, pisică), fiind programat să pretindă a fi hrănit (simbolic), să se ceară la plimbare etc. Dacă stăpânul ignoră consecvent aceste semnale, animalul-robot va muri iremediabil după un timp, creând posesorului aceleași emoții și remușcări ca în cazul unei ființe autentice
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
pînă acum... Materie de copioasă telenovelă: un copil născut după o noapte "de amor sălbatic" cu un necunoscut, un tată care află, peste ani, că e tată, o femeie care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
sfîrșit, sînt preocupate de statutul lor de a patra putere în stat. Nu aș avea nimic împotriva ziarelor cu tiraj confidențial dacă acestea ar încerca să răzbească lucrînd în interesul cetățeanului. Aceste cotidiane sînt însă, în marea lor majoritate, fie cîini de pază ai puterii lăsînd mesaje otrăvite în această calitate împotriva ziarelor care, chiar dacă mai greșesc sau se lasă păcălite, își fac datoria față de opinia publică, fie cîini de pază ai proprietarului. Așa se explică faptul că Bucureștiul n-are
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
în interesul cetățeanului. Aceste cotidiane sînt însă, în marea lor majoritate, fie cîini de pază ai puterii lăsînd mesaje otrăvite în această calitate împotriva ziarelor care, chiar dacă mai greșesc sau se lasă păcălite, își fac datoria față de opinia publică, fie cîini de pază ai proprietarului. Așa se explică faptul că Bucureștiul n-are atîți cititori cîte ziare apar și că unele publicații cotidiene există în ciuda faptului că ar trebui să tragă obloanele. Observația e valabilă nu numai în privința presei scrise. La
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
pentru el, după pierderea soției, a cărei cenușă fusese împrăștiată în ocean, așa cum ea își dorise. Kott mai scrie foarte puțin și cu mari pauze, lucrează jurnalul Piniei, debutând cu 3 octombrie 2000, când a luat-o de la adăpostul pentru câini și pisici de pripas și continuând cu meditațiile privind comportamentul Piniei (de fapt un motan negru cu botul alb și șosete albe) în diverse împrejurări. Un fel de jurnal al sfârșitului propriei sale vieți.
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
piatră spre obârșii. Dar nu în mod simplist. Mai întâi, desprinderea se face prin multe și obișnuite "întâmplări" (cam ca la noi, cu găina care naște pui vii): o femeie lovește în pământ cu o nuielușă de velniș și atunci câinii care în acea localitate erau "din moși strămoși" muți, încep să latre. Un bărbat ridică o piatră de pe țărm și o aruncă în mare: piatra era însă foarte mare și distanța la care a aruncat-o, incredibilă. Altul "simte" în
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
cu sensul bine precizat, se transformă într-un veritabil element de compunere (drogo-). Că nu este vorba de inovații izolate o demonstrează faptul că aceste cuvinte continuă să aibă atestări frecvente: "o operațiune antidrog" (EZ = Evenimentul zilei, 3048, 2002, 4); "Cîinele antidrog era în pauza de masă" (EZ 2504, 2000, 1); "Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog" (EZ 3068, 2002, 3), "personaje de drogomani" (România literară, 17, 2000, 19). Apar însă permanent și alți termeni, inovațiile și calcurile fiind
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
vie că urlă cu toții. Meaume este dus la meșterul său. Heemkers cheamă un medic care-l îngrijește pe ucenic. Ochii n-au suferit leziuni. Dar fața e toată o rană. Mai tîrziu, rănile se umplu de puroi. Suferă ca un cîine. Cînd febra îi trece, vrea să reia legătura cu fiica judecătorului. Se duce s-o caute pe slujnică. Slujica îi spune că stăpîna nu dorește să-l vadă. Îi spune că de altfel, cît timp a fost bolnav, stăpîna nu
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
repari. Lumea se mișcă mai mult, - își schimbă locuința după locul de muncă în diverse orașe sau chiar diverse țări, lucrurile stînjenitoare sînt abandonate. Am văzut în filme cum își pun în cutii de carton strictul necesar, își iau copiii, cîinele, cîte o plantă de apartament și pleacă fără să se uite în urmă. Cred că e bine așa. Singurul lucru cu care eu una nu mă pot împăca e ce se întîmplă în societatea românească de consum cu obiectul carte
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
copii la circ să se sperie de animalele acelea fioroase. După spectacol am ieșit afară, dar unde să plec eu acum? Nu cunoșteam pe nimeni În oraș, pe drum Îmi era frică să plec singur noaptea fiindcă era Întuneric și câini mulți. Ce să fac? Până la urmă nu am avut de ales și am luat-o către bariera trenului, reperul de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
sapă de gros, l-am luat În mână și am pornit spre casă În noapte, fiindcă de la bariera trenului cunoșteam drumul. Am luat-o la picior 25 km pe care Îi aveam În față până la Glăvi, pe jos, În lătratul câinilor, scârțâitul carelor care mergeau la cules de vie - știam asta fiindcă aveau cărătoare de struguri pe ele și am ajuns la Crețeni. La Crețeni cred că se făcuse deja 5 dimineața și mă Întâlnesc nas În nas cu Emilia Fârtat
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
mai longeviv serial de animație din istoria televiziunii americane (lansat în septembrie 1969), el fiind totodată și primul desen animat care a avut ingenioasă idee de a propune în rolul principal al unui serial de aventuri un personj animalier (un câine), înconjurat de personaje-oameni în roluri secundare. Producătorul Charles Roven, admirator declarat al serialul creat acum mai bine de trei decenii de faimosul tandem Hanna & Barbera (cei cu Tom și Jerry), arată: "Am dorit nu numai să depășim așteptările fanilor și
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
continuări este să-ți dai seama ce personaje trebuie să aduci din primul film fiindcă publicul le-a plăcut", spune regizorul Barry Sonnenfeld. Astfel, la examen au trecut, alături de Jay și Kay, Jeebs - proprietarul magazinului de amanet, Frank the Pug - câinele mops și Worm Guys - viermii. Acestora le-au fost adăugate personaje noi, cum ar fi Serleena și Scard/ Charlie - un cap sec cu două capete. Un rol important în film, la fel ca și în prima serie, îl dețin efectele
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
poemelor ne arată doar o palidă realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului pare să lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri irelevante neinspirat construite, amalgam de imagini și motive recurente (câine, sânge, limbă, pământ ș.a.). Unele supralicitări atât simbolice, cât și imagistice dau câteva versuri total nefericite, ce-i drept aproape suprarealiste: "trăiesc pe o insulă înconjurată de înjurături precise", "vine pe ape un ochi fals sufletul cu un pește în
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața e încă speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
pînă cînd întreabă/ pipăindu-și oasele pictate cu discursuri" (Întrebare inutilă). Sau: "ultimul chefliu părăsește bodega acră/ tapetată cu anacronice afișe electorale// în timp ce maimuțe miliardare/ descarcă din mașini cadouri scumpe/ înfășurate-n staniolul justiției republicane// sub fereastra șomerului înghețată/ un cîine comunitar roade un os/ azvîrlit de preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii se întorc nu doar cu mîinile goale, "îmbătrîniți și gîrbovi", ci și cu "opțiunile politice schimbate", exploratorii care, "înaintînd vitejește ziua și noaptea", ajung la locul unde
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
abia recuperîndu-mi tocurile din asfaltul topit și ținîndu-mă de nas ca să nu inspir mirosurile de putrefacție, de descompunere, înnecăcioase și contagioase, cu mîinile peste pleoape ca să nu văd cum mișună viermii, prin saci de gunoaie abandonați, răvășiți în voie de cîini, pisici și aurolaci. Duminică, 28 iulie, am crezut că o nouă eclipsă poate fi urmărită de la noi din țară. Cerul negru apăsa, tăcut la început, cu burta peste oraș. La un semn, pe care l-am pierdut, s-a dezlănțuit
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
lirică atît de restrînsă adună aluvionar atît de multe influențe de marcă! Poezia acestui abulic "mai peste marginile iertate", sentimental sub camuflaj flegmatic pînă la absurdul noncomunicării, rezistă mai ales ca "focar de reminiscențe". Sub eminesciene "stele reci", "ureche de cîine întinsă" pare atentă la pașii "celor încă nenăscuți", migrați dinspre Nichita Stănescu, iar "ecoul lejer" din Saint-John Perse izbește țărmul "grecilor zgomotoși", spre a se amesteca "cu muzici sublime, cu strigăte" din poezia lui Constantin P. Kavafis. Ca un cameleon
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]