131 matches
-
cazul altor ideologii - cele caduce - , știut fiind că, prin natura sa, ideologia este o “idee transcendentă situațional, care nu reușește niciodată de facto să-și realizeze conținutul” - Karl Mannheim): “era târziu - sau poate prea devreme - / pierdusem turma undeva-n apus/ câinii flămânzi adulmecau poeme/ pe care eu le mai aveam de spus/ acelei veri ce nu voia să plece/ spre alte țărmuri mute nicidecum/ chiar dacă vântul mânios și rece/ ne amintea că toamna e pe drum/ mama-ncerca zadarnic să mă
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
dar are aceeași valoare - a pasivului transformat sub acțiunea activului. „Scribomanția” ar putea detecta, din contră, la poetul care numai el știe în ce ambianță vitregă a trăit, visul înalt creștinesc de a modifica pasiv agresivul. „pe inimă-mi trag câinii groenlande / mă las, iată, de săniile lor explorat / la ceasul păpădiilor fix voi sosi surâzător / de steaua polară să mă las împușcat // trupul meu pluti-va inert aisberg / și tu îmi vei fi somnorosul Titanic / jumătatea ta nevăzută din ape
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
de demult... Și mă surzește strigătul disperat al mamei, care sparge cerul ca să mă ia, întru salvare, la ea... Apără-mă, Doamne, de câini! Și de oameni! că și de ei mă tem... Nu, ei nu mușcă, ci doar... asmut câinii - iată, am sânge pe mâini... Apără-mă, Doamne, de câini! Referință Bibliografică: Apără-mă, Doamne, de câini! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 978, Anul III, 04 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile
APĂRĂ-MĂ, DOAMNE, DE CÂINI! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364982_a_366311]
-
care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost Să-mi aștept diurn beleaua ca să mă găsească-n post; Achit, semnez și tac, mă reîntorc la vatră Și-nchid poarta să n-aud, câinii veseli cum mă latră... Referință Bibliografică: Câinii veseli / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 636, Anul II, 27 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CÂINII VESELI de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365676_a_367005]
-
uitate și te trezești că-ți revine pe furiș câte o întâmplare de care nici nu mai știai că ai trăit-o, deși la vremea ei, poate a însemnat ceva mai important. Așa mi-au venit în minte zilele astea câinii copilariei mele. O amintire care parcă își caută singură calea spre mine atingându-mi o felie din suflet parcă adormită și un oftat prelung mi-a ieșit din adâncul pieptului. Devotamentul dus până la moarte al unui câine pe care l-
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
cred și eu, dar cine este stăpânul ăsta, femeie. Ia spune! Nu poți spune ceva despre el să înțelegem și noi cine este el? Hai, spune repede! - Stăpânu’ este el... Ăla care are casa asta, maică. Că ai lui sunt câinii, a lămurit tanti Anița situația, aducând zâmbete pe buzele celor de față, mai puțin pe ale magistratului care se bătea nervos cu palmele peste burta proeminentă, suduind în sinea sa. „Toanta asta e dusă cu pluta, domnule! Nu are discernământ
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
un geniu ca Mitică, altul Dreck, numit și Brun o căuta pe Hilda-n drum, unde-i Hilda, nu e Hilda, a plagiat-o ea pe Gilda? Aia ce venea din Cipru și s-a înecat în Tibru. Au plecat nemulțumiți câinii kapo nebeliți. Apărură maiestuoși corbii din Munții Stâncoși, ei în fine-au terminat trupulș meu, de l-au mâncat. Un corb spuse sentențios - din gunoi venim pe jos, în gunoi ne vom întoarce, nu în humă, scrie-n Carte. Semăna
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
cenușă din tinda de demult m-așteaptă zmeii mei cu care să mă lupt ca un copil eu m-am întors acasă deși săgeți mai am tolba îmi este roasă pâclos e drumul stâlpii de la poartă îmi sunt străini și câinii iar mă latră în curte mi-a murit ultima floare eu am văzut de-acuma cum se moare... sâmbătă, 11 mai 2013 Referință Bibliografică: spectacolul primăverii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 862, Anul III, 11 mai
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
opri. Putea să se compună, să de descompună... Doar și când a voit și s-a hotărât s-a reorganizat, s-a reintegrat... Redevenise... Acum era iarăși el, omul concret, labil și reversibil. Traversa aleea și curtea în semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... - Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... - Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt pe acele tocuri, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
încetini sau opri. Putea să compună, să descompună... Doar când a voit și s-a hotărât, s-a reorganizat, s-a reintegrat... Redevenise... Acum era iarăși el însuși, omul concret, labil și reversibil. Traversa aleea și curtea în semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... -Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... -Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
mai pot scoate la capăt cu ei. Dar am un loc unde vă pot lăsa la o aruncătură de băț. Nu de puține ori întâmpin acolo clienți înainte de a face cale întoarsă ... Nu trebuie să-mi plătiți așteptarea. Întâlnirea cu câinii se produsese curând. La început, îmi ieșiseră în cale câțiva puiandri, parcă puși pe joacă, schelălăind. Grosul haitei, începeam să disting prin pâclă, pe măsură ce înaintam, zăcea pe caldarâm chiar în fața casei cu numărul 13. Era o clădire cu parter înalt
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
bună, fraților... Hai că ne-am făcut de băcănie...-zise Gigi, îndreptându-se către ieșire. - Și nu vă mai formalizați.... Ne cunoaștem doar de-o viață...- zise Radu. -Chiar așa, are dreptate Radu...- îi ținu isonul Elena. Aveți grijă cu câinii. Că s-au înmulțit al naibii și mai avem și vecina asta care-i momește, dându-le mâncare...Luați-o prin față sau dacă mașina e parcată-n spate, fiți cu băgare de seamă...Noapte bună! Cei doi soți ies
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
votat unii, câte unul pe secundă”. Chiar dacă aduce animalele în prim plan, împrejurările în care intervine cu a sa critică vehementă prin intermediul fabulei, sunt suficient de bine precizate pentru a se înțelege despre cine este vorba: „Pe Leu îl lătrau câinii/ În timp ce-și urma drumul/ Alene... ca jupânii./ El n-auzea niciunul” („Leul și câinii”). Pentru că dorește să comunice cât mai clar mesajul poeziilor, Nicolaie Dincă accentuează caracterul de satiră și de condamnare a stărilor de lucru prezentate în
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
cred și eu, dar cine este stăpânul ăsta, femeie? Ia spune! Nu poți spune ceva despre el să înțelegem și noi cine este el? Hai, spune repede! - Stăpânu’ este el... Ăla care are casa asta, maică. Că ai lui sunt câinii, a lămurit tanti Anița situația, aducând zâmbete pe buzele celor de față, mai puțin pe ale magistratului care se bătea nervos cu palmele peste burta proeminentă, suduind în sinea sa. „Toanta asta e dusă cu pluta, domnule! Nu are discernământ
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
D. Chirtoacă - n.n.), orașul pierde vertiginos din frumusețea, din măreția de altă dată”. „Orașul era minunat, până a fi ajuns însă pe mâna lui Chirtoacă”), el „deteriorându-se mai puternic, de la o zi la alta”. Cu alte cuvinte, Chirtoacă hrănește câinii care să-l latre. Dodon mai zice: „De când a venit Chirtoacă, Chișinăul se află pe lista celor mai urâte orașe din lume” (la pag. 279). Un alt „patriot”, Victor Borșevici, afirmă: „Chirtoacă nu-i orășean, el e un țăran păcătos
CEA MAI URÂTĂ CAPITALĂ DIN LUME de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380449_a_381778]
-
unde, la fel, i-a răsturnat stupii. L-au simțit bovinele din grajd și răgeau, băuneau, până când stăpânul a aprins lumina și a ieșit în curte. Spaima dracului ! Mai să leșine. Cine mai văzuse urs la noi în sat? Cu câinii, chiote, țipete l-a dotârnit. A doua zi, s-a auzit că a ajuns în satul Cuci, dincolo de Cățetu, la stâna de capre ale unui localnic. Pesemne, ursul bântuie de mult prin împrejurimi, de cunoștea atât de bine stupi- nele
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
zicea că are o mare belea, șî io am crezut c-o fi făcut vreo prostie sau cine știe cine-o vrea să-l bată, și când colo, el... Și începu să râdă cu foc. Aveai impresia că uitase complet întâmplarea cu câinii și de supărare. Pepsi, văzându-l că iar râde de el, râse și el puțin, după care îi spuse: - Hai mă căpitane, nu mai râde atâta. Eu te consider prietenul meu, și tu... - Ce, mă? Despre ce-i vorba? - Ehei
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
care dă titlul volumului (al șaptelea din cele 25!): „nu-mi am obârșia-n vulcanii-acestei lumi / de carne prea flămândă și nebuni ! / din lumea Frumuseții-am asfințit / Iubirea-i raza care m-a urzit...// cu cât aici mai lătrători sunt câinii/ cu-atât mă-nalț spre astrele preasfinte: / hoiturile împuțite și străinii / mi-alungă sufletul din fraze și cuvinte!”... Întâmplător sau nu, după cele două materiale editate și publicate în cuvinte și expresii mai mult decât elevate, preluate adeseori din... sfera
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]
-
precum lui Brunton și râuri de atlanți ți-au năvălit în suflet forța cristalului te-a prins în spirala dublă rătecești prin ceața amintirilor cobori în piramida cerului ca să te-ntâlnești cu Sirus când Orion se cufundă în triunghi, prinzi câinii care alearga după un iepure speriat Apis soarbe din Eridanus Devii viteaz când Leul dormiteaza la rădăcina timpului uitat în cămara iernii Jupiter stă la sfat cu Aldebaran e-n cumpănă a nopții crăiasă cu fața plină ea-și răsfiră
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
primim la fel, Pentru c-avem același țel: Să facem treaba cât mai bine, La locul ce ni se cuvine!“. Morala: Munca tuturor, se știe, E o mare bogăție! Cu toții, în felul nost`, Avem pe lume un rost! Referință Bibliografică: CÂINII RIVALI / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2044, Anul VI, 05 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CÂINII RIVALI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375926_a_377255]
-
și înregistrată. Un alt polițist, de această dată, a fost foarte mirat când a citit și a întrebat-o dacă este sigură că l-a descris pe infractor așa cum l-a cunoscut. A întrebat-o și despre femeia acea cu câinii, din a doua casă în care a fost dusă. A trebuit să scrie în clar că a văzut-o când a coborât din mașină și când a adus pachete cu mâncare. De asemenea i s-a cerut să o descrie
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
și calitate. Cel mai individualizat volum e Zogar (1936). Titlul e dat de numele unui cățel, iar poemele componente, așezate sub un moto lămuritor („Les chiens sont des candidats à l’humanité”, aparținând lui Jules Michelet), exprimă „o lirică «a câiniei»” (G. Călinescu), evocând câteva din momentele scurtei existențe a micului animal și durerea la dispariția prietenului patruped. Poetul procedează la antropomorfizarea câinelui, transformat în „interlocutor” tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
cum ar trebui condusă comunitatea lor ca să învingă dreptatea, iar regele la fiecare întâlnire o provoca la discuții să învețe din intuiția și experiența frumoasei localnice. Apoi o saluta cu respectul cuvenit și pleca la vânătoare. Slugile înconjurau mistreții cu câinii, iar regele țintea doar un singur mistreț. Bucătarul îl tăia și făcea bucate alese din el. Regele trimitea și fetei cu cosițe galbene, câte o gustare. A treia săptămână după ce își luase rămas bun de la fată să meargă la vânătoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aveai o autorizație care costa mii de yuani, iar pentru a cere o astfel de autorizație trebuia să ai domiciliu stabil. Deși regulile erau rareori puse În aplicare, din când În când, autoritățile locale făceau o razie și adunau toți câinii ai căror stăpâni nu respectaseră legea. Cât despre ce li se Întâmpla câinilor, ei bine, nu a vrut să le spună decât sub formă de avertizare: Rezultatul e foarte, foarte rău, nu vrei să auzi. — Deci nu vrei să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani și plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii ¬- "Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III". Dar fiindcă auzeau mereu Lătrând la stâna lor câinii, Plecau să se bată cu tătarii Și cu avarii și cu hunii și cu leșii Și cu turcii. În timpul care le rămânea liber Între două primejdii, Acești oameni făceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduioșate, De curgeau doinele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]