97 matches
-
existența nomadă a țiganilor a fost considerată mereu un simbol al libertății, gestul autorului căpăta o și mai accentuată semnificație politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al anilor 1940 - 1941, proiectându-i "țigănia" - spațiu-capcană: cine-i respectă legile nescrise supraviețuiește, cine nu le respectă cade sub jungherul Sorții „migratoare“, aidoma protagonistului: (PScr, I, 209 sqq.). După "Cîntice țigănești", volumul I al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
protagonistului: (PScr, I, 209 sqq.). După "Cîntice țigănești", volumul I al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala pătrund în poem»; «ereticul Miron Radu Paraschivescu străbate și el, fără revoltă, deșerturile literaturii sfătoase, „înaripate“ (cum o numește critica momentului), scriind, pe teme curente, poeme didactice și reflexive, fără originalitate» (SSra, I 24
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
scris un volum în care versifica basmele Fraților Grimm, le pune în context modern și le și schimbă finalul. Ceea ce faceți și dumneavoastră într-o oarecare măsură.</b> Da, tema reciclărilor motivelor clasice e prezenta încă de la primul meu volum, Cântice mârlănești, apărut în 2007 la Editură Humanitas. Acolo, printre altele, reluăm poezioare pe care le știam din abecedar și dezvoltăm tema. Și o împingeam până la dimensiuni apocaliptice. Și în continuare, în Reciclopedia</b><b> </b><b>de povești cu rimă
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
de a epata“ etc. Scritorii de mare talent, încă din cele mai vechi timpuri, au știut să valorifice (pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosferă“ etc.) potențialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), François Villon («Balade»), Tudor Arghezi («Sici, bei“), Miron Radu Paraschivescu («Cîntice țigănești»), Eugen Barbu («Groapa»), Nichita Stănescu («Argotice») ș. a. „Lamentația (de dor și of)“ a unui Gică, la cârciuma "Calul Bălan", grație capacității stănesciene de a rafina și sublima „argoticele“, capacitate datându-se din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
lor pe scena teatrului român din timpurile vechi până acum. "Cercetări asupra danțurilor și instrumentelor de muzică a romînilor", cu figuri intercalate în text, în care d. Buradane descrie danțurile noastre cele vechi, ne dă ariele și muzica mai multor cântice populare, precum și instrumentele pe care se esecutau: "Elena Hora" compusă de însuși autorul; iată în scurt materia ce o avem sub ochii noștri răsfoind almanacul muzical de pe anul curent 1877. Cercetând mai cu de - amăruntul această materie, ne vom convinge
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
face ca aceste diferențe să poată fi adâncite și exploatate comic, într-o sarabandă de scene suculente. Masa festivă organizată de primar în onoarea „oaspeților veniți tocmai de peste Ocean“ este memorabilă. Un Elvis autohton, tuciuriu, amestecă Love me tender cu cântice dă pă la noi, iar americanii cuminței, sfioși, la locul lor, încep să se amestece cu româncele cărora li se învârt ochii în cap, după ei, ca la jocurile mecanice. Singurul ce rămâne într-o inconfortabilă alteritate este căpitanul Jones
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
ei distinctă, ci și un fel de mare metaforă, de ansamblu, a amestecului uman, a versatilității și a travestirii menite să înșele pe naivi etc. Accente care trimit la pasionalitatea și cromatica periferiei bucureștene depășesc la Miron Radu Paraschivescu, în Cântice țigănești, nivelul unei „localizări” a modelului străin (García Lorca, Romancero gitan), sugerând un etos balcanic, al ludicului cu fond grav, ca în antologica baladă Rică. După război, câțiva poeți importanți vor diversifica gama b.: fantezistul Leonid Dimov, Ioan Alexandru, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
și-i aruncam în față că "ei au omorât pe Domnul Nostru Isus Christos..." Temă analoagă într-o parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-l rostesc" preciza el, cu câteva luni înaintea sfârșitului. Ici-colo se întâlnesc la Nichita moduri de frazare à la Jacques Prévert (Lecția despre cub, Lecția despre cerc, Pușca); în niște voioase Strigături se întrevede Miron Radu Paraschivescu din ale lui Cântice țigănești. Atras de toate, îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi rețin intresul, momentan, Camus, Kafka, Truman Capote, Salinger și alții; la lectura scrierilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică, bibiloi / Ningea luna peste noi..." Și iat-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
universală. Pentru Alecsandri mizele s-au bifurcat. Din perspectiva lui, folclorul poate susține un raport de apreciere autonom, emancipat de interesul etnografic. El nu mai vinde doar documente istorice, ci și "flori de poezie", adică literatură în stare pură: "Aceste cântice au îndoitul merit de a cuprinde în sânul lor și notițe istorice, și flori de poezie vrednice de a atrage admirarea noastră"37. Putem vedea această schimbare de perspectivă urmărind felul în care cei doi autori susțin aprecierile estetice. În
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu numai prin amestecul de subiecte, ci mai ales prin diversitatea formulelor poetice: sunt multe prelucrări după rețete folclorice, nu neapărat românești. Găsim mai multe "legende" (Dragoș, Visul lui Petru Rareș, Biserica risipită), o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ci mai ales prin diversitatea formulelor poetice: sunt multe prelucrări după rețete folclorice, nu neapărat românești. Găsim mai multe "legende" (Dragoș, Visul lui Petru Rareș, Biserica risipită), o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau din cele internaționale. În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poetice: sunt multe prelucrări după rețete folclorice, nu neapărat românești. Găsim mai multe "legende" (Dragoș, Visul lui Petru Rareș, Biserica risipită), o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau din cele internaționale. În acest context, mărgăritărelele sunt o descriere de formă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din Othelo), versiuni din Victor Hugo și din Giosuè Carducci dau cei doi frați Naum. Se publică inedite eminesciene (Catrene, Cugetări, teatru - Alexandru-Vodă și Gogu tatii). Nu este neglijată nici producția poetică la zi, versuri oferind Alexandru A. Naum (Zâna, Cânticul doinei, Bucolică ș.a.), Teodor A. Naum (Bucolică, Pentru iubire ș.a.), Gh. Vasiliu, care folosește pseudonimul G. Prut (Ideal, Verde, În colțul fereștii ș.a.), George Murnu ( În fața unui volum), G. Rotică, Liviu Marian. Cu proză este prezent îndeosebi Eugen Boureanul (Puiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
apară cărți noi în librării. Nu se poate vorbi, în consecință, despre un vid literar până în 1948, mai ales că un nou val suprarealist se manifestă la începutul deceniului, de asemenea, lui Miron Radu Paraschivescu îi apare volumul de versuri Cântice țigănești, lui Geo Bogza, volumul de reportaje literare, Cartea Oltului. Se lansează poeții Cercului literar de la Sibiu și cei de la Albatros, dar proliferează, din păcate, și poezia proletcultistă. Grupul suprarealist, alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a profilului generației sau poate al poetului în general. Onca Talpă, proaspăt pătruns în grupul redacțional, este și el prezent cu un Poem. Alături de un scriitor consacrat, Miron Radu Paraschivescu (a cărui baladă Rică se va regăsi și în volumul Cântice țigănești), Geo Dumitrescu, semnând acum Felix Anadam are curajul să publice, în același număr al revistei, "un necunoscut", Iulian Petrescu cu cinci poeme 146. Dimitrie Stelaru e prezent în acest număr cu două texte, Omul Nou, simbol al unui alt
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sebastian, De două mii de ani... cu o prefață de Nae Ionescu (prima ediție, 1934), și Cum am devenit huligan, Editura Humanitas, București, 1990, (prima ediție, 1935). 220. Simeon Fl. Marian, Poesii poporale române, vol. II, Cernăuți, 1875. 221. Ion Pop-Reteganul, Cântice populare, Biblioteca Familiei, București, 1891. 222. Ion Apostol, „Crăciunul și Anul Nou la Românii de la Est de Bug”, În Sociétés européennes, sous la rédaction de Paul H. Stahl, vol. 7, Paris, 1990. 223. Artur Gorovei, Datinele noastre la nuntă, Editura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la A.p. ar prefigura pe aceea de la „Sămănătorul” și, mai ales, de la micile publicații sămănătoriste din provincie. Se tipăreau și mai cu seamă se retipăreau povestiri cu o pronunțată tendință moralizatoare, poezii patriotice și foarte multă lirică populară. V. Alecsandri (Cântic ostășesc, Hora Unirei, Sentinela română ș.a.), D. Bolintineanu, A. Mureșanu, Iosif Vulcan, N. Negruțiu-Fekete, Gr. H. Grandea, Miron Pompiliu, G. Baronzi, I. C. Drăgescu, M. Strajanu sunt autorii la ale căror scrieri se apelează cu predilecție. S. Fl. Marian și, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285324_a_286653]
-
se opri, Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; I-auzi corbii, mi-am zis singur și-am oftat, Iar în zarea grea de plumb Ninge gri". ( G. Bacovia- Gri) Măsura -numărul silabelor unui vers. Exemplu: "Doină, doină cântic dulce". (8 silabe) (Doină) Accentul - pronunțarea mai apăsată a unei silabe sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic, silaba accentuată susținând unitatea cuvântului. Exemplu: "Venea un om cu jale zicând în gândul lui". ( V. Alecsandri- Sergentul) Rimă - procedeu poetic
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și cinovnicul, Iași, 1841; Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, Iași, 1844; Creditorii, Iași, 1845; Un rămășag, Iași, 1846; Piatra din casă, Iași, 1847; Nunta țărănească, Iași, 1850; Repertoriul dramatic a d-lui..., I, Iași, 1852; Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, I-II, Iași, 1852-1853; Doine și lăcrimioare, Paris, 1853; ed. 2, Iași, 1863; Potpuri literar (în colaborare cu Matei Millo), Iași, 1854; Ballades et chants populaires de la Roumanie (Principautés Danubiennes), pref. A. Ubicini, Paris, 1855; Păcală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
BALADĂ, specie a epicii folclorice, în versuri. Termenul a fost introdus de V. Alecsandri, în 1852, în culegerea sa Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, substituindu-l denumirilor populare cântec bătrânesc, cântec haiducesc sau cântec vitejesc. În Europa apuseană, b. însemna inițial o formă fixă a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
antiotomane, antifeudale, familiale. În sfârșit, pornind de la cadrele structurale de gândire și mentalitate, au fost împărțite în b. aparținând gândirii și mentalității mitice (sau magice), gândirii și mentalității eroice, gândirii concrete și comportamentului realist. Surse: V. Alecsandri, Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, I-II, Iași, 1852-1853; At. M. Marienescu, Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; S. Fl. Marian, Poezii poporale din Bucovina, Botoșani, 1869; Miron Pompiliu, Balade populare române, Iași, 1870; N. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]