230 matches
-
se Încăieraseră după meci cu carabinierii pe străzile din jur. În rest, În Capitală se anunța o zi senină. Mai mult pentru a alunga stânjeneala, Anna a luat câteva sandviciuri și i le-a Întins femeii. Mașina de marcat a cârâit, scoțând bonul. Am plătit. „Ce evenimente?“ a insistat casiera. Am ieșit și ne-am Întors În mașină. Ne-am privit lung, ca doi cosmonauți care dădeau nas În nas pe o planetă străină, unde omenirea nu pusese până atunci piciorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie de paradis“. „Du-te să tragi draperiile, ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Acum hotărîse să discute la Cercul Ascultătorilor Fideli problema extratereștrilor. Din nefericire, după plecarea doctorului Thomas, Vic se apucase să repare aspiratorul. Fiindcă atingea undeva fulia ventilatorului, aspiratorul avea un cîrÎit. Într-adevăr, după ce Vic Îl repară, aspiratorul nu mai cîrÎi. Dar nici nu mai mergea. Se străduia să-l facă să cîrÎie din nou, cînd Christina tocmai intră pe ușă. — Vic, eu am luat o hotărîre! spuse Christina. — Foarte bine, dar de ce numai una? Faptul că te-ai hotărît să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
după plecarea doctorului Thomas, Vic se apucase să repare aspiratorul. Fiindcă atingea undeva fulia ventilatorului, aspiratorul avea un cîrÎit. Într-adevăr, după ce Vic Îl repară, aspiratorul nu mai cîrÎi. Dar nici nu mai mergea. Se străduia să-l facă să cîrÎie din nou, cînd Christina tocmai intră pe ușă. — Vic, eu am luat o hotărîre! spuse Christina. — Foarte bine, dar de ce numai una? Faptul că te-ai hotărît să iei o hotărîre e deja o hotărîre foarte Înțeleaptă, ceea ce Înseamnă că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
când câteva colibe de pământ se năpustiră asupra lor prin furtună, iar șoferul confirmă din cap și arătă cu mâna Înainte. Un copil ieși În goană În mijlocul drumului și mașina făcu un viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pare că au cam exagerat rudele și, din exces de zel, o să-l trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare totuși umărul, îmi masez și mușchiul de la braț. Aș avea poftă de-o cafea cu lapte. - Fănele, dragă, ne-ai răscolit pe toți, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul lua forma unei competiții: Trece timpul, îi spusese Carmina, ne vom obișnui să ne vedem zi de zi, ca doua pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea o vagă senzație de sufocare, asta era cauza pentru care făcea acel zgomot din gât, nevastă-sa, mai în glumă mai în serios spunea, auzi cum se cârâie. Atunci când îl așteptau să vină de la slujbă și-l auzeau scoțând acel zgomot din gât, mama le spunea fetelor: auziți-l, vine cârâind. Acum mama era de fapt alertată, uite-i, plecau cuscrii, fuseseră la ei în casă, serviseră masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcea acel zgomot din gât, nevastă-sa, mai în glumă mai în serios spunea, auzi cum se cârâie. Atunci când îl așteptau să vină de la slujbă și-l auzeau scoțând acel zgomot din gât, mama le spunea fetelor: auziți-l, vine cârâind. Acum mama era de fapt alertată, uite-i, plecau cuscrii, fuseseră la ei în casă, serviseră masa, cuscrul hă,hă,hă, cuscra la fel, plecau cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de braț dar duioșia ei stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vrei să ajungi? Pe urmă interveniseră profesorii Alexe, salvatorii ei, mai puternici decât vraja de suprafață a Fanei, ei, profesorii glăsuiau prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul și pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta, Carmina gândise așa, voise să spună acele vorbe din răzvrătire, era prea multă platitudine în prietenia lor! Dar nu îndrăznise, se lăsase învinsă de un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera continuu, ca-ntr-un montagne russe, să nu te cîrîie vocea de-a doua: Nu încetini!". Scriu și ronțăi batoane de ciocolată cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa din bucătărie, dau gata și o cutie întreagă de Merci. Receptorii au slăbit. Au nevoie de mult dulce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gata. Reconstruiește-mă, Russ. Chiar cu riscul de-a ni se confunda trupurile postum? Chiar-chiar. Trag cu coada ochiului spre geam. Franz Marc își paște iarba zilei. Cum lumina a scăzut, calul arată a nălucă. "Uită-te la tine, mă cîrîie, iarăși, vocea de-a doua. Femeie fără fotografie de nuntă, necăpătuită cu bărbat și cu copii. Pozezi unui pictor, la vîrsta cînd ar cam trebui să te gîndești la un pat într-o casă de bătrîni. Nu-ți era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi ce face cu suflet de femeie, vorbea Mioara! Nimeni n-are ce face cu mine, nimeni nu-ncearcă să spună adevărul. Nu cumva mi l-ai luat tu? întrebă Mioara pe Autor. Eu nu știu ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să vă dau 100 de milioane? (atît socotise Tribunalul!) Și la celălalt proces, tot atît vei avea de plătit. De unde? Mircea plînge. Un plîns care a avut efectul scontat. Bine, te iert. Acum pleacă, te rog. A plecat și acum cîrîie pe la alt ziar. Cu ce ți-am greșit, Doamne? Sărbătoarea nașterii lui Iisus se face îndeobște și prin renunțarea, măcar temporară, la răutate. Bucuria venirii Lui printre noi trebuie să se manifeste și prin iertarea păcatelor "greșiților noștri". Cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
crede-mă că Papagalul îi curajos, Vetucă! Mai curajos decât oamenii. El vorbește ce simte fără nicio opreliște. Și vorbește bine, chiar dacă nu gândește... Am fost la Secție, zice... Și mi-au adus în preajmă un șoim, dar i-am cârâit pre limba lui că în curând va scăpa de obligațiile de torționar al zburătoarelor pentru că cei de după ei îi vor reda libertatea și că el se va putea deplasa oriunde va dori, chiar și în țări mai depărtate de unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și-au înghițit tot ce se afla într-însa... Să-l fi văzut pe cel mic cum striga Dă cârr, dă cârr în loc de cârnaț și cum cea mare i-a dat bucata lui, dar i-a spus să nu mai cârâie ca cioara și să zică seleam, mai mare dragu, măi Giovan... Ia uite-i cum dorm toți patru cu burțile pline de franzele și seleam... Lasă-i să doarmă, Bianco! Să facă și ei câte un caca mare de român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
inaniție. Întâmplarea a trecut neobservată în familie, nu ca la moartea tatălui când a fost răpus de bâtele unor oameni călări care au apărut ca din senin pe plantația de la Golf ca să facă rânduială printre cei care au început să cârâie, ziceau. Șapte vieți au curmat nelegiuiții atunci, printre care și pe cea a tatălui acestei numeroase familii, care l-a bocit și l-a jeluit îndelung. În schimb, la moartea fetiței, nimeni nu a schițat nici măcar un gest de regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la dus și tot atâția la întors. I-adevărat că în drumul său trecea și pe lângă o școală mult mai apropiată, dar nu era chip să te apropii de ea că aceea era numai pentru albi, iar școlarii de acolo cârâiau ca ciorile chiar și la vederea unui copil negru, aflat doar în trecere pe drumul din preajmă, ceea ce îl obliga să-și continue marșul forțat către școala lui încă nu mai puțin de o jumătate de oră pe ceasornic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A urmat o rafală dezordonată de focuri de pistol, la nimereală. Pică vreo două ciori, iar celelalte încep să cîrîie a rău. Stelian avea un megafon în mînă. Era, îmbrăcat în cămașă verde, cu diagonală. Își pusese o cojoacă pe deasupra, dar era vînăt de frig. Îi chema cu megafonul în stradă pe cetățenii patrioți, să-l sprijine pe Horia Sima
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
că se datoreaza superficialității coroborării textului manuscris cu cel cules/ procesat. Se găsesc, astfel, omisiuni sau adăugiri de cuvinte: cotribuind în loc de contribuind (p. 6), socoate în loc de scoate (p. 42), luminile în loc de lumile (p. 102, în textul baladei Soarele și luna), cârâia în loc de crăia (p. 153, în textul Poveștii lui Harap-Alb de Ion Creangă), rutină în loc de ruină (p. 185), se poate trece în loc de nu se poate trece (p. 207); omisiuni de secvențe mai mari de text, ceea ce face ca ideea să nu
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
pe scări, sar zăvoare cu un scheunat de rugină, cineva o fi reparat rezervorul din pivniță care lucra într-o toropeală duodenală, lovituri energice de ciocan or fi distrus etajul superior, iar corbul, pe care îl deranja zgomotul, o fi cârâind cuvinte de ocară nautice pe gresia din bucătărie. Poate că refluxul o fi descoperit vreo deschizătură printre stânci, poate că o lumină strâmbă o fi însuflețit salciile pletoase și ghivecele cu magnolii, poate că or fi existând vapoare la orizont
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
mâine... În fine spânzurat?... nu prea știu... Radiourile sunt contradictorii... ba spânzurat! ba ciopârțit!... sfârtecat?... În orice caz osânda se apropie... O chestie de ore... Din Brazzaville, Berna sau Tobolsk, prin toate ferestrele cartierului, asta se rage, se mugește, se cârâie... La microfonul vitejilor din Londra e „tras în țeapă”!... New York cea mai cumplită asmuțire! Monstrul din Montmartre va fi hăcuit! De-asta au venit amândoi... Clémence și fiu-său... Devine iminent... Nu prea ascult eu radiourile dar mă informează bolnavii
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
trei, regăsindu-și fotoliul pe jumătate ascuns după draperia ferestrei, se îngroapă în el și nu mai scoate o vorbă. Singuri pomeții, dați tare cu carmin de unghii, mai ajung pînă la noi, ochii sînt fierți și duși: Guernica, Guernica, cîrîie într-un tîrziu și arată spre tămbălău, dar cine-l mai aude? Pe la patru, după ultimul dans, deschidem ușa balconului, să intre aer, și ne așezăm și noi. Oglinda ne cuprinde pe toți într-o încremenire albă: da, da, Sforicică
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]