32 matches
-
și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar vârful sări Într-o parte, de parcă aș fi Încercat să-l Înfig Într-o piatră. Lovitura fusese puternică Însă, iar șopârla dădu un fel de cârâit și, dintr-o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită și, luând de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
șocuri. - Ia-o, frate Doruleț... Linge și castronașul ăsta electric! Să prinzi puteri. Să ți se ridice și ție, când vei vrea, părul de pe șira spinării... Pentru neinițiații în limbajele de la Mociornița nu s-a auzit decât un foarte lung cârâit, Regele învîrtind, în cerul gurii lui, tot o tumoare. În urmă cu douăzeci de ani, o promoție de pacienți de la Mociornița, mărșăluind de-a lungul râului Teasc, din vecinătate, dăduseră peste un biet ciobănaș adormit, se apropiaseră de el și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lung - Faulques era Înalt, osos, iar părul scurt și cenușiu Îi dădea un vag aer militar -, s-a spălat pe mâini Într-un lighean cu apă și a ieșit afară. Acolo, cei doi bărbați s-au privit câteva clipe În cârâitul monoton al greierilor din tufișuri. Necunoscutul purta o raniță atârnată pe umăr, cămașă albă, blugi și ghete. Privea cu liniștită curiozitate turnul și pe locuitorul acestuia, Încercând parcă să se asigure că acela era locul pe care Îl căuta. - Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. La microfon, Monica Lovinescu. Aceeași disperare venind de departe și În kilometri și În timp. Poporul În slujba propriilor sale idealuri, poporul la cârma propriului său destin și În exercițiul propriei sale libertăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au fost izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și Întortocheate, prin grădinile-ramuri, urcă susurul unui șipot de pe Moor, care Într-o bună zi va ajunge să se unească cu marea, departe, În sud. Zgomotul acesta de apă, din nou asemănător cârâitului unui corb, tremoloului unui ploier Îndepărtat, Îți pare a veni dintr-o altă lume, o dată ce te afli În inima pădurii. Bineînțeles că există și păsări... o vrabie de pădure, invizibilă, al cărei ciripit nu se pierde aici, așa cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
aceleași, noi - la o primă simțire (!) - egali cu noi înșine. Părelnic, timpul a rămas pe loc. același cer imaculat dintr-o vară caldă, de un azur ireproșabil, aceiași nori aducători de ploi dinspre pădure, zgomotele vecinilor ce trec pe uliță, cârâitul găinilor..., un câine pripășit în praful uliței (ah, parcă vorbesc din Rebreanu!), privirea tatii pe cer pentru a adulmeca apusul spre a vedea dacă mâine plouă. Și noi în același dor permanent, de ceva, nu știu de ce, dar există o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fi aruncat de barză prea în estul Europei, așa cum scria cineva în presa românească. Chipuri de colegi de serviciu: portughezul mic, timid, cu ochelari, care la intrarea în tură își pronunță numele cu un "r" inimitabil, prelung, rugos, ca un cârâit de cioară pe ogor în Bărăgan, "Cardoso". Dona Maria, o portugheză în vârstă cu mâinile distruse de acizii de curățare; zâmbea tot timpul și cânta imnuri religioase cu voce joasă, prin sălile de conferința golite de tipii scorțoși și borșiți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]