296 matches
-
sex în stare bahică din urmă cu câteva nopți și la felul în care răsuflarea și transpirația noastră aburiseră interiorul de plastic al cortului și la cum am stat acolo întinși, încolăciți, înconjurați de lucrurile noastre făcute vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de lucrurile noastre făcute vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de apă de mare.“ O înghițitură de ap ă de mare. Cât de mult înseamnă o înghițitură? Nu mult, poate jumătate de pahar, jumătate de pahar de apă obișnuită de mare. Imginează-ți-o doar, vizualizeaz-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ci prin atingeri precaute, prin eflorări. Nu exercită o presiune materială, ci se manifestă ca o fantasmă, mixtură de vis și memorie: „pînă la capătul ei// pînă la capăt se desprinde visul// în spate umbra nu are apă/ are doar cîrcelul/ și în el amintirea// mama se ferește de ea/ cum s-ar da jos din moarte// ploaia asta e grea, spune” (oglinda vede). Fenomenologia care circumscrie moartea e, în inefabile proporționări, cosmică și totodată domestică: „vîntul e deodată lucrul ei
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
opri brusc (ultima privire). Emoția capătă un suport somatic, suflul liric descinde dezinvolt în anatomie, după cum anatomia dobîndește un spectru vizionar: „ziua se odihnea acum pe fața ei/ dar gleznele noastre erau ape/ care treceau de mama/ fratele intra în cîrcel/ spune: acolo crește piciorul tatălui nostru” (gîndul mamei trece gîndul tatălui). Legătura cu realul e dată nu atît de trup în întregul său, cît de piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
nă de la neînfricații noștri strămoși... - Așa cred și eu... Haralampy e în culmea entuziasmului: în câteva minute și-a făcut bagajul zicându-i neveste-si, Claustrina: - Dragă, nu lăcrima din frumoșii tăi ochi, îmbrățișeaz-o pe mama-soacră, că eu am un cârcel la cotul drept șiiiiii... Uite, m-am pregătit să plec în Sicilia pentru a ne prinde frați de cruce cu Cossa Nostra, sau măcar să ne încuscrim cu Al Capone... Iar dacă pun mâna pe zapiscă, poate dau o raită și
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
rostindu-i Domniței din land de călină, că brazii-mi s-apleacă sub dar de lumină. Ba nu! Primăvară din sâmburul lunii! Ca arcul sprâncenei să zboare lăstunii, dar schimbă-ți penița că firu-i de graur când buchea-și râvnește cârcel tors din aur. Aleanul de fluier tristeți când îndoaie, dă vorbei nu frâul, ci-aripi de văpaie. Zi-i: Turnul de fildeș, dorinței semețe, pe soare-l apune cu-atâta frumsețe.” „Dar ea îți ceruse, nu doar giuvaierul, de turn voia
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
au fost excluși Iuda - trădătorul și Petru, care l-a renegat de trei ori pe Iisus). SULIȚA ȘI BICIUL - Planta are două tipuri de frunze. Cele cu trei lobi reprezintă vârfurile de suliță, cele cu cinci lobi - mâinile dușmanilor, iar cârceii vișinii cu ajutorul cărora planta se agață simbolizează biciurile însângerate cu care a fost bătut Domnul Iisus. CUIELE ȘI SPINII - Oamenii L-au batjocorit, înjosit și umilit pe Iisus - Împăratul lumii, punându-i pe cap o coroană cu spini. Pasiflora amintește
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
a plâns chinul, tot șchiopătând prin colbul ars în soare. Năframe îmbarcate-n bolți de gânduri, ștergeau tristețea de prin ochii goi, târam neștiutori făclii sub scânduri, arzând pustiul strâns sub pași de noi. Ne risipea cu taine line drumul, cârcei de gheață ne țipau prin glezne, ne rezemam prin amintiri ca fumul, mocnind sub vreascuri de iubiri perene. Târziu de noi s-a risipit în zare, strângând oceanul în mărgean de stele, ne-au plâns ninsori pe umeri frig de
STRĂINI DE NOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384995_a_386324]
-
nu ești doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut.” - Confucius Să vrei să trăiești! Să vrei să treci peste toate greutățile avute. Să vrei să te salvezi, ca și cum ai fi în largul unei mări, te-ar cuprinde un cârcel la picior, ai simți că nu mai poți înota... Realizezi că ești departe de mal și totuși vrei să te salvezi. Realizezi că nu ai colac de salvare. Dar știi că îți poți întoarce trupul, să poți pluti sperând să
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ai simți că nu mai poți înota... Realizezi că ești departe de mal și totuși vrei să te salvezi. Realizezi că nu ai colac de salvare. Dar știi că îți poți întoarce trupul, să poți pluti sperând să-ți treacă cârcelul. Plutești și îți mai amintești că viața îți este dăruită de Dumnezeu și că trebuie să încerci s-o trăiești până la capăt, să te salvezi. O fi acesta capătul? - te întrebi fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
atunci când nu ești doborât niciodată,ci atunci când te ridici după ce ai căzut.” - ConfuciusSă vrei să trăiești! Să vrei să treci peste toate greutățile avute. Să vrei să te salvezi, ca și cum ai fi în largul unei mări, te-ar cuprinde un cârcel la picior, ai simți că nu mai poți înota... Realizezi că ești departe de mal și totuși vrei să te salvezi. Realizezi că nu ai colac de salvare. Dar știi că îți poți întoarce trupul, să poți pluti sperând să
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ai simți că nu mai poți înota... Realizezi că ești departe de mal și totuși vrei să te salvezi. Realizezi că nu ai colac de salvare. Dar știi că îți poți întoarce trupul, să poți pluti sperând să-ți treacă cârcelul. Plutești și îți mai amintești că viața îți este dăruită de Dumnezeu și că trebuie să încerci s-o trăiești până la capăt, să te salvezi. O fi acesta capătul? - te întrebi fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
vină până aici. Jacopo se simțea obligat să vorbească: - E bine aici, trebuie numai să ne obișnuim cu aerul ăsta uscat. Poți să înnoți. Eu nu pot, oceanul e adânc, nu mai sunt tânăr. Am probleme cu inima și fac cârcei la picioare când intru în apă. Nu știu să înot, spusese el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când cel mai inofensiv lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
era ceva extrem de periculos, dar nu aveam puterea să mă opun. Eram Într-o stare În care sinele meu dispăruse, ca atunci când era să mă Înec În apă. Pe vremea când eram În școala primară, mi s-a pus un cârcel la picior pe când Înotam În piscină. Nimeni nu a sesizat ce se Întâmpla cu mine și am fost la un pas de moarte. Copiii se mai scufundă din când În când, se știa asta, așa că nimeni nu ar fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SE-MBINĂ BEZNA CU LUMINA Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1071 din 06 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului cârcei de suflet mult prea grei, fracturi de timp prea dureroase infarctul chinului implor și moartea clipelor tăioase din spasme vechi și timpurii se naște albul și speranța dar picături de neuitare îmi strică gândul și constanta se-mbină mâine cu
SE-MBINĂ BEZNA CU LUMINA de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363045_a_364374]
-
întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
calea , drumulprin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenule timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul... XV. SE-MBINĂ BEZNĂ CU LUMINA, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1071 din 06 decembrie 2013. cârcei de suflet mult prea grei, fracturi de timp prea dureroase infarctul chinului implor și moartea clipelor tăioase din spasme vechi și timpurii se naște albul și speranța dar picături de neuitare îmi strică gândul și constantă se-mbină mâine cu
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
profeții sufletului meu îmi prevestesc autopsia dar când vor sfâșia carcasa îmi vor găsi doar anemia în loc de suflet va fi vid, în loc de inimă, o cruce cu sânge va fi scris pe ea, că noul suflet se produce ... Citește mai mult cârcei de suflet mult prea grei, fracturi de timp prea dureroase infarctul chinului implor și moartea clipelor tăioasedin spasme vechi și timpurii se naște albul și speranțadar picături de neuitare îmi strică gândul și constantase-mbină mâine cu trecutul într-un prezent
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
n-ar exista libertatea cuvântului și altele, specifice tuturor democrațiilor decât pe hârtie, nu. Ci pentru că prea se fac din toate simple ornamente ce pot fi lepădate cât ai zice pește. Încercăm să clădim un zgârie-nor susținut de un grațios cârcel de viță de vie. Pentru că, la capitolul rezistență, atâta ne duce mintea și voința politică. Unde o să ajungem, Doamne, mă întreb încă?! După revoluție, când a început să se vorbească despre proprietate ca despre un drept și țăranul a primit
LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349491_a_350820]
-
transpirației care îi cădeau în ochi, picături pe care le sufla când îi ajungeau pe buza superioară, și continua:„Dacă o vrea bunul Dumnezeu să fac o țuică bună, când am s-o beau la iarnă, he-he!... are să-mi ia cârceii din oase”. De-atunci, de când își făcea de lucru cu o săpiță, a cărei lamă se tocise de cât o tot bătuse, că ajunsese ca un colț de lună (de dimensiunea unei palme), a primit prima înțepătură mai seriosă în
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
serviciu. Tot cam la fel se petreceau lucrurile și când Veronel vorbea cu Heimlich despre noile standarde ale tehnologiei de producere a fosfaților. Ce-i drept, după prima lună de dialog, la sosirea notei de plată, cei doi au făcut cârcel la inimă și s-au jurat s-o lase mai moale cu dragostea, că la prețul ăsta, mai bine-și cumpără mașină de import singuri. Poate că lucrurile s-ar fi terminat cumva în eternul banal dacă la un moment
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
2014 Toate Articolele Autorului scrii mult multe și bătăile inimii își ating ținta imploziei spui că scrii literatură și te lepezi de puii tăi la final când ultimul punct îl așterni pe filă vrei să uiți unicatul exploziv imploziv invadatorul cârcelul existențial liniștea în care te scufunzi este un fals reușit în care lacrima nu mai e nici sărată nici amară este un hibrid al trăirilor trăite dincolo de oglinda în care privești cu înverșunare aranjându-ți o ultimă șuviță din coafura unui
STRĂLUCIRE FALSĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347570_a_348899]
-
În drumul spre pieire, S-a ridicat, s-a-ncolăcit Pe cruce și lungi fire Spre a lui gură a întins Mustoase frunze crude Și fiecare l-a atins Ca buzele să-i ude Și printre spini și-a strecurat Lăstarii și cârceii Și fruntea toată i-a udat, Uimiți priveau iudeii... Și-n jurul spinilor a tors Din verde crud cunună... Ci doar când ochii i-a întors Iisus spre lumea-I bună Și floarea ochii și-a închis Ferindu-i de
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
picure stelele strălucitoare pe buzele fierbinți, mângâiate de răcoare licorii. Ai nevoie să simți lângă tine acea persoană care tremură de nerăbdarea să te cuprindă în brațe, să-ți invadeze buzele cu sărutări pasionale. Să simți cum ți se pun cârcei la degete când îi mângâi trupul dornic de iubire. Asta lipsește ca totul să fie cum zici tu. - Ca să creezi această atmosferă este obligatoriu să existe doi inși, doi protagoniști, un EL și o EA. Doi îndrăgostiți dornici să se
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]