3,117 matches
-
ecran apologia vocabulei «tovarășe»" l "Pe strada Nuferilor, - cîndva Popov și încă mai cîndva General Berthelot -, la colțul unde se face intrarea spre clădirea liceului Nicolae Bălcescu, - pe vremuri Colegiul Național Sf. Sava -, era deschisă, pînă acum doi-trei ani, o cîrciumă. La una din mese - doi consumatori: omul de cultură, lungind o halbă de bere în așteptarea timpului cînd trebuia să meargă pentru o înregistrare la radiodifuziune (aflată la cîțiva metri mai sus pe această uliță), și un individ care de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
că "boema a apărut ca formă de destin profesional între artiștii plastici, dar și un tînăr cuminte, Matei Florian, căruia nu-i plac "de nici o culoare grupurile de "bărboși, cheliosi, intelectuali bețivi și detesta mai ales femeile din jurul meselor de cîrciuma. Foarte simpatic e în schimb un locuitor din Internet care semnează Mihai Ionatan și vorbește despre sine la persoana a III-a ("Cel mai bine l-a descris un profesor: trebuie să bați un cui, să-l legi, că altfel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
istorice, ed. Vistian Goia, București, Minerva, 1986; p. 166-167) În această interpretare, deci, o realitate contextuală bucureșteană existența unei zone rău famate, identificîndu-se metonimic cu "infracționalitatea" primește în plus antifraza specifică limbajului familiar-argotic (în care închisoarea devine pension sau facultate, cîrciuma e numită biserică etc.): hoții, cerșetorii și vagabonzii sînt crai cu atît mai mult cu cît se adăpostesc la curtea domnească. Față de această ipoteză care se păstrează în logica limbajului natural, a procedeelor sale expresive și a legării de un
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
mai toți marii pictori. La Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un spațiu scenografic esențial, camera, ia în Castelul aspecte vizual agresive. Cazat în sat, K. locuiește într-un soi de cârciumă în care funcționează și școala. Încăperea este în acelaș timp sală de gimnastică, astfel că "singura decorațiune mobilieră sunt aparatele de gimnastică". Printre ele, K. mănâncă și face amor cu una din chelnerițele cârciumii ( fostă iubită a unuia din funcționarii
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
K. locuiește într-un soi de cârciumă în care funcționează și școala. Încăperea este în acelaș timp sală de gimnastică, astfel că "singura decorațiune mobilieră sunt aparatele de gimnastică". Printre ele, K. mănâncă și face amor cu una din chelnerițele cârciumii ( fostă iubită a unuia din funcționarii castelului), pe care vrea s-o ia în căsătorie. În aceste interioare-scenă este întotdeauna dezordine, sunt pline de zdrențe ( și în America), iar persoanele care le ocupă sunt dezordonat și caraghios îmbrăcate, cu fulare
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
au de ales: ori renunțați la alcool, ori pînă la Eid5 ficatul vostru dă în primire. Acum zece ani, așa ceva ar fi fost de neconceput. Doi într-o săptămînă! Dar acum copiii noștri copiază ce văd aici, se duc la cîrciumi, în cluburi de noapte. Ba mai beau chiar și în camera lor, unde părinții îi știu în siguranță. Problema e că în această privință comunitatea noastră nu este educată cum trebuie. Doctorul Azad goli un pahar cu apă dintr-o
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
fără de sfârșit. Nesimțiții sunt un soi de aliens care pun în pericol specia umană și care acționează cu egală eficiență pe litoral sau la munte, în marile orașe sau în comune, la periferie sau în centru, în parlament sau prin cârciumile de cartier, la spectacole și pe stadioane, în mijloacele de transport în comun sau la volanul bolizilor proprietate personală. Șocantă este unitatea de acțiune a acestora, indiferent de mediul din care provin, de localitatea în care își duc viața, sau
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
-l va putea lovi nimeni. Cel care făcea tărăboiul (noi știam) era câte unul care, cu câteva ceasuri înainte, găsise vreun chilipir pentru câteva sute de chirpici și cărămizi. După ce lau onorariu (le plăcea să se creadă negustori) treceau pe la cârciuma ”La șase craci”, pe lângă pod și după primul șnaps, erau gata. Venea împleticindu-se până-n țigănie, așa, să creadă lumea că el a vândut cărămidă de-a avut bani să bea până n-a mai putut sta în picioare. Le
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
ți-l lua la bătaie de râdea toată țigănia. Astfel, taberele răsuflau ușurate că astăzi n-a murit nimeni și de bucurie se găsea câte unul, care câștigase la barbut cu o seară înainte, de-i invita pe toți la cârciuma aia, ”La șase craci”, pentru a sărbători evenimentul. Și dintre ei nu lipsea niciodată cel care le dăduse emoții, adică bețivul. Se pupau de bucurie, până la pod, și plângeau de credeai că le-a murit norocul. Se întorceau noaptea târziu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
literaturii) Și a vizitat ferma de vaci de la CAP-ul unde bunicul meu, Coande, era șef de atelaj vestit mirmidon. De fapt, îi spuneam Tica. Făcuse cîțiva ani de pușcărie la Canal pentru că pus gestionar de Republică la fosta lui cîrciumă ar fi băgat mîna în avutul obștesc. Unii mi-au spus mai tîrziu că motivul ar fi fost altul că ei știau că bunicul meu a fost legionar Și atunci ar fi fost mai mulți legionari duși la Canal. Liberal
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
și ei tineri și s-au întristat că nu sunt liberi au protestat în genunchi și eu cu ei să nu credeți că mă sustrag criticii celor care vin din afară și nici celor de după asta e mergeam deseori la cârciumă a mergeați la casa scriitorilor la doamna candrea îmbuibaților azi multă lume are mentalitatea lui stan palanca dacă nu mă înșală memoria numai că nu mai e vorba de capșa ci de calea victoriei 115 locaș cu o tristă celebritate
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
minte cum bătea el cuiele în coșciuge din două lovituri cu dosul teslei intra tot cuiul nu-l mai scotea nici dumnezeu îl știi pe tîmplar ei a îmbătrînit de nu-l mai cunoști abia se mai tîrăște pînă la cîrciuma lui vasile abia mai ridică paharul albăstrui cu fundul gros pînă bea cinzeci trece ora și aprinsul unei țigări durează pînă mîine îl știi pe gropar știi cum săpa ca un excavator ce gropi făcea late adînci abia îl mai
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
mîine îl știi pe gropar știi cum săpa ca un excavator ce gropi făcea late adînci abia îl mai vedeai din ele dădea de apă plutea mortul în sicriu ca într-o bărcuță ei bine a îmbătrînit dacă pleacă spre cîrciuma lui vasile la prînz ajunge către seară și dacă bea o sută adoarme dar pe bietul popă îl știi ții minte cum prohodea cu viteza sunetului cum învîrtea cădelnița peste mort ca pe ciocanul de la stadion a-mbătrînit săracul noroc cu
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
dacă bea o sută adoarme dar pe bietul popă îl știi ții minte cum prohodea cu viteza sunetului cum învîrtea cădelnița peste mort ca pe ciocanul de la stadion a-mbătrînit săracul noroc cu enoriașii că-l duc cu mașina pînă la cîrciuma lui vasile îl leapădă pe primul scaun și noroc cu vasile că-i mai ridică paharul la gură și pe vasile îl știi slab cum era parcă a pus carne pe el parcă a crescut a întinerit învîrte butoaiele ca
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
provincie, un mărunt dumneata, copist la prefectură, ajuns chiar ajutor de contabil, un omuleț taciturn și anonim, un somnolent vasiliu inutil și utopic, un toxicoman de deșertăciune, puțin alcoolic și decadent, sau, uneori, în zile bune, chiar un bufon de cârciumă, de ce nu, Un deznădăjduit cu pantofii mereu uzi, un nimeni care suferea considerabil de frig, cu impresia că mâna i se lipește de clanță, și asta nu e niciodată plăcut, desigur, exacerbarea acestei senzații polare poate duce oricând la agravarea
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
opri și noi la familia Tivadar, care, din comîndul lui Miciurin, ne-a dat cea mai bună palincă, veche de zece ani, maică, că Ion al nost n-a mai apucat să bea din ea, că nu i-au ajuns cîrciumile din Rona, Crăciunești, Tisa și Sighet, s-a dus pîna la Ieud de unde l-am adus într-un sac, și ne potoleam și noi setea pe încă un an, era bună și cea de la Mițu, cel care o aduna din
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
vizuină șerpuitoare, văd aceiași oameni din care dispare Dumnezeu, fie că și-a terminat treaba acolo, fie că nu mai are ce salva din ruina acelei femei din care toți au ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
Gellu Dorian ESTURI Votca nu că mi-ar fi cîrciuma loc sfînt - Dumnezeu mi-e martor cînd mă-nchin dimineața cînd cobor din mine seara cînd mă-ntorc din lume ca din chin - dar acolo chiar de singur sunt nu-mi lipsește votca din pahare vorbăreață ca un călător fără
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
iarăși să-mi vorbească Zvetlana a venit Zvetlana de la est a siliotcă mirosind și-a vinuri eram mort de supărare și credeam c-o să mor curînd - dar cu alin'uri m-a făcut mai viu decît am fost într-o cîrciumă de lîngă pușcărie unde zac otrepele ca-n stup trîntorii 'ncercați de fandaxie aprindea în mine focul stins ca din lutul galben vin de razachie țîțele ei fragede-mi erau la buze cupe rase noaptea cînd se știe că nu
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
fost consfințit în felul ăsta. A fost consfințit tocmai cînd Leo spunea, pentru a suta oară în noaptea aceea, "Let me see your beauty when the witnesses are gone". Și, imediat după, prietenul meu a ridicat ambele mîini spre tavanul cîrciumii și a intrat în duet, cîntînd: "Let me feel you moving like they do in Babylon". Sincronizarea a fost bună, în ciuda faptului că era cam amețit, așa mi se părea mie, că prietenul meu era cam amețit și puțin răgușit
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
fi trebuit să fie totuși nervos după ce încă o bancnotă îi poposise-n palmă. L-am lăsat în urmă și l-am salutat abia după ce-am ieșit, l-am salutat prin ușa deschisă. Apoi am lăsat în urmă și cîrciuma lui, iar eu am observat, nu știu cum mi-a venit observația aia, că acea cîrciumă din care ieșisem era singurul loc luminat de pe stradă și mi-am spus că e tîrziu, foarte tîrziu. Și după ce am făcut observația asta, mi-am
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
L-am lăsat în urmă și l-am salutat abia după ce-am ieșit, l-am salutat prin ușa deschisă. Apoi am lăsat în urmă și cîrciuma lui, iar eu am observat, nu știu cum mi-a venit observația aia, că acea cîrciumă din care ieșisem era singurul loc luminat de pe stradă și mi-am spus că e tîrziu, foarte tîrziu. Și după ce am făcut observația asta, mi-am mai dat seama, brusc, că Leonard Cohen, care ne însoțise, tot mai îndepărtat, cu
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
părea rău era că băiatul rămăsese în continuare tăcut, scotea din când în când câte o vorbă, doar ca să se facă înțeles, ca atunci când spusese "scândură". De vreo doi ani încoace, Toader începuse să meargă, în fiecare duminică seară, la cârciumă, unde stătea câteva ore bune. Fusese tare curios să vadă ce putea face băiatul acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva ori de după geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
în fiecare duminică seară, la cârciumă, unde stătea câteva ore bune. Fusese tare curios să vadă ce putea face băiatul acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva ori de după geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
40, nu de jumătate de an,/ fără pomană? Fix// două sute: aici, unde e răstignită/ firea cea veche, ticăloșiți cum sîntem cu toții, vicioși./ Ticăloșiți din lipsă de lucru, strînși/ buluc în fața unei cariere de nisip, «îndeplinind/ închinăciunea/ față de Învățător», ca la cîrciumă: evoluînd pe baza unui/ moștenit «program/ chimic». Aici, unde se exercită o presiune dinlăuntru asupra/ ochilor, ochii fiind împinși înainte. La// o ceremonie/ zadarnică. «Nelucrători ai/ păcatului»: comentînd că, în urma lor, în ruinele orașelor/ filistene, arheologii vor/ găsi un și
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]