773 matches
-
Slavici urmărește atent în acest cadru mișcările psihologice infinitesimale, micile deplasări ale psihicului care comandă desfășurarea acțiunii; textul lui nu face altceva decît să întristeze atent echilibrul mereu instabil, mereu fragil al eroilor. Moara cu noroc consemnează șovăielile continui ale cîrciumarului Ghiță, care nu se poate hotărî nici pînă în ultima scenă ce atitudine să ia față de Lică, cum să o scoată pe Ana din triunghiul infernal. Pădureanca măsoară reticențele Siminei și ale lui Iorgovan, care se iubesc cu pasiune destructivă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
avea vreo legătură cu această operațiune nocturnă. Ipoteza lui era că țăranul care ținea cîrciuma gării plătise pe careva, să-l compromită pe acest om de vază al orașului. Raționamentul lui era că pînă la venirea în oraș a noului cîrciumar, în Medgidia nu se pomeniseră cîini împușcați prin gard. După două zile, blănăria lui luase foc din senin. Tot noaptea. Polițistul Pomenea tocmai ce trecea pe acolo, în rondul de noapte,dar pînă să deschidă el gura să spună ce-
Alsacienii judecătorului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8086_a_9411]
-
cîrciumii pînă nu-l vor vedea pe țăran la pămînt, făceau plimbări pe peronul gării și se uitau pe ferestre. Iar de cînd se aflase că judecătorul îi pregătea una mare lui Stelian, chiar și cei mai îndîrjiți susținători ai cîrciumarului rămas fără cîrciumă începuseră să-și rărească vizitele la el acasă. Caută Ionică curcani mai întîi la piața mică, din centru: acolo găini, porumbei pentru bolnavii de inimă și niște rațe. Se duce duminică la oborul de vite și orătănii
Curcanii lui Tefik by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8108_a_9433]
-
ca această rușine să devină regula proceselor de la noi, l-a prevenit judecătorul. Și ce-o să se întîmple? l-a întrebat Fănică. Judecătorul a scos cu vîrful cuțitului o jumătate de ou din coajă. După ce a terminat, i-a arătat cîrciumarului coaja goală a oului. Asta urma să se întîmple. Cum adică? n-a priceput Fănică. Era simplu, totul va fi legal, doar că va lipsi ceva din această legalitate. Apoi judecătorul a scos din coajă și cea de-a doua
Micul dejun by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6961_a_8286]
-
secretarul Franz Engel la grăjdarul Ioan Petrovici. Tot aici își aveau domiciliul bucătarul orașului(!) sau aprodul călare. Restaurantul cetății, predecesorul Grand Hotel-ului Ferdinand de pe actuala stradă Alba Iulia, era găzduit tot de clădirea primăriei. Cronicile consemnează și numele primului cârciumar, Wolfgang Krauthaan, căruia în 1753 i se atribuiau și „ocazia balurilor”. Căci în primărie se dansa deseori, sala consiliului fiind folosită și ca sală de bal. În 1789, arendașul restaurantului orășenesc înainta o cerere ca, pe timpul verii, în zilele de
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
Tot acolo afla și pe unde se mai căută mână de lucru, oameni cu ziua să-și ducă și ei traiul mai bine. La sfârșitul săptămânii de lucru când primea banii pe munca la câmp, achita și berile trecute de cârciumar Într-un caiet al lui. Restul de bani Îi dădea nevestei lui să ia pentru copii de mâncare. Cu hainele se mai descurcau ei, primeau cele rămase mici de la copiii vecinilor care erau mai mari, dar lor li se potriveau
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și i-a spus să-i aducă mai multe produse naturale,printre care și miere de albine,pentru a prepara un leac,care să-l vindece. I-a povestit despre farmecele ei pentru dragoste. A trimis-o pe pacientă la cârciumar să-i aducă două sticle de vin spumos.I-a dat o poțiune. Nu știa dacă soțul clientei a revenit la familie. Dl.Gogonel i-a făcut rost de materialele necesare pentru prepararea medicamentului,a plătit și a cerut doftoroaiei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
stătea la petreceri și lua vinul pe loc, fără să mai facă turneul degustărilor, ca înainte. Prietenul lui, Pisdosu, a lăsat prețul la jumătate, numai să-i ia Fănică tot vinul din cramă, ca să nu i-l bea rușii gratis. Cîrciumarul s-a făcut că uită cum îl jupuise Pisdosu de bani. A încărcat două vagoane cu butoaie de vin, deși nu știa unde avea să pună tot vinul ăsta. Cu butoiașele de țuică s-a descurcat mai ușor. Le-a
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
atît de rău, că trebuia să îmbrace alta, înainte de a se duce înapoi la cîrciumă. Fănică se întorsese în oraș în fruntea convoiului de căruțe. Descărcase butoiașele de țuică la el acasă. Vagoanele cu vin încă nu ajunseseră în Medgidia. Cîrciumarul, cu gîndul la paguba lui, se scapă de față cu omul Siguranței și zice că sub Antonescu nu s-ar fi întîmplat așa ceva. Verzui-gălbior la față, turnător cînd nu-i putea înhăța pe atentatorii la siguranța statului, omul nu mai
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
Iar pentru ultimul vagon deschide licitație, pentru fiecare butoi în parte. Le-a vîndut pe toate după o jumătate de oră. Și-a scos banii pentru tot vinul pe care îl cumpărase, dar cu cît se băteau mai tare ceilalți cîrciumari din oraș pe vinul adus de el, cu atît se întreba mai mult dacă rușii nu vor veni și aici în oraș, chiar dacă nu prea aveau ce să caute în Medgidia. Cînd îi spune Virginia să pregătească darurile pentru profesori
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
viața ca o panoramă, cu evenimente banale și senzaționale, cu oameni de toate coloraturile, bizari sau anodini, agresori sau victime, săraci sau puși pe căpătuială. Prima figură distinctă (a doua după Grigore, în ordinea apariției în roman) e aceea a cârciumarului Stere. Aglaia, soția lui Grigore, depune toate diligențele să-l căsătorească și primul capitol din roman, Nuntă, este consacrat întemeierii acestei familii, care va constitui una din liniile majore ale epicului. Multe dintre întâlnirile importante ale locului se vor petrece
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în Cuțarida ceferiștii plini de copii, precupeții olteni ocupați cu grădinăritul, chivuțele care adună sticle și cârpe, apoi tramvaiștii, zidarii. După marea plebe vin frizerul, croitorul, brutarul etc., când cârciumarul Stere prinsese bine cheag. În sfârșit, preotul și biserica aduc așezării un oarecare echilibru. Numai Stere și paznicul de început își mai amintesc "câmpul gol", de la origini. Ei pot depune mărturie cum "se mișcă lumea". Universul mahalalei e descris promițător
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
prozator. Urmează alte decupaje, animație, conflicte. Oamenii Cuțaridei trăiesc, iubesc și mor - în episoade epice pregnante, memorabile. }esătura narativă e viu colorată, într-o construcție tip puzzle, cu secvențe narative disparate. Două direcții principale coagulează lumea Cuțaridei. Una ține de cârciumarul Stere. Prin el și ceilalți negustori ne facem o idee despre profitorii de pe urma sărăciei generale și evoluția lor capitalistă. Cealaltă direcție epică îl are ca protagonist pe Bozoncea, stăpânul hoților, îndrăgostit de Didina. Rivalitățile mocnite îi vor aduce în cele
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
nr. 2275, din 21 august 1931. 26 Precum în deseori citatele: "da! dumnezeu vreau/ dumnezeu, dumnezeu/ dumnezeu senzație tare/ dumnezeu dinamită/ dumnezeu ghilotină/ dumnezeu fără hotare" sau "mă-mbăt mereu/ cu vin amețitor și greu/ mă-mbăt cu dumnezeu!// dumnezeu cîrciumar/ dumnezeu vin/ dumnezeu tovarăș la băut." 27 Triptic de cărți și de semne, în "Azi", anul I, nr. 3-4, mai-iunie 1932, p. 336-340; reprodus în Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței. II. Chipuri spirituale, ediție Marin Diaconu, București, Editura Eminescu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
în paharele noastre și Terence privea mișcarea stelelor pe cer, neclintit și atent ca o pasăre de noapte, un vers de Hafiz îmi revenea în minte: ...Dacă misticul nu știe încă taina acestei Lumi, mă întreb de la cine o știe cârciumarul...
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
partidului pe față o transformase radical. Unde mai era elita, floarea românimii, cînd te trezeai camarad cu orice căzătură care vedea în cămașa verde un deghizament ca să poată bate și jecmăni pe cine avea poftă? Bucureștiul tolera ca un fost cîrciumar urmărit de judecătorul de instrucție pentru afaceri murdare să folosească partidul pentru răzbunările sale. Zestrea pe care o adusese Stelian Legiunii erau băieții lui de prăvălie și doi ofițeri din regimentul lui Scipion care sperau că, dacă aderă pe ascuns
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
și că nici el nu-i înghițea pe jidani, dar aflase că voia, ca șef al statului, ca treaba să meargă. Cu puterea mai degrabă simbolică pe care o mai avea, profesorul l-a chemat pe Stelian la el acasă. Cîrciumarul i-a transmis că era prea prins de conducerea orașului, împreună cu tinerii patrioți, pentru a da curs invitației lui. Acest refuz i-a amintit lui Caraeni de prerogativele sale în partid. Și-a trimis doi armâni de încredere să i-
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
curs invitației lui. Acest refuz i-a amintit lui Caraeni de prerogativele sale în partid. Și-a trimis doi armâni de încredere să i-l aducă acasă pe Stelian, cum or ști. Voia să-i aplice pedeapsa biciuirii, cît era cîrciumarul de bătrîn. Profesorul aștepta acasă: poate că biciuirea era cam mult pentru un om bătrîn, i-a spus omului său de în-credere. Spre seară a auzit țipete dinspre prăvălia lui Isidor băcanul. Caraeni a ieșit negru de furie din casă
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine de copii, pulovere roz, vase artizanale sau, și mai bine, elefanți albi. Îi plăcea Îndeosebi taraba cu elefanți albi: era ca și cum ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am auzit-o într-o crîșmă de-a lor cine bea ca să uite este rugat să plătească înainte! E mai bine pentru toată lumea, dacă plătești după ce-ai băut nu mai ești în stare să ții numărătoarea și-ți vîră cîrciumarul mîna-n teșcherea. Nu-i așa că nu-i bine să te simți cu mîna altuia în punga ta?" Nu-i trebuia răspuns, era o întrebare de florile mărului, cam așa cum fac țăranii cînd vorbesc singuri. Leonard Bilbîie a zîmbit plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt care îi făcea să simtă în continuare mirosul de sărăcie și zgârcenie care stăpânea în crâșma lui Sandu Bercu. Cîrciumarul, cu ochii aproape lipiți de somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot mai ceva decît praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochii aproape lipiți de somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot mai ceva decît praful drumurilor, cîrciumarul s-a apropiat alene, lovind cu prosopul în fiecare tăblie de masă, omorând sau stârnind muștele bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zîmbet, deschide portiera mașinii Lui, ca să-l servească. Vîntul nu știe de glumă. A prins portiera și a deschis-o cu o forță teribilă. Parpanghel, speriat, scoate un picior afară ca să ajute "viitorul primar" la reînchis portiera. Numai că voinicul cîrciumar reușește să facă singur acest efort și izbește, ajutat și de o rafală, ușa la loc. Singura oponență a venit doar de la piciorul Lui. Tu-ți Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele produse și constată optimist: Osul nu-i rupt. Doar carnea s-a strivit... Dacă boul ăsta își vedea de treabă..., suspină El, neconsolat. Am vrut să..., mormăie cîrciumarul. EL este pus cu piciorul în gheață, este uns cu o alifie și toți îl mîngîie. S-a calmat puțin, dar tot mai pufăie: Dacă își vedea de treabă, nenorocitul... Furtuna s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de tot și soarele se arată strălucitor. Oameni desculți încep să apară de la adăposturi. Glodul le acoperă picioarele, dar nu-s descurajați. Să trăiți, dom' Parpanghel, salută respectuos unii. Nu ne dați o bere? Ba da, zice acesta strigînd la cîrciumar. Dau, dar cu bani. Cum?! Cum ai auzit, răspunde înțepat, fără să se mai întoarcă spre El. Hai să plecăm! comandă scurt salvatorul satelor. Drumul de întoarcere a fost un calvar și toți au tăcut pînă au dat de asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]