226 matches
-
au intrat În bucătărie pe ușa din dos și au Început să mănânce cu poftă din bucatele pregătite pentru oaspeți. Boieroaica și Tușa erau sus, o ajutau pe viitoarea mireasă să-și Îmbrace rochia cea nouă și să-și potrivească cârlionții. Habar n-aveau ce fac feciorii la bucătărie. Când În sfârșit au sosit boierii așteptați, toată lumea era cuprinsă de emoție. Au fost duși În sala cea mare luminată de lumânări parfumate, așezate În sfeșnice de argint, au vorbit, au râs
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi era rece și umed, rece, foarte rece, ca și când Ea murise acum câteva zile. Era moartă, fără nici o îndoială! I-am pus mâna pe sân, în dreptul inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la nașterea fiecărui copil, se storc struguri, obținându-se vin, din care se păstrează o sticlă. E vorba de cârlionții care se văd, în miniatură, la personajele feminine Numele unui important târgușor care se află aproape de amplasamentul orașului Rey, la câțiva kilometri de Teheran. Moscheea din Șăh Abd-ol-Azim este un loc de pelerinaj foarte popular. În virtutea sfințeniei locului, multe familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acum că stăteam În restaurantul unde a Început totul - sau, mai bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
metalizată și pe dedesubt n-are decât un body de culoarea pielii! Și, ca să pună capac acestei ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța orfană Annie, o aureolă supradimensionată de cârlionți ca niște tirbușoane negre, din mijlocul cărora se ițește moaca ei tâmpă. Îi scoate în relief gurița mică, meschină, de femeie rea. Chiar că e din Virginia de Vest. Fiica minerului ajunsă în orașul de neon! „Așa are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la ea. Turnă câte un vin fiert pentru Lauren și pentru el și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o vitrină unde se afla un urs de fier cu felinar care, nu știu de ce, îi zbura tot timpul capul vecinului său arab așezat pe un covor zburător, cu o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât de convinși erau, fiindcă Naghy și Florea îmi dădeau bomboane, Constantineasca îmi dădea clătite, Șchiopu Bărbosu mi-a dat o minge de ping-pong și un pix, iar Matilda, așa cum era ea singură pe lume, plinuță, cochețică și cu un cârlionț pe frunte, mi-a dat într-o zi un pupic. Dup-aia au început să bată la ușă, să-l caute pe dom’ inginer și să se intereseze când vine primul camion cu puieți. Mama habar n-avea, eu nici atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca să-i surprindă reacția în prim-plan. Produs îmbunătățit Un poem despre Miss America — Caut mereu, spune Miss America, ceea ce NU place la mine. De fiecare dată când se uită în oglindă. Miss America pe scenă, cu părul ei blond, cârlionți și spirale, zulufi și bucle, aranjate să-i facă fața cât mai mică. Pe tocuri, cu un picior adus doar puțin în fața celuilalt, ușor încrucișate astfel încât șoldurile să-i pară mai înguste. Ușor întoarsă într-o parte, își răsucește umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bucle roșcate, gene false, dai din buze pe Bette Midomnuler la Târgul și Rodeo-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți blonzi, să-ți strângi curul într-o rochie strâmtă cu paiete, să-ți vâri picioarele în cea mai mare pereche de pantofi cu toc pe care-o poți găsi. Dai din buze pe Barbra Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu-i peruca mea? 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare, nu pălește de spaimă la apropierea nopților
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gust - / Deschid în colțul ochiului drum lacrimilor, făgaș îngust.“ „Șerbetul buzelor“ este doar una dintre metaforele de un umor involuntar pe care le folosește autorul. Iată și altele: „Haosul liniștii mele într-al tău trup și-a îngropat zăbrele, / în cârlionțul tău de femeie pură.“ „Azi, / speranța și-a luat zborul, /... / din cutie zburând... încovoiat. / Cutia era inima mea. / După nebănuite căutări, / și-a odihnit aripile/ în cutia de scrisori.“ În volum există și meditații în versuri pe tema infinitului cosmic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său era puțin diferit? Diferiți, dar egali, așa învățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dețineau posturi importante la Curte. Pe mine, totuși, nu mă interesa ambalajul, ci conținutul. Mânuța aceea, Încă infantilă, albă ca hârtia de mătase, care apărea discret, sprijinită de cadrul ferăstruicii. Reflexele acelea aurii ale părului lung și blond, pieptănat cu cârlionți și zulufi În tirbușon. Și ochii. În ciuda timpului scurs de când i-am văzut Întâia oară și a multelor aventuri și neplăceri pe care irișii aceia albaștri aveau să mi le aducă În viață În anii următori, nici măcar azi nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de ani pe o clipă simți că i se-nvârte capul și se rezemă de murii primăriei până se dezlănțuiră triumfal clopotele bisericilor toate râvnind pe întrecute să-și acopere dangătele unele altora Apollo surâse aruncându-și îndărăt peste cap cârlionții scăpătați apoi se întoarse brusc pentru ca după câțiva pași să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
cu portocale amare - Aceasta e cămeruța mea. O, nu de numere să te pătezi Până la morgă, cumva! Eu mă instalai aici repetat Din superstiție. Tapete, maro, ca stejarul, Și ușa - partiție. Din mâini nu lăsam zăvorul. Dar tu intrai neașteptat. Cârlionțul atinse minunata buclă, Buzele - vioreaua au sărutat. O, gingașo, în numele celor trecute Și de data aceasta aud, Cum, ca ghiocelul, straiu-ți ciripește Spre aprilie: "Salut!" Păcat de spus - nu ești dintre vestale: Ai intrat cu un scaun aproape înalt Și
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
vadă cum ar trebui să se poarte și, pentru că-i plăcea și-l respecta pe Arthur Lavell, îl urmărea cu și mai mare atenție. Omul ăsta avea șaizeci și ceva de ani, era aproape chel, avea numai o coroniță de cârlionți care-i ajungeau până la guler. Fața-i era cărnoasă, iar trăsăturile se supuneau unei forțe gravitaționale superioare, care-i trăgea fălcile în jos și-i întindea nările. Sub ochi avea pungi închise la culoare. Degetele-i erau groase, iar unul
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
cincizeci de ani, Barack Obama de un actor alb cu o perucă mițoasă?" N-a lipsit de la apel nici frumoasa Sonia Rolland, o fostă Miss France: „Dumas avea trăsături negroide. Acest film ascunde istoria lui adevărată, înnegrindui chipul și punând cârlionți pe un cap de gal." Lăsând de-o parte potențialul accent discriminatoiu din sintagma „tête de gaulois" rostită de grațioasa, dar agresiva domnișoară Rolland, mi se pare uimitor că ideologia resentimentară a corectitudinii politice vrea să submineze cu cinism plăcerea
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă”, „micul ei trup mutilat, la toată gingășia făpturii ei”, ajungând la formularea „problema literaturii fetiței plăpânde”; pentru Lucia Demetrius reține o
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
c-o mie De melci răscopți la care n-ai răspuns. Dizolvi amiezi în solnița-mi de carne. Zadarnic, veseli, sîngele mi-au scurs Îngeri ce vor în ceruri să-mi răstoarne tristețea, bălăcind-o-n bucurii de raze-n cîrlionți prelinși din soare. Mă chinui pofticios. Pernă mă doare Sub cap în patul cu cearceafuri vii încă de izul tău d-arhanghel umed în aripi, ci cu glob de rouă-n suflet!
Tamaretă tîrzie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15693_a_17018]
-
curge sînge de Coca-Cola sub cerul răsăritean trîntit ipocrit peste aceiași Munți Apuseni în răscrucea tuturor drumurilor precum misterul migrației pe loc la ruletă măsluita a ironiei... cu reconvertiții tăi unsuroși care inventară frunzele pentru copaci pietrele în rîuri și cîrlionții din blană mieilor mult înainte să le fi trecut asta prin minte aztecilor iar acum își ating sexul cînd se închină vidului pe maidanele viitorului unde cîinii vagabonzi adulmeca infinitul ce putrezește în stufărișul de pe linia de triaj a noului
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
desprindeau, căzînd peste tîmple, cîteva șuvințe răsucite în spirală, ce atîrneau pur și simplu la întîmplare, ca și cum scăpaseră tocmai atunci din chinga agrafelor. La prima vedere ai fi zis că o flagrantă neatenție estetică era cauza acestei neglijențe. În realitate, cîrlionții aceia ciudați erau lăsați anume să atîrne așa, spre a crea impresia voluptuoasă de dezordine aparentă fără de care orice migală cosmetică ar deveni respingătoare prin perfecțiunea ei. Privind-o, îmi dădeam seama că dozajul frumuseții ei feminine stătea în arta
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]