352 matches
-
evocă nostalgic "grandioasele serbări regale românești", "serbările unanime de la 10 Mai", cele de la "Marea încoronare de la Alba Iulia", precum și "parăzile briante ale lui Carol al II-lea". Manifestări "la care tot românul exulta în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu". O preconcepție refuzată cu fermitate e cea a unei democrații la standardele occidentale pe care am fi realizat-o deja, a unui drum neapărat "victorios" pe care, abia părăsin-du-l pe cel al "socialismului
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
odată cu creșterea experienței de viață. Înțelepciunea este un dar rar întâlnit la tinerețe, nu poți ajunge la ea fără să fi trăit mai înainte, fără să fi cunoscut gustul suferinței, durerii și necazurilor. Atunci când acestea se trăiesc, fără ca omul să cârtească împotriva lui Dumnezeu sau a soartei, fără să cadă cu duhul, și încă mai poate găsi motive pentru care se consideră fericit și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate, atunci omul este înțelept. Această virtute am văzut-o permanent la părinții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu avea nevoie de o „cârpeală” și nici nu era posibil așa ceva. Pur și simplu am revenit, fără prea multe explicații, la vechea noastră înțelegere. El era prudent, plin de tact și de regret, eu eram morocănos, ironic, pus pe cârtit. Și amândoi ne-am declarat mulțumiți să lăsăm lucrurile exact la fel. Mai puțin mulțumit am fost de telefonul primit de la Rosemary care se instalase din nou la Londra și era nerăbdătoare să înceapă să-mi reorganizeze viața. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru prima dată pe Bull. Alan îl plăcea pe Bull. Fusese unul dintre primii săi pacienți când începuse munca acolo, cam cu patru ani în urmă. Se întâmpla destul de rar să se îmbolnăvească, și atunci nu se văicărea, nici nu cârtea. Era atent la diagnosticul pus de Alan și apoi îi urma întocmai recomandările. Alan și-l imagina pe Bull ca pe un tânăr inimos, simplu și jucător de rugby, adică exact opusul său, un individ egocentric și cu pretenții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o înșiruire de plicticoșenii pe care nimeni nu-și va bate capul să le mai întoarcă de pe-o parte pe alta. Am ascultat sfaturile oficiale, am respectat reglementările europene, sunt eficient, nu mă mai încurc în detalii, nu mai cârtesc la teorii. Am oferit esențialul, numai esențialul și tot esențialul, definițiile de bază, ceva de felul „omul e-un biped fără pene”. Dar mie nu se găsește să-mi arunce nimeni cocoșul sugrumat și penit în față, așa că mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bere și noi am trimis materiale. EL este puțin bosumflat și pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cursurile după 16. Le-a iubit pe toate, le-a iubit atât de mult, încât, precum Iov, și-a împărțit bucuria în părți egale și le-a oferit cerului. Doamne, dacă îți este dragă, ia-o în sânurile tale! Nu cârti, femeie! Bogații au sărăcit și au flămânzit, dar cei ce îl caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. O să-i fie bine fetei noastre, o să-i fie bine... și aruncă peste sicriu 20 de parale. Pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reciproc. Sîntem etern începători, iubim, în mod curios, lucrurile noi și suspendate." Cărți de ieri și de azi conține o lume reală și fictivă în aceeași măsură în care autoarea se mișcă nonșalant, fără să laude prea tare pe nimeni, "cîrtind" din cînd în cînd, simpatizînd, empatizînd cu o privire peste umăr spre trecut, dar întoarsă cu regularitate către prezentul activ, tînăr, cu potențial. Poate că este un tip de receptare care nu-i mulțumește pe amatorii de diagnostice și înscrieri
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
e tocmai viața. ŤProstiileť din care e făcută - banale, comice, tragice -, trecute în regim de gratuitate. Haosul ei" (pp. 104-105). Privit dintr-o asemenea perspectivă, Pornind de la Valéry este jurnalul spiritual al unui sceptic parțial ratat, care nu ezită să "cârtească" împotriva scepticismului însuși ("...dacă ne-ar fi condus spiritul sceptic și bunul-simț, am fi rămas atârnați de crengi", p. 117) și care își cartografiază senin interioritatea, neîncetând să-și râdă de sine: Iar dacă nu mai tac din gură este
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
care spun că trupul/ dorește alt trup/ Trupul mănâncă/ și doarme/ și se înmulțește./ (Oftatul i se dă în arendă)/ De dorit doar sufletul poate dori/ Toate dorințele mele au fost și ale altcuiva/ Sunt o lumânare care doar a cârtit”. Finalul ne este și el pus sub semnul întrebării și al pasivității: „ne stingem sau suntem stinși?”. Ne situăm în afara corpului, ținuți în viață de mașinării, primim „vești de pe plajele anesteziei”, în camere de spital, dar „zilele datorate doctorilor nu
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioși. I-am batjocorit. 14. Mi-am dorit moartea la necaz. 15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din și din cauza mea, a murit cineva. 16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, ca de ce am pierdut tocmai eu, ca de ce sunt prigonit eu și păcatoșii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea ploua etc., în loc să am
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
Aceasta are reguli, are proceduri, impune opreliști. Are început și sfârșit. Într-un rând, autorul se și declară de altfel „fost critic literar”). Spiritul critic, în schimb, e de-o libertate netulburată. Nu se pretează la tactici de vreun fel, cârtește, șicanează, admite contradicții. Și încă ceva. Nu se epuizează.
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
a critica înseamnă a separa, a disjunge - este un distructiv”? Chiar trebuie să luăm lucrurile la propriu? Semantica firească a cuvântului ne duce la multe înțelesuri, între care a despica (eventual, firul în patru) sau a certa, ba chiar a cârti, înțelesuri greu de legat de ceea ce vrea să fie „Facultatea de a judeca”, cum sună tema colocviului menționat mai sus. Dacă în regimul comunist criticul nu avea nume bun la oficialități, era tocmai pentru că acestea erau convinse, în ignoranța lor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
zilnic, potrivit îndemnului horațian nulla die sine linea, și oferind cititorului o cascadă de notițe în care cultura dobîndită în cei șapte ani de studiu în Germania trece în drojdia unei limbi mustuoase. Cu umoarea belicoasă a unui spirit care cîrtește mereu, Pandrea e un cenestopat de factură superioară, un apucat care știe să scoată din indignări țîșniri stilistice și din revolte expresii cu savoare. Înzestrarea lui te trimite cu gîndul la suprema nedreptate pe care o presupune talentul în genere
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
nu pesimist. Acum dau, la Genette, peste un citat: „În grădina zoologică toate animalele au o anumită ținută, afară de maimuță: se simte că omul nu e departe.” În materie de pesimism, sunt servit! Pe deasupra, nici nu pot să mă răzbun cârtind despre Îndreptar pătimaș II, pe care tocmai mi l-a cadorisit Alexandra, câtă vreme Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
și altele ar putea alcătui, ele singure, o antologie de primă mână. Ori de câte ori numele lui Mircea Dinescu a fost invocat între precursorii din umbră ai generației optzeci, membrii acesteia au formulat obiecții. La Dorin Tudoran, nu cred că mai poate cârti cineva. Căci, o dată cu amintita radicalizare, Tudoran pare să descopere o insolită combinație între infuzia de cultură și apelul la real. Cu mici diferențe de dozaj, la aceeași soluție vor recurge, cam în același timp, mai tinerii lui colegi. Lăsat moștenire
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
ar fi putut avea. În sprijinul acestei păreri: nervozitatea, impetuozitatea - temperamentul, deci - s-au păstrat, însă acum bine controlate, și în cărțile franțuzești. Nu, nu-i frumos, mi-am zis, e totuși o doamnă. Așa că, uite, mai citesc. Însă și cârtesc. Nu poți să înregistrezi impasibil, cu titlu de inventar, „păreri” cum ar fi aceea că omul este prada delirului de a crede că ceva există, ori că el, Cioran, neputând fi tiran, a vrut să contribuie cu verbul la pieirea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
ținut o noapte. Mă și vedeam ajuns - dar un cusur a Pus la-ncercare și răbdări și fapte, Fierarul, vizitiu-și țineau gura Tot bocănind la ce aveau să-ndreapte. Așa e-n orice meserie, n-ai ce face, Am mai cârtit, dar i-am lăsat în pace. IV. Rămas în drum. O firmă-a unui han M-ademenise de la început. Bine făcută, -o fată, cu alean Ieși cu lumânarea. Loc plăcut. Intrarea, scara care lin urca-n Odaie, totu-ales mi s-
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
e totuși singura demnă de acest nume. Remarca e a lui Thibaudet însuși în capitolul din istorie despre Sainte-Beuve. Și Călinescu, și De Sanctis au avut parte de obiecții asemănătoare referitoare la impresionismul clasificării materiei în Istoriile lor. Științificii au cârtit întotdeauna pe seama intuiției și imaginației critice, mai ales fiind vorba de istorie literară. Să întârziem o clipă asupra criteriului generațiilor. La noi, l-a folosit Al.Piru, nu și maestrul său. L-am examinat eu însumi cu atenție când lucram
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
a lui Victor Ponta, a căpătat un corp. Cadavrul unei idei s-a transformat în cadavrul unui politician, ambulant, care umblă, este stafia unui USL pentru care Tăriceanu cât USL-ul trăia nu a făcut nimic, ba chiar l-a cârtit pe colțuri, și pe care îl întrupează acuma îmbălsămat de Ponta. Nu vreau, nu știu cum să facem să ne ferim din calea acestui om care, făcându-se de râs pe el în fiecare zi, implicit ne face și pe noi. E
De Ce îi este frică lui Antonescu de Tăriceanu. "E un CADAVRU ambulant" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29986_a_31311]
-
pe de-a-ntregul ale tale. E concluzia de care ne convinge, după aproape o sută de pagini cu exerciții de înfrățire cu proza (și cu teoriile ei), făcute cu puterea de-a se entuziasma, de-a iubi și de-a cîrti ale unui poet, Alexandru Mușina: literatura, oricît ai încerca să ți-o priponești în ogradă, rămîne, totdeauna, o capră de împrumut.
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
și dispărând într-un hău aurit. Emma respiră sub brațul meu, o doresc imediat, mi-e sete de ea mai mult ca oricând, dar lângă pat e o ființă ce rezumă o epocă întreagă și ține în mână o lumânare: cârtește ceva în legătură cu masa de la bucătărie rămasă nestrânsă, cu lanțul de la intrare care n-a fost schimbat și cu fetele din zilele noastre, toate ca niște curve. Emma se abține să nu râdă, dar eu am chef să-i spun zeiței
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
Livius Ciocarlie Citesc Zen. Constat încă o dată că sunt rupt în două. Unul e cititorul, care admiră, celălalt autorul de însemnări, care bombăne. Când nu pot să cârtesc, nu prea găsesc ce să scriu. Pe deasupra! Citesc, alternativ, și Elogiul nebuniei (al prostiei, de fapt) și tot așa pățesc. E drept, aici a intervenit timpul. Nu mai gândim la fel, nu mai avem aceleași preocupări. Rămâne felul de a
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
înfiptă-n ușă ori închisă-n bezna din buzunar. Dar îmi aminteam mereu lumina care venise la ușa mea și stătuse mult timp fără să facă nimic, fără să pretindă mare lucru, fără să-și ia vreun angajament ori să cîrtească în vreun fel, poate că eu eram plecat de-acasă, poate că vecinii mei nici n-o observaseră, nimic nu trebuie lăsat fără speranță și creionul știe asta și-ncearcă să i-o sugereze luminii, e desigur ultima seară cînd
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]