144 matches
-
largi și în mod insistent. Calitățile operelor de vârf și meritele artistice ale celor ce le-au scris sunt trecute cu vederea, amintite într-o doară, cu schime, parcă, de insatisfacție dureroasă. S-ar zice că plăcerea supremă a acestor cârtitori (în genul unor Alexandru George, Dan Petrescu, Al. Dobrescu) e de a merge în contra curentului și a canonului stabilit de specialiști, spunând ,nu" acolo unde toți spun ,da". Din generațiile anterioare, ar mai putea fi invocați pentru acest tip de
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
Mateiu o avea despre sine. Distanța față de faptul literar dispare, biograful intervine mustrător în marginea unui text în care Mateiu se plânge cuiva că tatăl său îl îndeamnă să muncească. „Și n-avea dreptate Ion Luca?”, întreabă dezaprobator criticul față de cârtitorul Mateiu. În Viața lui I.L. Caragiale acest conflict este mai limitat, în Caragialiana ia amploare și este examinat cu toate documentele pe masă. În I.L. Caragiale (1967) criticul nu oferă un Caragiale necunoscut și nu tinde la o imagine nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
datele umane dezamăgitoare ale unor personalități care apar, pentru noi, descărnate, prin îndepărtarea stratului existențial ce va fi fost și nesatisfăcător, restrînse la semnificațiile artei și ale ideii? Poate că ambele explicații sînt corecte, încăpînd într-o dispoziție în genere cîrtitoare (nu altminteri ni se prezintă memoriile faimosului Saint-Simon, "niciodată prea blînd cu contemporanii săi", după cum îl glosează al nostru Beldie). Aflăm astfel că pe Nae Ionescu, în tinerețe, "nu-l prea lua nimeni în serios", deoarece "nu se prea lua
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
plînge în stilul său sarcastic: "...suntem țara cu cel mai ridicat procent de critici pe cap de scriitor, avem 20 de critici excelenți și numai 3 - 4 prozatori lizibili". Ca și Paul Georgescu, craioveanul prin adopție manifestă o permanentă nemulțumire cîrtitoare, tipic muntenească. Amîndoi au geniu în perifrază și, țintuiți prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
ești liber să-ți dai demisia: aceasta e forma mai nouă de conversație. Asta când nu suntem amenințați de-a dreptul cu tribunalul, parchetul. E caz penal, sună una dintre sentințele recurente ale domniei sale.” Sau: „Văzuți pesemne ca uneltitori, ciripitori, cârtitori, redactorii tribuniști nu pot fi lăsați de izbeliște. Prin urmare, sunt bombardați cu dispoziții și decizii: să stea opt ore pe zi la birou (în disprețul cutumei jurnalistice, sunt blocați să aprticipe la vernisaje, spectacole, lansări de carte; personal, trebuie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
merite cum au făcut-o, din păcate, alții, impunându-și cu ostentație imaginea lor de dizidenți. El dorește să rămână sincer cu sine însuși și ni se prezintă întocmai precum fusese atunci, mai ales că această componentă a caracterului lui cârtitor a lucrat cu asupră de măsură în elaborarea judecăților de valoare de peste timp, așa încât dacă Th. Codreanu este ceea ce ni se prezintă în ultima sa carte (A doua schimbare la față), el n-a devenit astfel, ci a fost dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu buza umflată, i-au Înjurat pe ceilalți și s-au potolit. A doua zi au apărut camioanele cu jandarmi, au cules vacile, câte mai erau, de prin curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu au uitat Îndrăzneala lui Cap de Șobolan și, peste câtva timp, l-au ales primar pe croitorul cel leneș. * * * Lui Mihai Enin, care se Îndrepta singur-singurel pe drumul de pământ spre codrul de la Miazănoapte, Îi căzu sufletul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jucărie n-avea cum să tragă cu muniție adevărată. Vărul nu zisese nimic, Îi plătise lui Titel pentru cele douăzeci de capse și se forțase amarnic, mai să-i dea sângele din limba mușcată, să nu Încerce pușca chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
personajele, muncite de gânduri, sunt pradă unei crize sufletești sau de conștiință, ce duce fie la triste capitulări, fie la răzvrătirea care e datul unui suflet apostat. Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
personajelor, bazate pe însușirile scoase din poveste: fata moșneagului era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă, cumpătată și chibzuită; fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă, rea la inimă, lacomă, nechibzuită; babei îi mergea gura ca unei moare hodorogite, era cârtitoare, nedreaptă, rea, cărpănoasă; moșneagul era muncitor, liniștit, necăjit, bun la suflet, temător de gura babei. Se vor grupa personajele în: principale, secundare, pozitive și negative. Se vor purta discuții de final referitoare la mesajul poveștii. Scenariul didactic - ora a IV
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
miros de alge. Îi spun mereu lui Martin, dar el nu m-aude; liniștea nu se câștigă, ci se ordonă - chestie de igienă lăuntrică. − Mă rog, dacă ține, ține; fiecare-i diferit. În cazul meu, aveam senzația că glasurile astea cârtitoare, cum le spui tu, sunt îndepărtate de mine printr-un tacit decret străin, până ajung să dispară îndărătul unui dig masiv și bine antifonat, ridicat în interiorul meu de altcineva - deși cu asentimentul sub narcoză al unei părți din mine. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acțiunii ei și a deznodământului este totodată ziua întoarcerii lui Ariel în lumea lui de spații și văzduhuri fără țărm. Să nu se creadă însă că relația dintre Prospero și Ariel se mărginește la atât. Spiritul nu se arată doar cârtitor și nărăvaș, ci și foarte ascultător. E drept că se știa supus unei puteri constrângătoare și că n-are încotro. E tot atât de drept că râvna lui o simte ca pe un fel de a-și câștiga mai curând eliberarea. Însă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Îndrumări și butade În ceea ce privește rugăciunea. Astfel, cerere de rugăciune și de ajutor pentru boală i‑a fost adresată și marelui Bătrân Credință și vindecare 265 Varsanufie de către un ucenic de‑al său. Marele avvă i‑a răspuns : „Frate moleșit și cârtitor, de ce te necăjești și de ce trimiți cereri departe, când ai pe Iisus stându‑ți aproape și dorind să fie chemat de tine În ajutorul tău ? Strigă către El : «Stăpâne !ă, și‑ți va răspunde. Atinge ciucurele hainei Lui (Matei 9
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o evalua prospectiv, precum și ca refuz al rețetei realismului socialist. Versurile din Aventuri lirice (1963; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu sunt scutite de conformisme (obligatorii, spre a putea apărea), dar, în cadrul dat al momentului, ele au putut perpetua imaginea insurgentului, a cârtitorului (nu întâmplător, unele au fost refuzate de redacțiile revistelor, iar apariția cărții - tergiversată). Însuși titlul volumului este, în epocă, revoluționar, reabilitând în intenție lirismul și libertatea poeziei. Dacă se admite ipoteza că D. este dintru început un poet vital, căzut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145, în Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
sus ar putea fi incriminat datorită faptului că are verb și o silabă-n plus În ultimul vers. Altfel, pînă și cîrcotașii profesioniști n-ar avea cum să nege existența unei cezuri și a cuvîntului sezonal primăvăratec liliac... Dar un cîrtitor de meserie ar spune sigur că flori și liliac e pleonasm sezonal. Și asta cu miopia celui ce refuză să vadă că În sintagma flori de liliac cuvîntul flori nu mai are nicio independență. Simplitatea formulării, firescul rostirii, diferența dintre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acțiunii ei și a deznodământului este totodată ziua întoarcerii lui Ariel în lumea lui de spații și văzduhuri fără țărm. Să nu se creadă însă că relația dintre Prospero și Ariel se mărginește la atât. Spiritul nu se arată doar cârtitor și nărăvaș, ci și foarte ascultător. E drept că se știa supus unei puteri constrângătoare și că n-are încotro. E tot atât de drept că râvna lui o simte ca pe un fel de a-și câștiga mai curând eliberarea. Însă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și el poezii, apărute în „Voința Tulcei” (1897). A debutat în „Curierul românesc” (1844), cu poezia Primăvara, dar, înclinat fiind spre satiră, nu s-a ilustrat niciodată ca poet liric. Dacă simțea uneori nevoia să se tânguie, e din pricină că, spirit cârtitor, avea sentimentul că lumea este altfel de cum ar trebui să fie și că el, poetul, e veșnic prigonit. De aici, unele cugetări sceptice, străbătute de un sentiment al zădărniciei și îmbibate de un umor cam acru, cu privire la oameni și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145, în Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Stere și despre? De ex: Adevărul literar și artistic. Ce părere ai de atacul lui Al. Protopopescu în contra lui A. Marino? În curînd voi avea un articol în Scînteia . Ca și la Bacău, aici înseamnă o reducere la tăcere a cîrtitorilor. </citation> (41) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 aprilie 1969”> Dragă Costică, În seara aceasta, venind acasă, agitat, ros de îndoieli și presimțiri tulburi, găsesc în cutie epistola ta. O vagă speranță a încolțit în mine, dar vestea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
marilor mituri Își vor fi găsit În aceste noi „vestiri” rezonanțele propriilor ideații latente, subliminale. „Și dacă lucrurile nu stau așa cum sunt ele spuse?”, pot gândi spiritele Îndoielnice. „Intuiam eu că ceva nu este În regulă!”, vor șopti firile mereu cârtitoare. „Totul e lipsit de logică”, vor decreta raționaliștii. O atare poziționare exploatează Înclinațiile ușor paradoxale ale persoanelor predispuse să creadă În permanente comploturi, conspirații și contrafactualități universale.„Marele Inchizitor” al lui Dostoievski zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145, în Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
studenți săraci n-o puteau face. Pelerinul începu să se îndoiască dacă era bine să o ia. Fiindcă nu se putea hotărî, se gândi să ceară sfatul maestrului său și, la îndemnul acestuia, o luă. Cu toate acestea nu lipsiră cârtitorii, printre care și un spaniol. Pe vremea șederii la Paris, suferea foarte mult de stomac și, la fiecare cincisprezece zile, avea dureri mari, care țineau o oră bună, dându-i fierbințeli. O dată durerile îl ținură șaisprezece sau șaptesprezece ore. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
locui într-un palat destul de delicat. Încasările unor taxe stolare, a colectei sfintelor Liturghii, poate fi făcută în diferite maniere; poate să afișeze oricând un suflet de slujitor al Domnului, dar ar putea și să adeverească în unele cazuri bârfa cârtitorilor care, la bodegă, ridică vocea împotriva preoților. Uneori, atitudinea de la înmormântări ar putea să pară mai mult aceea a unui mercenar decât a unui ministru de cult. Apoi mai este și „beneficiul”, dacă există; iar atunci când există, chiar dacă e mic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
definiție un lucru serios, iar culegerile o formă facilă de manifestare editorială. De multe ori importanța unor texte publicate prin reviste se relevă abia la culegerea lor în volum, unde consecvența și temeinicia gândirii capătă corp coerent, constituind o operă. Cârtitorii aceștia nu au idee de scrupulul și de munca pe care un critic autentic le depune și în redactarea unei notițe de o pagină și jumătate. Ca să rămânem în perimetrul criticii de artă, să amintim volumele lui André Lhote Parlons
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]