88 matches
-
îl sorbeam în lunecarea vijelioasă printre ele. Chiuiam amândoi de ridicam păsările în căutare de hrană, care zburau grăbite din calea noii vijelii. Veneau și câinii, unii, nu toți, după noi. Dealurile abrupte le coboram de-a curmezișul, dar unii cățelandri se dădeau de-a dura, ajungând întotdeauna în picioare. Lătrau la noi să ne grăbim sau poate să avem grijă cum coborâm. Și iar începea tornada. Îmi plăcea să țin frâiele calului, să pot privi (cât se putea) înainte. Era
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
bun și blând, Erai vioi și negru ghemuleț Pe patru albe, mici lăbuțe stând. Și laptele din castronel mâncai Cu un pisic și el la fel de mic Și după ce, sătul, te depărtai, Tu crăcănel pășeai ca un pitic. Iar când un cățelandru te-ai făcut, Îți cam plăcea să te auzi lătrând Și-ograda toată-atuncea te-a văzut Un șef în devenire apărând. Trecut-au douăzeci de ani de-atunci Și ne-ai păzit pe toți cu strășnicie, Iar de mai alergai
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
coșulețStăpânul tău cel bun și blând,Erai vioi și negru ghemulețPe patru albe, mici lăbuțe stând.Și laptele din castronel mâncaiCu un pisic și el la fel de micși după ce, sătul, te depărtai,Tu crăcănel pășeai ca un pitic.Iar când un cățelandru te-ai făcut,Îți cam plăcea să te auzi lătrândși-ograda toată-atuncea te-a văzutUn șef în devenire apărând.Trecut-au douăzeci de ani de-atunciși ne-ai păzit pe toți cu strășnicie, Iar de mai alergai prin văi și lunci,Tu
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii dormeau între câini la oi. Un clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pierderea feminității, a respectului de sine. În repulsia lor față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În orice caz, nu Îi mai voia pe acești cititori cu ghete mari, murdare și patos vital neajutorat de cățelandri cu primele erecții roșii și coșuri ițite pe obraji din bărbi spumoase, spetindu-se În camera lui cu cuvinte grele și gânduri ce trebuiau explicate, Împleticindu-se În Toynbee, Freud, Burckhardt, Spengler. Căci el citea atunci istorici ai civilizației - Karl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era greu să ghicești în pădure de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să nu mă las păcălit de ecou. Nu departe de mine, la vreo douăzeci de pași, după un trunchi imens de stejar prăvălit, un cățelandru își tremura piciorul rănit. Sângele năclăit i se închegase pe blană arătând ca o rană imensă. Nu pricepeam cine-l putuse lovi, poate că ceva îl sfâșiase sau poate că se prinsese în vreo capcană pusă de braconieri. Se milogea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o îndeplinește conștiincios. După ce a primit laudele cuvenite pentru modul în care s-a achitat de sarcina ce singur și-o asumase, a urmat o fericit pe stăpâna lui acasă, unde a fost primit cu nespusă bucurie. Încă de când era cățelandru s-a dovedit a fi un destoinic și devotat paznic al gospodăriei. Vigilenței sale mereu trează nu-i scăpa nici o mișcare, nici un zgomot din curte, de pe uliță ori din apropierea porții, indiferent dacă acestea se petreceau ziua sau noaptea. În nopțile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și atâtea altele, la beție. Poezia, poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea de găină, cordul-sloi, părul țeapăn-măciucă, iar dinții i se lovesc de-a surda, între ei. În spatele haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iar ea îl ascultă cu o expresie de atenție încordată a feței. Uneori, chiar se gândește în altă parte, însă îl aprobă din ochi, la intervale de timp egale. Din când în când, îi mai aruncă o întrebare ajutătoare, așa cum cățelandrul care se gudura pe lângă Tudor venea de fiecare dată cu mingea în gură. Aducea mingea anume ca băiatul să o arunce din nou, el să alerge spre ea în salturi mari, să se oprească la jumătate de metru, o clipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
s-au oferit să-i cumpere. Dar în loc de asta, Iacob cerea o zi de muncă în schimbul seminței câinelui cu ochi de lup. Când cea mai mică dintre cățelele noastre a făcut pui cu acest câine-lup, Iacob i-a dresat pe cățelandri și a vândut patru din cinci pe o mică avere, pe care a transformat-o repede în daruri, de unde se vede cât de bine ajunsese să le cunoască pe fiicele lui Laban. A dus-o pe Rahela la fântâna unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu țiganii în jurul nostru privindu-l ca și cum atunci îl vedeau pentru prima dată, jurându-se că în viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de trei zile petrecea întruna. Plictisit, în cele din urmă, îi lăsă să-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din vechiul port nu mai rămăsese nimic. Singură banca pe care stăteau mai părea întreagă. Bătrâna clădire a căptăniei abia se mai ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu-i răspunse la scrisoare. Nu știa ce să-i răspundă. Nu avea ce să-i răspundă. O asculta și parcă tot ce răzbătea până la el nu era decât clipocitul apei lovindu-se de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce mai poate să fie... - Nu vrei să ne-ntoarcem? Întinse mâna și o prinse pe după umeri. O trase spre el. - Vine negura aia de ploaie. Nu simți? Își sprijini capul de umărul lui. Întinse, lenevos, răsfățându-se, piciorul spre cățelandrii de pe pietroaie. - Ce prostuți sunt. O mângâie pe braț, lăsându-și mâna spre șoldul ei. - N-am vrut să-ți răspund. Ai văzut că și la telefon n-aveam ce să-ți spun. Trebuia să vin neaparat aici, altfel... - Cetățean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui. E totuși omul Domnului. Dar lasă... Tu de ce te-ai mai întors acum între ei? Ce mai cauți totuși p-aici, dacă... - Nu știu. Se desprinse de ea. Se ridică și făcu câțiva pași spre Dunăre. Se opri în dreptul cățelandrilor. Îi mângâie, ușor, cu pantoful. Se întoarse spre ea. Se ridicase și ea. - Nu știu, ridică din umeri. Fac de câteva luni, de când m-am întors chestii de-astea pe care nu mi le pot explica. Poate din curiozitate m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te așteptam. La cinci seara, când venea pasagerul, credeam că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până acolo. Mergem? - Dar, Ilarion... Te-așteaptă lumea la restaurant! Și de unde barcă, acuma în întunecare... Porniseră iar spre oraș. Tăceau, cotropiți de același gând. Se urmăreau pe furiș, aproape gata amândoi să izbucnească în râs. Din când în când, cățelandrul din dreapta, cel șchiopătând ușor, dispărea și în locul lui apărea un ins într-o redingotă de maestru de concert. Își fixa vioara la gât și plimba de câteva ori arcușul pe corzi, ca și cum le acorda. Femeia se răsuci curioasă de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gât și plimba de câteva ori arcușul pe corzi, ca și cum le acorda. Femeia se răsuci curioasă de câteva ori, auzind sunetele acelea. Nu reușea însă să vadă instrumentistul. Nu deslușea de unde veneau acordurile de vioară. Nu erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu, se înfioră ea. Am o senzație curioasă. Parcă ne urmează cineva, ceva ca o muzică de vioară. Întoarse și el capul. Maestrul violonist se înclină respectuos, bătând ușor cu arcușul pe cutia viorii. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a făcut anchetă și au găsit că băiatul bulibașei îl gâtuise și-l spânzurase. L-au împușcat și pe băiat, chiar acolo, în inima satului. N-au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot întorcând capul spre violonist. Acela însă dispăruse. Cățelandrii, în fund, pe labele din spate, păreau că ascultă atenți nevoie mare spusele ei. - Trăia cu una, Rela Soporan. Fratele Relei era la pușcărie. Îl înjurase pe Dej când cu colectivizarea, ceva în felul ăsta. Și Rela, de frică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici nu respiră măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare clătinare, lăsând să-i scape, din când în când, un ușor scâncet de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ora nou( diminea(a, m-am (ntors pe aceea(i strad(. Se g(seau acolo patru oameni, (n fă(a b(caniei [...]. Grupul s-a apropiat de mine (i cel mai (n vîrst( mi-a spus: Nu că-i simpatic cățelandru asta?" R(spund c( da (i (ncep s( mingii cîinele. " Tocmai l-a cump(raț", spune un alt b(rbat..." [Liebow, 1967, pp. 237-239]. Liebow cump(ra lapte pentru cîine (i (ncepe s( vorbeasc( cu unul dintre b(rba(i
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]